2,305 matches
-
țară. La 30 de ani nasc (în ajun de Sfintele Paști, n.a.) și îl pierd pe tata (în ajun de Crăciun, n.a.). La 32 de ani obțin doctoratul... Cartea aceasta a fost scrisă pentru a nu uita româna, deși sună ireal. Exilul îți multiplică experiențele, o dată pentru că gândești în două limbi simultan sau alternativ. A doua oară pentru că devii un altul, deși niciodată pe deplin al țării de adopție, dar nici exclusiv al celei de naștere. În zilele bune, plutești într-
IMPRESII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366871_a_368200]
-
lucruri, dincolo de toate asperitățile, neîmplinirile și înfățișările, uneori dezagreabile, ale ambianței. Candoarea, ca și răbdarea, e o forță. Și un semn de noblețe: în simțire, înțelegere, relație de comunicare. Culegătorii de flori (titlu foarte inspirat) sunt purtători ai candorii. Făpturi ireale (dar cât de reale, în ontologia imaginarului!)” Cristina Ștefan, 1 apr 2015 Referință Bibliografică: LANSARE DE CARTE, 3 APRILIE 2015, BUCUREȘTI / Cristina Ștefan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1552, Anul V, 01 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
LANSARE DE CARTE, 3 APRILIE 2015, BUCUREŞTI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367549_a_368878]
-
Parisului. Jocul mirific al luminilor, forfota de pe străzi, efervescența din piețe, feeria oferită de parcurile și podurile de peste Sena, contopirea luminițelor artificiale ale Terrei cu cele ale bolții cerești, creau o lume de basm. Narcisa plutea parcă într-o lume ireală, fermecată de vraja nopții pariziene. Prințișor se simțea în largul său prin negura nopții spintecată de luminile cu strălucirea rece a aștrilor și forfota de pe bulevardele încântătorului Paris, care în adâncurile istoriei sale ascunde multe enigme și drame. Îmbrățișați, trăiră
XXII. PELERINAJ ÎN LUNA DE MIERE (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367547_a_368876]
-
îți cunoști, zic unii, Dintre acei ce-alearga că nebunii, Încorsetați de viață în tipare Alese din matrici elementare. Alții susțin c-asa-i normalitatea, Să studiezi până unde, umanitatea A reușit s-ajunga-n material, Iar dup-aceasta limită, totul e ireal! Normalitatea poate fi comună, Dar nu înseamnă că-i soluția mai bună La existența într-un spațiu temporal Ce face-ades din viața un decor teatral. Să tot asculți de unii sau de alții, mi se pare Că te supui din
LIMITARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367652_a_368981]
-
Elron. Admirația față de tot ce a fost și este, nu se opresc, nu se pot stopa. Ele sunt în mine, vii și prezente! Aveți un anume program, în scopul eternizării lui Baruch Elron? Termenul „eternizare” este dureros de mare, aproape ireal, dar cred că în cazul nostru, el este cel adecvat. Am angajat un anumit Birou de Relații Publice (al doamnei Defeses, din Madrid), care a conturat câteva planuri de acțiune. Privind retrospectiv, pot spune că prima realizare a fost lansarea
PRIN ABURUL CAFELEI DE ELRON de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367640_a_368969]
-
frumos e împestrițat de flori multicolore. Iar fruntea ei s-a desprins, lăsând loc unei păsări, să zboare prin fereastra salonului, spre cerul Tel Avivului, spre cerul lumii. La revedere, doamnă! Și vă rog să primiți, din partea mea, în aburii ireali ai unei cafele matinale, o simplă floare mov. ....În amintirea soțului dumneavoastră. ---------------------------------------------------- Roni CĂCIULARU Tel Aviv, Israel
PRIN ABURUL CAFELEI DE ELRON de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367640_a_368969]
-
