8,698 matches
-
este interpretarea operei, care la rîndul ei presupune inevitabil analiză critică, integrare într-un context cultural și estetic, investigații biografice. Un traducător de succes este, înainte de orice, un critic cu discernămînt. Gass se recomandă pe sine însuși în această dublă ipostază: Reading Rilke: Reflections on the Problems of Translation este deopotrivă o exegeză a operei poetului și o traducere. Gass propune propriile sale versiuni ale poeziile lui Rilke, pe care apoi le comentează din perspectiva criticului literar. Volumul este concentrat în jurul
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
mărturie în acest sens o aduce Noul Testament, potrivit căruia apostolul Pavel, aflat în localitatea Efes, vestită pentru practicarea magiei, a determinat prin predicile sale distrugerea publică a inscripțiilor exorciștilor.") și la "personajele" pe care el îl implică. Al doilea capitol, Ipostaze ale cenzurii, ne transportă în Anglia, Franța, Germania, Austria, Italia, SUA, Spania și Rusia. Autorul se lansează într-o încercare (grea, dar în cele din urmă reușită) de a face o istorie comparată a cenzurii. El trece în revistă toate
DIN NOU DESPRE CENZURĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16729_a_18054]
-
de a vedea și altceva sau altcumva față de ce știu a fost cel mai adânc trădată. Mi s-a părut că și regizorul și actorii au mers la unison în această privință. Nu par a fi avut loc confruntări pentru ipostaze noi. O excepție este Catrinel Dumitrescu, dar și ea obosește să mai caute după prima parte a spectacolului, rămânând pe o singură coardă. Mărturisesc că piesa în sine, pe care nu o cunosc și nu știu ce modificări a produs adaptarea și
Fierari din toate țările, uniți-vă! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16739_a_18064]
-
cei mai guralivi dintre noi îl fructifică în pamflete pline de ură, pe la talk-show-uri. Din păcate, ne-am convins acum, scriitorii români pot fi văzuți, din cauza felului comercial în care este tratată literatura de către mass-media, mai degrabă în această zgomotoasă ipostază publicistică și publicitară decît în aceea cu adevărat profesională." Și, ar adăuga Cronicarul, în măsura în care, după moarte, scriitorul are șansa de a fi adunat în viață și niscai merite politice pentru un partid aflat la putere. u În săptămînalul ROMÂNIA MARE
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16743_a_18068]
-
document de referință. Hazlie e aici doar colaborarea amiabilă a autorului jurnalului cu fruntași legionari ca P.P. Panaitescu, Eugen Chirnoagă și Găzdaru (ce pregăteau o restructurare a învățămîntului universitar) pentru rezolvarea situației sale în învățămînt. Ioan Hudiță devine, în această ipostază, un Gonzalv Ionescu al lui G. Călinescu, care, pentru a căpăta o catedră, ar fi fost în stare să reintroducă iobăgia în țară. Istoria, se vede bine, din nou, e vicleană și plină de stupide ironii. Ioan Hudiță, Jurnal politic
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
ezitare, ca un gest de bunăvoință din partea ei. " Imposibilul" cuprinde zona foarte largă a dorințelor pentru lucrurile considerate inaccesibile. Nu există certitudine în timp. Cunoașterea devine uitare, imediat pentru că altfel s-ar opri din drum și ar înceta să funcționeze. Ipostaza "atemporalului" este cea a amintirii, un fel de vis paralel care meditează la șansa de a fi altfel a unei lumi, care există cu îndărătnicie în modul cel mai absurd cu putință. Deci meditația rațională despre posibil și imposibil, logica
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
în Parlament, el își ia adio de la promisa epopee și se mulțumește cu un loc eligibil pe liste (aproape) oriunde s-ar afla acest loc. În anii tranziției politicianul a căpătat, la noi, o conștiință profesională de manufacturier, în toate ipostazele posibile, de la cea de șef pînă la cea de ucenic promițător care și-a făcut propria sa clientelă. Acesta e poate principalul motiv pentru care riscul unei eventuale noi construcții politice e abandonat de dragul unui loc în cooperativa Parlamentului. Iar
Cooperativa meșteșugărească a Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16795_a_18120]
-
Rezultatul se numește Notting Hill. În mod evident putea să poarte alt titlu. De fapt de fiecare dată poartă alt titlu, numai scenariștii visează, pare-se, la fel. Fericite făpturi. Noi, mai puțin încîntați de unul și același vis în ipostaze diferite, ne uităm în jur, vedem filme și ne întrebăm retoric cîtă vreme putem scrie despre variațiuni pe aceeași temă. Curaj! Dacă ei sînt în stare, sîntem și noi. Ba chiar putem să facem și haz de necaz. Povestea noastră
Haz de necaz by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/16792_a_18117]
-
