1,547 matches
-
critici lirica lui „e de o limpezime de cristal, fără încifrări insolite” (Zaharia Sângeorzan), pentru alții (Nicolae Manolescu) poetul „cultivă stările tulburi, anxioase, vagul sufletesc și și-a pus la punct un stil interogativ din care nu lipsesc aluziile livrești (Iov, Robinson, Clitemnestra, Hamlet, Pandora).” Sigur este faptul că scriitorul își cenzurează drastic orice fior emoțional, afectivitatea fiind sancționată de reflexivitate. Dacă nu e neapărat un cerebral, H. este în orice caz un sentimental bine temperat care, cultivând o metaforă concentrată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287467_a_288796]
-
ales o entitate superioară, cum ar putea cere unui om să-și omoare copilul ? Indiferent de motive ! - Cum să spui tu ca preot așa o enormitate ? Sau un alt caz dubios și total aiurit în care unui om pe nume Iov i se iau toate bunurile, i se omoară toată familia pentru a demonstra că nu renunță la credință sa. Foarte bine, un om poate fi pus la încercare, poate fi testat în legătură cu nivelul spiritual la care a ajuns. Dar îl
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
pe parcurs. Cristian Moraru identifică În acest caz instituirea machiavelică a unui „grad zero al eticului: toți suntem vinovați, astfel Încât nimeni nu mai este vinovat”20. Marcel Petrișor Îi compară pe reeducați cu martirii ori eroii Încercați de Dumnezeu: Avraam, Iov, Hristos, Pavel (ultimul În cazul reeducatorilor redeveniți victime); cel mai des apare numele lui Iov, dar observația pe care o face Marcel Petrișor este aceea că, dacă Diavolul s-a atins doar de trupul lui Iov, În privința celor care au
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
eticului: toți suntem vinovați, astfel Încât nimeni nu mai este vinovat”20. Marcel Petrișor Îi compară pe reeducați cu martirii ori eroii Încercați de Dumnezeu: Avraam, Iov, Hristos, Pavel (ultimul În cazul reeducatorilor redeveniți victime); cel mai des apare numele lui Iov, dar observația pe care o face Marcel Petrișor este aceea că, dacă Diavolul s-a atins doar de trupul lui Iov, În privința celor care au trecut prin experimentul de la Pitești Diavolul s-a atins și de sufletul lor, pe acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Încercați de Dumnezeu: Avraam, Iov, Hristos, Pavel (ultimul În cazul reeducatorilor redeveniți victime); cel mai des apare numele lui Iov, dar observația pe care o face Marcel Petrișor este aceea că, dacă Diavolul s-a atins doar de trupul lui Iov, În privința celor care au trecut prin experimentul de la Pitești Diavolul s-a atins și de sufletul lor, pe acesta mutilându-l mai grav21. De altfel, Marcel Petrișor va ridica problema fenomenului Pitești la un nivel etic absolut, problematizînd astfel: de ce
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
iconuri. Intre eminescianul ochi Închis afară dar deșteptat Înlăuntru și cugetul oglindă chaucerian puntea sintagmatică este realizată de mai vechea scolie biblică unde ni se relatează „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.” Iov, 42, 5. Iată cum comentează cercetătoarea Annick de Souzenelle În cartea sa „Simbolismul corpului uman” acest pasaj biblic : „Ieșind din arcă, Noe, deschis aceleași Vederi, răspîndește o lumina atît de puternică, Încît, atunci cînd cei trei fiii ai săi se
