29,866 matches
-
microscop despre asta. Și nădăjduiesc că nu mi se va spune că știam ce va să vină. În această privință nici măcar consilierul de taină al premierului, dl Adrian Vasilescu, nu cred că a fost un favorizat al soartei. Cît despre ipoteza că dl Isărescu s-ar fi lăsat manevrat de echipa de la Cotroceni, care încearcă astfel să rămînă acolo și după plecarea lui Emil Constantinescu, ea mi se pare neserioasă. Nu de sfătuitori duce lipsă premierul în această perioadă, la fel
Falsa problemă a tehnocrației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16833_a_18158]
-
în sufletul Annei, dar nu ne și explică de ce. Omnisciența lui se reduce la a vedea și apoi consemna tot. Am zăbovit asupra acestei cronici pentru a ilustra un principiu general care stă la temelia cărții: Updike construiește raționamente, emite ipoteze care ar putea oricînd duce, pe cont propriu, la un volum în sine. Ideile lui sînt solide, valabile dincolo de contextul care le-a creat. Prea puțin contează romanul lui Alan de Button și verdictul critic al lui John Updike, important
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
Câmpeanu, cînd dădea liber rotativei, mai era și ceva de citit. Optimistul fără margini din '88 era profesorul Manolescu, cel pe care strîngerea tot mai puternică a șurubului îl făcea să zîmbească și care nici nu voia să audă de ipoteza plecării din țară. Mircea Zaciu a notat asta în jurnalul său, iar în ceea ce mă privește am auzit o formulare asemănătoare, care mi se adresa. Nu era un sfat, ci un fel de provocare. În '89, ultimul 23 August căpătase
August 23 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16853_a_18178]
-
fi fost selectat, între variile sinonime candidate la postul de termen negativ preferențial, și datorită asemănării sale fonice cu nasol, iar în mișto, meserie și marfă identitatea consoanei inițiale n-ar fi o simplă întîmplare... Aceasta rămîne însă o simplă ipoteză, greu de demonstrat și ușor de respins prin contraexemple.
"Marfă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16862_a_18187]
-
un articol cu un titlu tranșant: Are Paul Goma talent? în acest articol este recapitulat istoricul receptării cărților scriitorului-dizident, într-un mod comprehensiv și nuanțat. Un alt subiect care constituie în lumea noastră un "lung prilej de vorbe și de ipoteze" este postmodernismul românesc. Agitația (verbală) din jurul lui s-a intensificat în momentul în care a apărut monografia lui Mircea Cărtărescu, considerată de unii o "ficțiune critică". Ion Simuț reexaminează întreaga dispută, recuperând monografia bucată cu bucată, ca pe un vapor
PRIVIREA CARE îNNOBILEAZĂ TEXTELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16872_a_18197]
-
dacă partidul lor va trece pragul electoral și destui par mai degrabă dispuși să blocheze legile, din secrete motive clientelare. Unei asemenea structuri parlamentare i se poate cere votarea noului buget? Teoretic, da, practic, mai degrabă nu. Asta însă în ipoteza că partidele ar accepta decalarea alegerilor. Or, nu e cazul. PDSR a anunțat că nu vrea așa ceva, PRM, la fel, asta ca să începem cu opoziția. Dar la rîndul lor două dintre partidele din arcul puterii, PNȚCD și PD nu sînt
Jocurile politice ale verii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16886_a_18211]
-
unei ficțiuni. Aceasta e, în fond, reconstituirea vieții unui scriitor (căci nimeni nu alcătuiește biografia unui anonim). Chiar dacă nu e tributară "romanțării", gen gustat de publicul larg și, în consecință, avînd un iz "popular", biografia nu poate fi decît o ipoteză a operei, o privire asupra acesteia dinspre rădăcini spre coroana-i inflorescentă. E o critică existențială a operei, dar nu mai puțin o critică, deci o speță de literatură, deci o ficțiune sui generis. Ar fi o greșeală să considerăm
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
în intervalul cîtorva luni, în ziarele "Die Welt", "Frankfurter Allgemeine Zeitung", "Süddeutsche Zeitung", "Stuttgarter Zeitung", "Neue Zürcher Zeitung", "Der Zürcher Oberländer" sau în revista "Der Spiegel"...). La originea succesului unei cărți s-ar putea afla și biografia "exotică"a autorului ei. Ipoteza nu tocmai nouă și doar parțial verificată de realitate, în și cu anumite condiții, a fost reactualizată în paginile presei germane de specialitate cu prilejul apariției recente a unui grup de autori străini care, stabiliți în spațiul germanofon, au debutat
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
în secolele următoare evoluția să meargă un pas mai departe, la acela de ființă dornică și aptă de dominare? Aparent, pentru Lipovetsky răspunsul e negativ, iar argumentele în favoarea sa sînt expuse în primul capitol, cel dedicat iubirii, sexului și seducției. Ipoteza de la care pornește autorul francez este una oarecum de bun-simț: în ciuda tuturor modificărilor pe care le-a adus ultimul secol în privința raporturilor dintre cele două sexe, iubirea este și astăzi o chestiune mai importantă pentru femei decît pentru bărbați. Oricît
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
există, ci se transformă într-un joc fantasmatic, de tip "Ce-ar fi dacă?". O fi poate ceva putred și în România de azi, ca și în Danemarca lui Hamlet, dar sondatorii de opinie nu se pot juca de-a ipotezele doar pentru că termenul de "scenă politică" s-a impus în limbajul analiștilor.