scrie despre Troilus și Cresida, dar și despre Bill Clinton și Monica Lewinsky; să treacă de la romantism la realism, de la realism la modernism, de la modernism la postmodernism; să cultive proza scurtă și să experimenteze apoi și romanul. în toate aceste ipostaze, el ar rămâne, în mod sigur, el însuși și ar fi recognoscibil. Atenția prietenoasă cu care îi examinează pe oameni, înduioșat și amuzat în același timp de rolurile pe care ei le joacă în eterna comedie a existenței, nu se
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
didactică, este utilizată fără discriminare, atît de elevi cît și de cadrele didactice (inclusiv în cataloage și în inventarul de probe la diverse examene și concursuri), acoperind în egală măsură cunoștințele de literatură și de limbă (română) în diversele ei ipostaze - ortografie, ortoepie, gramatică, lexic etc. Explicația acestui uz o oferă introducerea - de-a lungul multor ani de studiu - paralelă și îngemănată a cunoștințelor aparținînd acestor domenii. O extindere semantică generalizator nediscriminatorie cunoaște și termenul gramatică utilizat generic (în opoziție cu
"Gramatica" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16836_a_18161]
-
carte sunt cuceritoare prin onestitate: "Nu cred în tăcerile elocvente ale criticului. Criticul își dovedește competența prin ceea ce scrie, prin punctul de vedere exprimat deschis. Prin ceea ce nu spune el dovedește limitele inevitabile ale capacității sale de înțelegere." în fiecare ipostază a sa, Ion Simuț inspiră încredere. Dacă ar începe să facă politică, ar deveni repede unul dintre preferații electoratului. Ce-i lipsește (totuși) lui Ion Simuț? Lui Ion Simuț îi lipsește un anumit realism în evaluarea literaturii. El nu se
PRIVIREA CARE îNNOBILEAZĂ TEXTELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16872_a_18197]
-
distinctă de a scoate de la periferia înțelegerii pendularea între suferință și refuzul ei, aparent la fel de maladiv. Pentru că ce s-a obținut la noi în ultimii ani este radicala receptare a modernității postsimboliste, nu ca o regresiune în inconștient, ca o ipostază a decepției neputincioase, ci ca un activ și foarte personal înțeles conferit inadaptării la urît, la tot ce se asociază îngustimii provinciale, nefericirii, singurătății sterile, filistinismului. Prin excelență redusă la un fel de delir verbal, modernitatea nu înseamnă, evident, doar
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
de-poetizare: "Nu zile șirag./ Orizont suspect,/ Și metafizic prag". Sau: " S-ar putea face/ Multe reforme./ Mă gîndeam singur". Accentuarea depoetizării mărturisește un scurt circuit stilistic de care simbolismul este străin. În celălalt eseu, (Bacovianismul) regretatul Mircea Scarlat avansează ipostaza subtilă a unui posibil neoromantism. Încă o dată poetul iese din convențiile tradiționalismului romantic și decadentismului mult hulit. Profilul său liric atît de comentat, totuși greu de cristalizat, păstrează o sumă de trăsături eterogene. Punctul de plecare este simbolist zice cu
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
dar și lipsit de o relevanță reală, întrucît aici este vorba, în primul rînd, de o atitudine, de o anumită filosofie, și nu de o soluție particulară -, trebuie spus că miza experienței de la Tescani este conștientizarea peisajului în dubla lui ipostază: aceea de model și de formă de construcție și de codificare. Ceea ce au încercat și de această dată cei unsprezece pictori, în prelungirea unui comportament pe care cei mai mulți l-au impus deja cu o mare forță, este o manifestare liberă
Permanențe 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16916_a_18241]
-
și a trage în mulțime la întîmplare", dar și tradusă în act, în cazul, bunăoară, al lui Byron, un "avangardist" al romantismului, care a luptat efectiv și s-a jertfit pentru dezrobirea Greciei. Din parte-i, Sebastian Reichmann aduce unele ipostaze marțiale: "misiunea mea e să aștept bombardarea catedralei/ să plîng vitraliile și să sanctific morții" (Această colecție de ziare). Ori: "o bombă neexplodată e flautul care nu cîntă/ și macul care nu se deschide și nu ne trimite schijele lui
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
aducă la numitorul comun al realităților "inteligibile". Sentimentele sunt astfel catalogate și explicate prin cauze întîmplătoare sau bine determinate. Toate aceste explicații rămîn exterioare unei realități care se refuză unei cercetări de felul ăsta. Un gol liniștit Iată deci o ipostază curioasă, de fapt imposibilă și insuportabilă, - mișcare intensă, dorință de a te mișca, voința mișcării și apoi cînd uiți pentru o clipă tocmai ce-ai dorit cu nesaț și "gîndești" adică fugi din clipa prezentă într-un alt "orizont", - dintr-
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
