733 matches
-
preparând treptat pentru arta de a fi femeie acele exemplare rare, pe care natura le iscă prin Încrucișări neprevăzute; avea fruntea Înaltă, abstractă; când se Încrunta, făcea cute urâte și clipea des din genele negre și lungi; un aer de irealitate: da, iată, am găsit, părea portretul unei ființe, pe care o văzusem Într-un tablou de nu știu care pictor al Renașterii, un tablou apocrif; poate tocmai de aceea coborâse În real; la o neatenție a privitorilor, se amestecase printre ei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pământul acesta al vostru ființele fictive, personajele nebuloase și rimanești. Se pare că mai toți sunteți în afara realității. — Și care e realitatea? - am cutezat eu să-l întreb. — Ai dreptate - mi-a răspuns -. Oricine știe care e realitatea și care irealitatea! Și mai cu seamă acum, când sunt atâția cei care nu mai ostenesc să repete că trebuie să ne lăsăm de sentimentalism și să ne vedem de interese, fie ele individuale sau colective, ba ale unui om, ba ale unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
simți frunzele uscate ale cerului? Dialogul dintre iubirea înstrăinată a venit ca o carne a sufletului spre infernul dorințelor. Ninsorile nopților s au petrecut tăcute prin haosul dragostei. Nu a rămas decât clipele extaziate ale secetei. Ai venit mulțumit de irealitatea împrăștiată în lumea visului meu și mi-ai înlocuit absența cu poemele mele. Ce mai pot să fac în acestă minciună în care zidul dragostei e un secol de ardere? Goliciunea sensului e universul pustiu, iar sintagma veșniciei e umbrită
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
el tot pe șoptite. Abia așteptam să-l văd plecat. Era deja prea mult. În sfârșit, se întâmpla. Se terminase într-adevăr. Rezolvasem problema ca niște persoane civilizate. Mult prea civilizate, după părerea mea. Toată întrevederea avusese un aer de irealitate. Era oribil. —Te sun în după-amiaza asta, m-a anunțat James. Și-a luat la revedere de la Kate și cu toate că arăta de parcă i-ar fi explicat copilului care îi erau drepturile la pensionare, măcar a făcut efortul să se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o listă cu ce am de făcut, cum trebuie să cântăresc copilul și tot așa. Era foarte sigură pe ea, era un bun comandant, iar eu gata să fiu un bun soldat. Eram atât de obosită, încât momentul de maximă irealitate era băutul ceaiului - de chimen - la ora 10, pe balconașul însorit care dădea în scuarul străzii Pitar Moș. Ce frumoasă era lumea, ce activi oamenii, ce verzi frunzele castanilor... Tot ce era real mi se părea ca-n vis, profund
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
de a fi, exagerat de grijuliu, care o atrăsese cîndva, găsindu-l excitant, poate deveni un fel de povară, că te transforma Într-o eroină fără voie, că pasiunea lui Kay era atît de absolută, Încît avea o doză de irealitate, și nu-i puteai răspunde la fel... Dar nu puse Întrebări despre nici unul dintre aceste lucruri. Se uită iar În ceașcă și tăcu. — Și cînd se va termina războiul? Întrebă Julia. Și totul va reveni la normal? Apoi se refugie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să se stingă. Unul dintre motoare fusese oprit și furtunele Înfășurate la loc. Lumina aceea Înspăimîntătoare se topi, și la fel și zgomotul pompelor. Luna apusese sau era acoperită de un nor. Obiectele Își pierduseră ascuțimea marginilor apărînd În toată irealitatea lor; micile detalii erau Învăluite de umbre ca o armată de molii care-și strînge aripile. În tot acest timp, nimeni nu se mai apropie de Kay. Probabil că și ea fusese Încet reînghițită de Întuneric. Stătea cu mîinile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aparte a explorărilor mele adolescentine prin ținuturile Devonului (aparte pentru că nu fusesem crescut Într-o atmosferă rurală și deci nu puteam să iau peisajele de țară drept un dat; fără Îndoială că la mine au ajuns Învăluite de ceva din irealitatea, din aerul nu-tocmai-prezent al unei ficțiuni), prin urmare tocmai această caracteristică m-a făcut să fiu ceea ce sunt azi - și În multe alte privințe pe lângă scris. Astăzi Îmi dau seama că ceea ce-mi plăcea cel mai mult la bogăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
cartier scăldată în flori și pomi cu coroane bogate. Am intrat, ea a aprins lampa și a început să se desbrace. I-am spus în glas cu ceva care îi cerea parcă nici eu nu știu ce, că trăiesc o clipă de irealitate și n-aș vrea să se spulbere așa curând... Și atunci ea mi-a răspuns într-o șoaptă minunată: "Nici nu se va spulbera". Și s-a apropiat de mine, m-a înlănțuit și început să mă sărute într-adevăr