pune amprenta caracteristică asupra fiecărui protagonist în parte. Atât mediul social, obiceiurile, datinile cât și mediile cosmice, orografice cât și cele climatice contribuie la particularizarea comportamentului personajului principal din basmul popular. Prin natura lor basmele sunt fantastice, împletind realul cu irealul. Eroii basmului sunt mânați de dorințe, pentru a căror îndeplinire întreprind acțiuni. Între ei se stabilesc relații de opoziție: - Ia taci, mă tontule și flecarule, ce tot stai tu de vorbești; mare lichea ai mai fost, gură de cârpă ce
CONCEPTUL DE AUTORITATE ÎN BASMUL POPULAR ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366963_a_368292]
-
și greu de imaginat că un om normal ar putea să le facă față. Basmul este o plăsmuire, o dorință și, totodată, o dovedire a putinței prin care se înving răutăți, o narare fabuloasă a vieții eroului popular, în care irealul devine real iar fantasticul umbră a mimesisului aristotelic. Periplul inițiatic însumează sărăcia, umilința, neînțelegerea și răutatea, însă sufletul său nu-și va pierde strălucirea, păstrând acea scânteie sublimă de candoare și de frumos, care transpare în basmele populare românești. Din
CONCEPTUL DE AUTORITATE ÎN BASMUL POPULAR ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366963_a_368292]
-
ruginit, o poartă de fier ușor întredeschisă... curtea în care zac aruncate prin iarbă bucăți de piatră cu inscripții abia deslușite: מעבר ... שליפה îmi atrage privirea-magnet spre casa părăsită cu aerul unui templu coral ecoul slab al unui cândva-undeva ... - acorduri ireale - urme de pași făcuți cândva mă cheamă înăuntru fac doi, trei pași, ca-n transă... în față umbra mea desprinsă ușor de mine întoarce capul, mă privește, apoi înaintează spre templul ce parcă are o nouă lumină, ireală. Spre Ea
DESPRINDEREA UMBREI MELE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367124_a_368453]
-
cândva-undeva ... - acorduri ireale - urme de pași făcuți cândva mă cheamă înăuntru fac doi, trei pași, ca-n transă... în față umbra mea desprinsă ușor de mine întoarce capul, mă privește, apoi înaintează spre templul ce parcă are o nouă lumină, ireală. Spre Ea se-apropie doar Umbra, conturul unui tânăr, se privesc, se-mbrățișează, Privind acum imperceptibila lor îmbinare îmi pare doar o singură umbră gândul (al meu, desigur) mă întreabă nedumerit: - A cui e Umbra asta, oare, al cărui om
DESPRINDEREA UMBREI MELE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367124_a_368453]
-
Portretul moral al Platoniei este reliefat de afirmația unei foste colege a acesteia: „Platonia nu poate fi hipnotizată, dar poate hipnotiza.” În final, ne dăm seama că toate celelalte personaje ale romanului au rolul de a completa imaginea fluidă, aproape ireală a acestei femei. Tragismul destinului ei reiese cu precădere din această imagine terifiantă de la sfârșitul cărții, ce pune în evidență drama profundă, chinul interior, suferința îndelungată trăite de eroină. Într-un astfel de context, faptele mărunte - „Înainte, Platonia zări deșertul
O CARTE DESPRE INTREBARI SI MOMENTE HOTARATOARE, SEMNATA DE MIRELA ROZNOVEA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367180_a_368509]
-
ochii lui, ca două păsări speriate pe ram, au țipat în lumină, învățând pentru întâia oară să cânte... Vedea cu vederea de-afară ! De singurătate și teamă a strâns-o la piept, pe minunea aceea, ca pe un abur fierbinte, ireal, aco lo, sub zarea înserării, murmurând printre lacrimile lui, cele dintâi: - "Tu vezi ce văd eu ?!" Ea, sărutându-i ochii, în Ceasul acela de taină, i-a răspuns înfiorată: - "Eu văd ce n-ai văzut tu, te văd pe tine
VEDEREA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367253_a_368582]
-