Un Hamlet al sondajelor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16940_a_18265]
-
el însuși în vîltoarea Templului: în ultima clipă, răzgîndindu-se, s-a salvat din flăcări și s-a predat autorităților. La procesul care a urmat, o comisie de psihiatri l-a declarat pe făptaș bolnav de schizofrenie, psihoza sa constînd, conform ipotezei medicilor, într-un fel de sublimare a unui puternic instinct auto-distructiv în criminalitate îndreptată împotriva a tot ceea ce era frumos în lumea înconjurătoare. Tînărul suferea de un grav impediment de vorbire, care îi provocase grave complexe de inferioritate. Detestîndu-se pe
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
fi fabricate de în veci blestematul Octav Minar) ale lui Eminescu. Această denivelare, repet, crea convingerea că Eminescu a fost destul de reticent la avansurile amoroase ale Veronicăi. Acum, cu cele 93 de scrisori ale lui Eminescu, se vede că această ipoteză e falsă. Decalajul epistolar e, acum, în favoarea Veronicăi. Eminescu i-a scris 108 epistole (eliminînd din calcul cele trei care stau sub semnul "făcăturii" de către Octav Minar), iar Veronica numai 63 scrisori. Raportul acesta, acum răsturnat, modifică multe în judecățile
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
putere în România exact pe aceia care au fost dușmanii declarați ai "fenomenului" cît și autorii ascunși ai violențelor din 13, 14 și 15 iunie 1990 și așa se explică mulțimea de variante și interpretări, așa se explică inflația de ipoteze asupra unor fapte extrem de clare. Aruncarea în "relativ" înseamnă în acest caz aruncarea în "derizoriu". Este de fapt un îndemn la uitare, o uitare care să... capete. Ar fi destul de interesant să ne amintim cîte "uitări" s-au petrecut după
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
e cu totul inocentă: oricît ar fi de riscante speculațiile extralingvistice, tentația lor e mare. Nu putem să nu ne întrebăm în ce măsură multiplicarea formelor vagi e o tendință a limbii sau a uzului, o trăsătură structurală sau una culturală. De la ipotezele pragmatice, sociolingvistice sau cognitive se poate ajunge chiar la clișeele "etnice" (scepticism oriental, relativism temporal, strategii de apărare, ieșire din istorie etc.). Dacă acestea sînt desigur de evitat, cred că se poate totuși stabili o corespondență între inventarul lingvistic de
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
democrației sunt în mod esențial îndreptate contra opiniei publice, contra poporului și contra esenței proprii a oricărei vieți sociale, că Democrația e rezumatul a tot ceea ce e antipopular, antisocial și antipatriotic". Teoria doctrinelor politice discutate de Pessoa se bazează pe ipoteza că patriotismul este expresia principală a unui popor și se definește ca singurul instinct social veritabil, radical antagonist, respingând tot ceea ce nu-i aparține ca esență. Critica democrației moderne se rezumă astfel: "Democrația modernă e o orgie de trădători". Instalarea
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
grosolane de gramatică, de prozodie", tînărul poet Eminescu este denigrat de același P. Grădișteanu, ascuns sub pseudonimul G. Gellianu sau Gr. Gellianu, în aceeași Revistă contimporană. Vreme de peste un secol, criptonimul Gr. Gellianu a fost atribuit fie lui Anghel Demetriescu (ipoteză emisă de N. Iorga 1), preluată de E. Lovinescu 2) și de G. Călinescu 3), fie lui N. Pruncu (părerea lui Ovidiu Papadima 4), împărtășită de D. murărașu 5). Un cercetător avizat al pseudonimelor, Mihail Straje, discută problema controversată a
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
prin care soției scriitorului i se predau unele și altele. Dacă la Uniunea Scriitorilor nu sînt, la SRI nu sînt, după cum ne asigură capii celor două instituții, rămîn puține locuri de investigat, între care familia, deși, e drept, rămîne și ipoteza ca manuscrisele să fi fost distruse. De ce? Doar fosta securitate știe. Ce este, apoi, cu geamantanul cel mare din dulapul de la editură? Servieta diplomat găsită pare un substitut. Și nici măcar tot conținutul ei, trecut în procesul verbal, nu mai există
"...Sînt un om terminat" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17066_a_18391]
-
specialiștilor inaccesibili atît publicului larg cît și specialiștilor din alte domenii. Există vreo formă de comunicare între filozoful descins în mulțime și cel închis în turnul său de fildeș? - se întreabă Dosse. Numai că în locul unui răspuns aflăm altceva, o ipoteză interesantă privitoare la dinamica lumii intelectuale contemporane: convingerea autorului este că această scindare la care mă refeream mai sus are drept urmare o dispariție a autorității, a conducătorilor de direcție, care, la rîndul său duce la o creștere a nevoii de