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Evocările se întind de la anii studenției sale boeme și ai începuturilor literare (sunt remarcabile secvențele despre Academia Bârlădeană, despre participanții la întrunirile ei literare, Al. Vlahuță, G. Tutoveanu, V. Voiculescu, V. I. Popa) până la prietenii Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu, D. Iov și la ziariștii Gheorghe Rădulescu-Archibald, Constantin Xeni. Uneori tonalitatea este compasivă, ca în cazul lui Pompiliu Păltănea, pe care Aron Densușianu și-l dorea, după studiile la Paris, urmaș la catedră, dar care, „inteligență de elită”, s-a ratat, nesusținându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
fel de gânduri” (Const. Sturzu, O credință și un program). Se include în sumar poezie de N. Iorga, Agatha Grigorescu-Bacovia, George Lesnea, Sandu Russu, N. Radu, Ioan Grigorescu, N. Anghel, Apostol V. Antohi, Ion Vespremie, G. Tutoveanu, Al. Călinescu, D. Iov. Gazeta se remarcă prin interesul manifest pentru promovarea culturii locale. Astfel, proză publică D. Petrescu, Titi Cerchezeanu, Maria Sascău, iar articolele de critică literară sunt semnate de Dina Sturzu, I. Samson-Helegiu, Alex. Șandrea, I.I. Stoican, Mihail Spiridonică, Viorel Alecu, Const.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288222_a_289551]
-
cuvântul înșelător împerecheat în metafora care deformează realul, căutând viziunea, revelația profetică. Veșnica dubitație existențială argheziană între credință și tăgadă este reluată într-un mod precreștin, în sensul înțelegerii pastorale a cosmosului, prefigurând astfel o cale de ieșire din infern: „Iov trecea în lumea cealaltă fără pic de regret, / fără pic de știință, / așa cum s-au născut și au murit morții / înainte de a se naște Dumnezeu.” Aparent paradoxal, în această dificultate de realizare a ceremoniei, a ritualului, pe care au acuzat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
versuri de Matei Alexandrescu, Tina Arbore, Gh. Banu, Dem. Bassarabeanu, Vlaicu Bârna, Radu Boureanu, Ion Buzdugan, Ion Calboreanu, Virgil Carianopol, Vladimir Cavarnali, Al. Călinescu, Vladimir Corbasca, N. Costenco, Sergiu Cujbă, George Dorul Dumitrescu, D. Florea-Rariște, G. Gregorian, Radu Gyr, D. Iov, Magda Isanos, Bogdan Istru, Vasile Luțcan, Ion Aurel Manolescu, George Meniuc, Ion Minulescu, Teodor Nencev, Sergiu Matei Nica, Ion Ojog, Ion Pillat, Ion Pogan, C. Salcia, Octav Sargețiu, Teodor Scarlat, Iacob Slavov, Al. T. Stamatiad, Cezar T. Stoika, C.I. Șiclovanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288608_a_289937]
-
Al. Macedonski, Cincinat Pavelescu, Adrian Maniu, D. Anghel, I. Buzdugan, Tudor Arghezi, Ion Pillat, Lucian Blaga, Elena Farago, St. O. Iosif, G. Topîrceanu, Al. O. Teodoreanu, Volbură Poiană-Năsturaș, Nichifor Crainic, Virgil Gheorghiu, N. Crevedia, L. T. Boga, D. Iacobescu, D. Iov, Radu Gyr, I. Minulescu, G. Bacovia, Marcel Romanescu, B. Frunte, George Dumitrescu, Bogdan Istru, Al. A. Philippide, Demostene Botez, Nirvana Runcu (Veronica Russo), Radu Boureanu, Zaharia Stancu, Codin Negulescu. Revista nu și-a putut asigura colaborarea unui critic literar de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288608_a_289937]
-
la Isus (1935), Cântece în lumină (1937) cuprind versuri delicate, cu imagini de inspirație biblică, umbrite uneori de clișee. Își încearcă puterile și în lirica de orizont laic, ca în versurile adunate în volumul Poezii, publicat în 1939. Strigătul lui Iov (1942) nu aduce nimic nou, ci doar aceeași imagine a unui versificator talentat al subiectelor de inspirație religioasă. SCRIERI: Candela veacului, București, 1932; Lacrimi sub soare, București, 1935; Veniți la Isus, București, 1935; Cântece în lumină, București, 1937; Poezii, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287314_a_288643]
-