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe cer, îndepărtat de pe traiectul lui de vară. Încălzea totuși zăpada care îngreuia crengile arborilor; se auzea din când în când, ca și când ar fi plouat, cum cade în jurul nostru, cu zgomot de puf. Feeria îmi ascuți o senzație vie de irealitate, de fericire și suferință amestecate și care repede deveni neliniște. O căutai cu privirea. Se întinsese în zăpadă cu fața în sus și deodată simțind că o caut se răsuci și strigă la mine: "De ce mă lași să spun atâtea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ca fiind „tema ce simfonizează poemele”, domină, unificându-le la toate nivelele, secvențele amplu desfășurate ale acestui ciclu. Desfășurare mai coerentă decât oricând, urmând în genere firul unor „evenimente” - fapte împrumutate adesea cotidianului, însă transformate în tot atâtea “întâmplări în irealitatea imediată”. Peisaje și itinerarii obișnuite apar învăluite într-o lumină ireală, de vis, gesturile și obiectele capătă contururi halucinante, într-un univers de aburoase, somnolente himere, de ecouri și oglindiri, de impalpabile reliefuri. Drumul poetului (și al poemului) e trasat
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
creator în astfel de cazuri scrie, pictează, compune și redă în forma sa de artă întreaga sa spiritualitate: pentru fiecare limbă, câte un cuvânt și‑a luat sarcina să spună ce conținut rămâne din tot ce e realitate și chiar irealitate, când ai scos din ele orice conținut dat (...). Dar înainte de a explica, interpre‑ ta și compara, este bine să te miri de lucrările atât de ascunse și adânci ale cuvintelor<footnote id=''1''> C. Noica, Creație și frumos în rostirea
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
a celor două imagini, care ar fi prea puternică și înăbușitoare dacă ar apărea în jurul unei axe verticale, este guvernată de dominarea vârfului și disproporția paradoxală dintre greutatea mare de deasupra și reflectarea ei diafană de jos, împrumutând scenei o irealitate plutitoare, proprie povestirii mitologice. Joncțiunea necesară Când o compoziție este alcătuită din două părți izolate, ponderea unei axe centrale, fie ea verticală sau orizontală, divide efectiv cele două părți. Este nevoie de mai mult decât de o descompunere. Dacă părțile
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Răspunderea suferă aici o ruptură de nivel, pentru că libertatea, confruntată cu sursa ei, este trăită în consecințele ei infinite, care nu se mai înscriu în planul unei vieți și într-o limită umană, ci în suprauman. Totul se mută în „irealitate“ sau într-o realitate în care datele problemei se modifică fundamental: cel care întreabă nu are chip, iar eu, care voi fi chemat să răspund, am ieșit din limitele vieții în care obișnuiam să fiu întrebat și să răspund. Cine
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
se află între două lumi, ca obiect fenomenal, realitatea sa constă în prezența apariției sale, în timp ce amăgirea prezenței sale capată dimensiuni metafizice ce duc până la eliminarea prezenței ca aparență, adică non-prezența. Dar apariția nu înseamnă realitatea unui obiect, ci și irealitatea sa. Ceea ce apare poate apare la nivel mental ce nu are nicio pretenție de a fi adevărat. De aceea, ceea ce apare poate fi apariție. Obiectul de artă este intențional și este recunoscut ca obiect ce se reduce la natura sa
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ține de jocul luminii și de tonurile culorii, dependente una de cealalată. Jocul dintre lumină și umbră este un joc metafizic ce are ca scop transpunerea în realitatea tabloului. Tabloul are realitatea sa, ce intră în opoziție cu realitatea adevărată: irealitatea realității. Acesta este un proces retroactiv de observare a realității prin intermediul realității imaginii. Ceea ce subiectul contemplă este o imagine a irealității realității. Pentru ca apariția să ia loc, tabloul trebuie să fie prezent și să dispună de spațiu și lumină. Prezența
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ce are ca scop transpunerea în realitatea tabloului. Tabloul are realitatea sa, ce intră în opoziție cu realitatea adevărată: irealitatea realității. Acesta este un proces retroactiv de observare a realității prin intermediul realității imaginii. Ceea ce subiectul contemplă este o imagine a irealității realității. Pentru ca apariția să ia loc, tabloul trebuie să fie prezent și să dispună de spațiu și lumină. Prezența bidimensională a tabloului înseamnă prezența unei realități în realitate: o dedublare a vieții normale prin care se încearcă pătrunderea în sfera
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Pentru ca apariția să ia loc, tabloul trebuie să fie prezent și să dispună de spațiu și lumină. Prezența bidimensională a tabloului înseamnă prezența unei realități în realitate: o dedublare a vieții normale prin care se încearcă pătrunderea în sfera unei irealități. Irealitatea nu se opune realității ci se suprapune ei și simbolizează lărgirea orizontului privirii prin contemplație. Irealitatea poate fi considerată copia realității întrucât spațialitatea tabloului cuprinde momentul imitației. Pentru Hartmann, imitația este și rămâne proprie picturii. Lucru care nu se