Generozitatea filozofilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17063_a_18388]
-
a conducătorilor de direcție, care, la rîndul său duce la o creștere a nevoii de interdisciplinaritate, de colaborare între domenii și specialiști, ca efort de aflare a unei agende comune de cercetare, a unui set împărtășit de probleme și soluții. Ipoteza lui Dosse nu mi se pare că ar decurge logic din constatarea sa privitoare la schisma intelectuală. Dimpotrivă, dispariția unor lideri recunoscuți, cuplată cu tehnicizarea mărită a vocabularelor și metodelor garantează rețata sigură pentru segregaționism total. Dar ideea lui Dosse
Generozitatea filozofilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17063_a_18388]
-
mi se pare că ar decurge logic din constatarea sa privitoare la schisma intelectuală. Dimpotrivă, dispariția unor lideri recunoscuți, cuplată cu tehnicizarea mărită a vocabularelor și metodelor garantează rețata sigură pentru segregaționism total. Dar ideea lui Dosse se leagă de ipoteza formulată de Rorty în discursul rostit la aniversarea lui Gadamer. Pornind de la o celebră frază gadameriană (Sein, das verstanden werden kann, ist Sprache - rom. Ființarea care poate fi înțeleasă este limbă) Rorty susține că filozofia lui Gadamer a marcat o
Generozitatea filozofilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17063_a_18388]
-
pastișă exagerată, ca spre a-și găsi iertarea în recunoașterea imitării". Și adaugă: "Topârceanu le numea pagini modeste de critică literară în pilde", menționînd că, uneori, poetul uita c opinie e greu de susținut", rămîne valabilă cea de a doua ipoteză. Dl. Liviu Grăsoiu nu o spune explicit dar destule dintre aprecierile sale conduc spre această concluzie. Ceea ce este, negreșit, un record pentru un comentator al operei lui Topârceanu. Asta, să adaug, deși istoricul literar nu pregetă să semnaleze realele izbînzi
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
formulare viabilă a unei defulări colective. Închistarea de ieri conduce azi la furia exprimării. Orice regulă, chiar sanitară, este resimțită, ca un tic al vechii reprimări, iar disconfortul consecutiv nu depășește, deocamdată, satisfacția eliberării. Dar faptul că gunoiul devine, conform ipotezei anterioare, o derivație simbolică a instinctualității ofensive semnifică, ambivalent, profundul dispreț autohton pentru această instinctualitate - "murdară". Atât de mult a fost ea înfierată, negată, ori, în cel mai bun caz, ignorată! Și în zadar mulți își vor fi repetat, până în
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
fiecare clipă sînt, înainte de orice, povestiri despre noi înșine. Abia apoi despre ceilalți. O asemenea teorie nu e complet nouă. Dusă pînă la ultimele ei consecințe logice și metafizice, ea se poate dovedi destul de problematică, în măsura în care e incompatibilă cu alte ipoteze despre felul în care se formează identitatea personală sau despre cît de accesibil înțelegerii noastre este universul lăuntric al altei făpturi. Avantajul lui Damasio este că argumentele lui au forța de seducție (valabilă pentru cititorul zilelor noastre) a observației empirice
Misterele conștiinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17098_a_18423]
-
și arta mediteraneeană, de fapt arta cu un singur cuvînt căci este singura". Dar, evident, predomină subiectivitatea ascuțită, sensibilă pînă la delir. Uneori cu o notă picant-detectivistică, ramificată ca de obicei în masa doctelor referințe: "Dar dacă e adevărată prima ipoteză atunci se mărește familia lui O.S.C. atît de grăbit să citească Ce se vede și apoi spunîndu-mi că n-a citit decît șaizeci de pagini deși din discuții mi-am dat seama că a citit tot - și pot măsura
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
11). Cipriot e înregistrat în Dicționarul explicativ (DEX), iar sofiot apare în Dicționarul limbii române (DLR); pentru ambele, ca sursă imediată este indicată franceza (Cypriote, sophiote); în lipsa unor atestări mai vechi, care să evoce o preluare prin contacte lingvistice directe, ipoteza etimologică rămâne acceptabilă. Confruntînd exemplele din articolul citat al Magdalenei Popescu și cuvintele cuprinse în Dicționarul invers cu lista acceptată de DEX, descoperim că, între derivatele în -iot ceva mai cunoscute, apar și în Dicționarul explicativ cuvintele fanariot și italiot
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]