nimic nou, ci doar aceeași imagine a unui versificator talentat al subiectelor de inspirație religioasă. SCRIERI: Candela veacului, București, 1932; Lacrimi sub soare, București, 1935; Veniți la Isus, București, 1935; Cântece în lumină, București, 1937; Poezii, București, 1939; Strigătul lui Iov, Sibiu, 1942. Traduceri: Victor Hugo, La Villequier, Constanța, 1947. Repere bibliografice: Șerban Cioculescu, Curs de istoria literaturii române moderne, Iași, 1947, 801; Zaharia Stancu, Viață, poezie, proză, București, 1975, 44-54. N.Bc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287314_a_288643]
-
întreabă ea, sau într-un ton involuntar comic: „Dragule, voi ce păziți?!” De hotărât hotărâseră însă alții, și această intelectuală de rasă bea paharul deznădejdii până la fund. Cu adevărat soarta i-a hărăzit să treacă prin mari încercări, ca un Iov feminin. Le consemnează pe toate cu sentimentul că ispășește o pedeapsă divină, „un fel de biciuire sufletească”. Uneori nu mai rezistă și atunci se roagă de Dumnezeu să nu-i ceară să fie sfântă. Ideile nu sunt lăsate în anticamera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
întregii intrigi că materializare a armoniei vizionare: "Come O thou Lamb of God and take away the remembrance of Sin" (E: 200). Îi sunt recunoscător lui Tannenbaum pentru gestul de a ne atrage atenția asupra plăcii a șaptesprezecea din seria Iov, în care Blake juxtapune un citat din Cartea lui Iov (42: 5) asupra a doua citate din Evanghelia după Ioan (14: 16-18 și 14: 20). Astfel, conchide Tannenbaum "Blake echivalează, în mod evident, procesul viziunii abilitatea combinată de a vedea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Lamb of God and take away the remembrance of Sin" (E: 200). Îi sunt recunoscător lui Tannenbaum pentru gestul de a ne atrage atenția asupra plăcii a șaptesprezecea din seria Iov, în care Blake juxtapune un citat din Cartea lui Iov (42: 5) asupra a doua citate din Evanghelia după Ioan (14: 16-18 și 14: 20). Astfel, conchide Tannenbaum "Blake echivalează, în mod evident, procesul viziunii abilitatea combinată de a vedea și de a auzi cu procesul identificării cu Christos. Cu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
se spune că le-ar putea cere așa ceva? Mai curând aleg securistul care le mai dă un ba n ș i nu le cere mare lucru. Sau cum că, din diferite motive de vanitate, Du mnezeu îi ia tot lui Iov, îi sacrifică familia pentru a-i dovedi credința în fața diavolului! Dacă ar vrea să testeze nivelul de credință al unui om, Dumnezeu poate face foarte ușor ca, acesta ( și ni meni altul ) să fie pus în situații limită pentru a
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
un fals. Din ultimii ani de viață ai lui Augustin (422 sau 425) datează cartea despre Cele opt întrebări ale lui Dulcitius (De octo Dulcitii quaestionibus), care trimite în mare măsură la operele precedente. în 399-400, scrie Observații privitoare la Iov (Adnotationes in Iob), o serie de note făcute pe marginea exemplarului său din Cartea lui Iov; notele au fost apoi adunate de elevii săi; este o operă pe care chiar Augustin, în Retractări, o consideră obscură. Bibliografie. Ediții: CSEL 28
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cele opt întrebări ale lui Dulcitius (De octo Dulcitii quaestionibus), care trimite în mare măsură la operele precedente. în 399-400, scrie Observații privitoare la Iov (Adnotationes in Iob), o serie de note făcute pe marginea exemplarului său din Cartea lui Iov; notele au fost apoi adunate de elevii săi; este o operă pe care chiar Augustin, în Retractări, o consideră obscură. Bibliografie. Ediții: CSEL 28, 2, 1895 (Quaestionum in Heptateuchum libri VII. Adnotationum in Iob liber unus: I. Zycha). Această serie