Puterea/ De a găsi,/ De a găsi lucrurile din afară,/ De a le descoperi esența,/ Esența din lăuntru. ” („Poarta ce s-a deschis”) Motivul așteptării, specific romanticilor, folosit și de Eminescu, este preluat de Victorița Duțu în „Culori”. Impresia de ireal, de vis, imaginiea vizuală a porții mereu deschise vorbesc despre iluziile pierdute, despre imposibilitatea împlinirii idealului în această lume imperfectă și ostilă, despre inadaptabilitatea celui ce vrea „o altă lume”. „Așteptarea/ Îmi răstoarnă gândurile,/ Devin o altă ființă,/ Cu o
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
cu fluturi de cuvinte în vălul tău des încurcat descoperisem glasul îngerului de sub mări iubirea continua dansul ei neîntrerupt absurd, orb și crud topind culorile înflăcărând stingerile suspendând felin mângâierile respingând apropierile dragostea.... veșnică auroră boreală! Te plictisea jocul nostru ireal ? Tu pe cine ai iubit în trecut? Eu doar trăiesc trăiesc o teamă indescriptibilă inoculată dureroasă răvășită cum poți avea nevoie de mine? Cerșesc mă-nclin îmi lipsești mai puternic decât sfârșirea. Referință Bibliografică: Dependent / Aurel Avram Stănescu : Confluențe Literare
DEPENDENT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367294_a_368623]
-
balerine, erau învăluite cu voluptate în vârtejul ritmului amețitor al muzicii, de părul lung cu sclipiri de flacără, iar culoarea roșcată a buclelor era amplificată de lumina lămpilor, care curgea peste ele aureolat, din candelabrele de cristal. Făptura aceea părea ireală și irezistibilă. Îl vrăjise complet cu farmecu-i singular. Părea un înger căzut, sculptată-n lumină și flăcări și mana în jur o aureolă și o grație ce amintea de o lebădă neagră, pe un fundal învăpăiat. S-a apropiat de
PETRECERE NEFASTĂ (9) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368513_a_369842]
-
bancă să putem privi cu atenție sala de intrare și ieșire a muzeului. Ieșim, ne fotografiem pe scări, suntem obosiți, tăcuți, uluiți, copleșiți de orele de admirație și de farmec, îmbogățiți sufletește. Totul ni s-a părut strălucitor și aproape ireal. Câți bani s-au cheltuit pentru cumpărarea acestor opere de artă! Și totul făcut în ideea grijii pentru sufletele noastre! Această grijă adaugă segmentului de civilizație materială, un alt segment - cel spiritual, atât de important pentru viața noastră. Muzeul aflându
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > FANTEZIE ? Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 900 din 18 iunie 2013 Toate Articolele Autorului FANTEZIE ? Din îndepărtate ținuturi siderale Ba nu, reale peisaje pământești Spre mine cu gânduri ireale Mi se pare tu plutești. Și nu știu care din amândoi Dorința vrea să-și scoată la iveală În prezent sau mai apoi Să nu fie cuprins de îndoială. Spre mine te poți îndrepta Dar calea-i plină de hârtoape În inimă
FANTEZIE ? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363706_a_365035]
-
singur și mai ales, sigur de sine, cu o dexteritate demnă de marii scriitori, ale căror Jurnale au rămas repere pentru literatura de gen. Citind Jurnalul de călătorie în Japonia al scriitoarei Milena Munteanu, ai ciudata senzație că totul este ireal, că nu poate fi adevărat tot ce scrie acolo, noi nefiind obișnuiți cu asemenea „delicatețuri turistice” în țări exotice, încărcate de istorie, cu imagini de o frumusețe magică, ce te poartă pe aripi de vis. Pe tot parcursul cărții, mirarea
MIRESME NIPONE ÎNTR-UN BUCHET DE AMINTIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363716_a_365045]
-
Constantin Publicat în: Ediția nr. 240 din 28 august 2011 Toate Articolele Autorului În poiana din mijlocul pădurii, cercul de foc lumina noaptea liniștită și ridica panglici roșii spre luna de argint, zeița nopții. Spiritul pădurii patrona ritualul magic, in irealul tabloului de basm. În centrul flăcărilor, prințesa aproape goală, doar cu un văl de mătase în jurul șoldurilor, stătea nemișcată, privind cu ochi lucioși și umezi bărbatul din fața ei. El o privea fix, cu iris de tăciune aprins. Nu se puteau
RITUALUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364660_a_365989]
-
mafie, drogat, aurolac, egoul, fiind, cerc strâmt, teluric, energii, cosmic, stigmat, real. 2. Supliciul egoului Dialogul aparent banal, din romanul superrealist, scoate la lumină o întreagă cercetare antropologică a supliciului la care cuvântul este supus și apoi expus, într-o ireală prezentare a personajului, egoul: - Lăsați-vă, bă Brânzicule, de căcaturi din astea supte din deget! Ba, încă, puse la-ncălzit... Ți-am zis că vreau altceva. Ia vino iute jos! Hai, galop!! .(1) Realitatea sucește irealul și dă fața schimonosită a
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
și apoi expus, într-o ireală prezentare a personajului, egoul: - Lăsați-vă, bă Brânzicule, de căcaturi din astea supte din deget! Ba, încă, puse la-ncălzit... Ți-am zis că vreau altceva. Ia vino iute jos! Hai, galop!! .(1) Realitatea sucește irealul și dă fața schimonosită a unei societăți repetabile, în istoria fiindă a entității-om, dar într-o etapă de robotizare mistificată a existenței. Expresiile vulg nu dau cu nimic sensul teoretic al literaturii de oralitate, de exprimare a intervievatului, ci
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
masculin este dedat împlinirilor sale nelimitate, dacă tipul este unul foarte bogat abundă în alienații da care duc întotdeauna la cursul următor unei vieți normale. În fapt, scriitorul superrealist prezintă omul în cele două ipostaze fundamentale ale existenței sale: cea ireală și cea reală. Ireal, în intimitatea lui, cea ireală în viața publică. Exemplele ar putea lesne curge cu prototipuri din viața publică însă eu fac sinteza omului oarecare și nicidecum progenituri aglomerate de interese meschine. Sincer, autorul creațiilor superrealiste nu
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
sale nelimitate, dacă tipul este unul foarte bogat abundă în alienații da care duc întotdeauna la cursul următor unei vieți normale. În fapt, scriitorul superrealist prezintă omul în cele două ipostaze fundamentale ale existenței sale: cea ireală și cea reală. Ireal, în intimitatea lui, cea ireală în viața publică. Exemplele ar putea lesne curge cu prototipuri din viața publică însă eu fac sinteza omului oarecare și nicidecum progenituri aglomerate de interese meschine. Sincer, autorul creațiilor superrealiste nu se ascunde după degete
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
unul foarte bogat abundă în alienații da care duc întotdeauna la cursul următor unei vieți normale. În fapt, scriitorul superrealist prezintă omul în cele două ipostaze fundamentale ale existenței sale: cea ireală și cea reală. Ireal, în intimitatea lui, cea ireală în viața publică. Exemplele ar putea lesne curge cu prototipuri din viața publică însă eu fac sinteza omului oarecare și nicidecum progenituri aglomerate de interese meschine. Sincer, autorul creațiilor superrealiste nu se ascunde după degete că nu s-ar deda
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
eu fac sinteza omului oarecare și nicidecum progenituri aglomerate de interese meschine. Sincer, autorul creațiilor superrealiste nu se ascunde după degete că nu s-ar deda unor astfel de plăceri intime însă el rămâne loial cititorului absorbit de real și ireal. De-a lungul epocilor noastre istorice omul nu s-a schimbat cu nimic, a rămas același, drămuit de păreri, absorbit de griji, însuflețit de bucurii și vicii. Aceleași vicii se aștern rând pe rând, când le dorim, conștient sau nu
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]