vedeta și best-seller-ul. Față de cele două teorii și de mutațiile expuse, poziția noastră în problema legitimării este critic-sintetică. Puterea trebuie privită și definită în dublă perspectivă și prin atributele ei esențiale. Ideal, puterea se întemeiază pe binele comun și pe ipostaza juridică a acestuia, ideea de justiție, iar pragmatic, pe adeziunea liberă și rațională a comunității. Implantată în istorie, această concordanță cristalizează în formele pe care le trăim de un deceniu - statul de drept și integrarea în unități mai largi, continentale
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
mărul discordiei religioase cu Inchiziția, ba însuși a episcopului, care din pricina ei își pierde nu doar autoritatea, ci și protejatul, singura făptură umană de care e atașat. Sierva Maria este, astfel, nu atît un personaj (o vedem în foarte puține ipostaze, toate tipizate și generice), cît o metaforă a iubirii care atinge pe toți cei din jur, smintindu-i sau iluminîndu-i, depinde cum vrem (și mai ales cum vor ei) să privim lucrurile. Citind Despre dragoste și alți demoni am avut
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
LD, 31 martie); arta de cartier este înregistrată cu o certă distanțare ironică ("arta zisă "de cartier", așa cum se și intitulează "albumul" unei trupe precum B.U.G. Mafia" - "România liberă", 2788, 1999, 17). De cartier e și limbajul, în ipostaza sa argotică și familiară, preferată de tineri: se vorbește deci de "parabole asezonate cu expresii "de cartier"". ("Evenimentul zilei" = EZ, 2 iunie 2000, Int.). Chiar unele expresii argotice mai vechi, de exemplu a-i pica fața, sînt reatribuite "cartierului": "văzînd
"De cartier..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17022_a_18347]
-
Nora Iuga Scriitorul - prizonier sau stăpîn al limbii - iată o întrebare pe cît de incitantă pe atît de complexă; dacă încerci să pătrunzi în esența ei constați că nu poți răspunde. La prima vedere cele două ipostaze care se resping "prizonier" și "stăpîn" par a delimita două sfere distincte, dar lucrurile nu sînt deloc atît de tranșante cum par a fi. Răspunsul cel mai la îndemînă ar fi echivalent cu un truism: În limba maternă scriitorul e
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
despre bucuria de a trăi viața din plin, refuzând tentația unei muzeale "siguranțe" a zilei de mâine în favoarea unei hedoniste escapade cu prietenii adevărați, care se pot identifica ușor cu Domnul Cartof, Șunculiță, Cățelul cu arc sau Dinozaurul Rex dincolo de ipostaza lor pasageră de "jucării ale destinului". Capabile să umple și anime "golul sufletesc" de care suferă cu toții. Și tânărul debusolat, și șoricelul orfan, și păpușile abandonate, și...
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]
-
ci aceea identificată. Nimic mai adevărat pentru poezia Andreei-Luciana Dumitriu care identifică, înainte de toate, nepotrivirea dintre trăire și "corsetul" ei lingvistic, forma ei scrisă (în cuvinte, versuri, pa-gină, carte). E o poezie a corporalității, a vitalității și petrecerii trupului, a ipostazelor și funcțiilor sale (poemele se numesc Trupul meu, Sîngele tău, Moarte, Călugărie, Agonie, Viață, Inexistență, Rugăciune, Pyhoenix, Îngenunchere etc.), care se adresează, într-un neliniștit, mereu neliniștitor discurs sufletului. Cele două "entități" ale poeziei din Călăuza tăcerii - corpul și sufletul
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
Ornea D-na Marta Petreu e o personalitate cu dimensiuni care, de obicei, nu se tolerează reciproc. D-sa e o poetă și o eseistă din spațiul chiar al filosofiei (pe care o și predă, de la catedră, studenților). Și aceste ipostaze se conciliază bine una cu alta, alimentîndu-se reciproc. Dacă mai adaug că d-na Marta Petreu este și redactorul șef al unei foarte bune reviste clujene, Apostrof, pentru care se zbate să obțină, de vreo șapte-opt ani, subvenții (și le
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
șef al unei foarte bune reviste clujene, Apostrof, pentru care se zbate să obțină, de vreo șapte-opt ani, subvenții (și le obține!), căpătăm portretul ideal al acestui remarcabil intelectual transilvan, deopotrivă poet și cugetător. Știu că are, în dubla ei ipostază, iluștri precursori. Dar nu mă pot reține să observ, cu bucurie, că speța nu s-a pierdut și că iată, există și azi, manifestîndu-se cu strălucire. De curînd a publicat un studiu despre Cioran, și anume despre scrierile sale românești
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
incredibile, îngrozitoare calomnii lansate în mod iresponsabil (sau cu bună știință, și atunci e mult mai grav) de un anume domn Cristian Bădiliță". Cum activitatea mea de până atunci ("un critic pe care îl stimam") nu prea rima cu noua ipostază, mi se acorda, totuși, circumstanța blândei iresponsabilități: am "colportat" "probabil fără voie". Fac această precizare deoarece observ că între felul meu și felul d-lui Andrei Ursu de a evalua situația există câteva nepotriviri. Precizez de la bun început că în
Mâhniri de tânăr colportor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17050_a_18375]