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
apariția să ia loc, tabloul trebuie să fie prezent și să dispună de spațiu și lumină. Prezența bidimensională a tabloului înseamnă prezența unei realități în realitate: o dedublare a vieții normale prin care se încearcă pătrunderea în sfera unei irealități. Irealitatea nu se opune realității ci se suprapune ei și simbolizează lărgirea orizontului privirii prin contemplație. Irealitatea poate fi considerată copia realității întrucât spațialitatea tabloului cuprinde momentul imitației. Pentru Hartmann, imitația este și rămâne proprie picturii. Lucru care nu se aplică
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Prezența bidimensională a tabloului înseamnă prezența unei realități în realitate: o dedublare a vieții normale prin care se încearcă pătrunderea în sfera unei irealități. Irealitatea nu se opune realității ci se suprapune ei și simbolizează lărgirea orizontului privirii prin contemplație. Irealitatea poate fi considerată copia realității întrucât spațialitatea tabloului cuprinde momentul imitației. Pentru Hartmann, imitația este și rămâne proprie picturii. Lucru care nu se aplică și în cadrul picturii abstracte, unde spațiul tabloului este un spațiul total al imaginației - momentul imaginației. Un
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în plus față de fotografie sunete și texte. Textele nu au ca scop explicarea imaginii, ci aduc un surplus compoziției imaginii, contribuind la narațiunea sa. Interpretarea imaginilor cinetice și a sunetelor se face atât prin gândirea conceptuală, cât și prin imaginație. Irealitatea filmului este redată de imagine oferind spațiu imaginației, în timp ce sunetele și textele oferă un timp linear. Astfel, spațialitatea filmului are o finalitate în cadrul repetiției sale infinite. Înțelegerea naturii filmului se poate face prin intermediul unei epistemologii a tehnicii și a evenimentului
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
are un spațiu și un tip proprii literaturii, fără să posede anumite caracteristici ale lumii reale. Se creează un alt spațiu ontic unde elemente reprezentate devin existențe ideale. Ingarden identifică situația elementelor reprezentate cu lumea visului, realitatea obiectivităților intră în contrast cu irealitatea obiectivităților (elemente reale transpuse într-un spațiu imaginar) specifice visului. În acest sens putem observa că "nu doar caracterele ontice sunt prezente în mod distinct în lumea reprezentată, ci și că lumea care este visată nu este adevărată, ci doar
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Lagărologia", cum el însuși numea acest tip de studiu, a intrat, în conștiința scriitorului, într-o zonă de tangență cu ficțiunea. Mai precis, cu acea capacitate a scriitorului de a transfera datele realului în sfera ficțiunii, de a crea o irealitate perfect simetrică lumii reale, însă esențial diferită. Astfel, evenimentele consemnate în arhive devin, inevitabil, transpuneri în limbaj, deci interpretabile, supuse alunecării sensurilor, pericolului echivocului, insuficienței, ininteligibilului. Ficționalizarea istoriei a devenit posibilă odată cu momentul în care literatura a început să construiască
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
e populat de indivizi idiotizați de dogme absurde, servind interesele unei legi desfigurate până la axiomele vetuste ce au transformat idealurile în retorici opresive, pacifismul în agresiune și Visul American într-o junglă sălbatică de întâmplări și senzații aflate la limita irealității. Scopul declarat al călătoriei, acela de a descoperi fața întunecată a Visului American, este urmărit prin ochiul tulbure al protagonistului narator. În momentele în care textul devine ilizibil, povestea este transcrisă din înregistrările unui magnetofon. Evenimentele pot fi lăsate în
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a se integra în "spiritul" alterat, ambiguuu și mâlos al timpului său. Devenit cetățean de onoare al orașului Sibiu, probabil printr-un complot bizar al împrejurărilor și nu datorită prezenței sale active în viața cetății, Ivănescu trăiește un moment de irealitate comică: primarul îl prezintă, înainte de a-i decerna titlul - "și săracul a-nceput să-nșire: versuri, poeme, alte versuri, alte poeme, alte poesii, alte poeme nouă, versuri vechi, versuri vechi nouă, aceleași versuri - adică titlurile ălea voit tâmpite ale volumelor
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]