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Ca urmare, Augustin reia și sintetizează motivele din cele două cărți precedente, referitoare la necesitatea botezului care servește la ștergerea unicului păcat comis de copii, cel originar, și la presupusa posibilitate de a nu păcătui, negată și de Scriptură (cf. Iov 14, 4-5; Psalmi 50, 6-7); îl citează, ca pe o autoritate, și pe Ciprian. Urmează imediat un alt tratat, dedicat și acesta lui Marcellinus, cu sopul de a-l ajuta să depășească unele dificultăți, intitulat Spiritul și litera (De spiritu
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acestea, e lesne de înțeles, a respectat criteriile școlii din Antiohia. Iulian a scris Explicații privitoare la cei doisprezece profeți (Explanationes duodecim prophetarum), din care ne-au rămas interpretările la Osea, Ioel și Amos, și un Comentariu la Cartea lui Iov (Expositio libri Iob); ne-au parvenit și unele fragmente dintr-un Comentariu la Cîntarea Cîntărilor. în fine, a tradus Comentariul la Psalmi scris de prietenul său Teodor de Mopsuestia. Bibliografie. Ediții: CSEL 42, 1902 (alte opere, între care De nuptiis
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a inventat pentru el obtuza definiție Vulgärkatholizismus, „catolicism vulgar, umil”), dar în prezent doctrina lui spirituală atrage în fiecare zi tot mai mult atenția cititorilor. Prima sa operă este reprezentată de cele treizeci și cinci de cărți ale scrierii Despre morală în Iov (Moralia in Iob), compuse cînd Grigorie se găsea la Constantinopol ca nunțiu papal. Așa cum indică titlul, exegetul are preocupări preponderent morale, chiar dacă reușește să valorifice învățătura lui Origen care, deși îndepărtată în timp, ajunge pînă la el, însă nu neglijează
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pare să fie Augustin. d) Stilul literar gregorian Este citată de obicei, cînd e vorba despre interesul arătat (sau nu) de Grigorie pentru stilul literar, o sentință a sa, rămasă faimoasă, care se găsește în prefața descrierii Despre morală în Iov, dedicată lui Leandru de Sevilia: „Consider că nu e deloc un lucru de laudă să silești cuvintele oracolului lui Dumnezeu să se supună regulilor lui Donatus” (faimosul gramatic din secolul al IV-lea: Indignum vehementer existimo ut verba caelestis oraculi
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
589. Leandru fusese în 582 și la Constantinopol, unde îl cunoscuse pe Grigorie, care apoi avea să devină papă; printre epistolele lui Grigorie cel Mare găsim și unele adresate lui Leandru, căruia i-a dedicat și tratatul Despre morală în Iov. Leandru a scris și cîteva opere împotriva arienilor, însă pînă astăzi s-a păstrat doar un tratat, cel Despre educația fecioarelor și despre disprețuirea celor lumești (De institutione virginum et contemptu mundi), dedicat surorii sale, Florentina și redactat în 589
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de educare morală, fără să-și piardă însă funcția retorică. Și aici, cultura clasică, filtrată prin Ciprian și Lactanțiu, se îmbină cu meditația asupra cărților din Sfînta Scriptură - cele mai potrivite pentru a exprima această spiritualitate a penitenței (Ieremia și Iov). Urmează studiile dedicate științelor astronomice, meteorologice și fizice din lucrarea Despre natura lucrurilor (De natura rerum), al cărei titlu îl repetă pe acela al unor opere analoage din perioada clasică (de exemplu, a lui Lucrețiu) și tratatul Despre rînduiala celor
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]