760 matches
-
chiar invitat fără menajamente să-și părăsească tronul și pământul adoptiv... De ce să atace însă tocmai subiectul în care s-au spus cele mai solemne cuvinte și s-au ținut toate discursurile ? Nu este el în stare să comită o ireparabilă gafă ! în această casă al cărei stăpân face tot mai mult caz de vechile lui legături de amiciție cu ministrul Athanasiu, nu va fi el atât de imprudent ! Deși aceleași motive pledează că aici ar putea afla amănunte inedite. Plăcerea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rece, degeaba tot strigă el : — Oo, iat-o și pe micuța noastră antantistă ! Ooo... Oooo... Degeaba o privește cu privirea din seara când s-au promenat la Șosea cu Mișa, muscalul. Degeaba și iar degeaba ! Există, oh, în viață întâmplări ireparabile, peste care nu se mai poate trece - chiar dacă rămân în urmă inimi zdrobite și neconsolate... Așa că Margot trece din ușă spre canapeluță, la locul ei, cu pași mici-mici, atât de mici încât își simte sus pulpele lipindu-se, o umezeală
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
amabil, că încearcă să facă să se treacă peste gafa sosirii lui într-un moment nepotrivit, tot punând întrebări la întâmplare ; atât de repede le pune, una după alta, de parcă nici nu l-ar interesa răspunsul ! Toată lumea într-o situație ireparabilă și dificilă, numai din vina ei ! Sophie este singura culpabilă, pentru că numai ea l-a ademenit pe Titi în chioșcul din fundul grădinii, printre băltoacele de apă de pe alee... Desigur, l-a ademenit doar ca să-l compromită... Iar acum iat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de ordine și curățenie sunt rigide și artificiale. De aceea arborez și eu o mină convenabilă, dar dezordinea și impuritatea la care au ajuns relațiile noastre continuă să mă roadă. Teamă mi-e să nu se fi petrecut chiar ceva ireparabil : pentru că, după întâmplări prea grave, voința și logica mea nu mai au nicio putere asupra sentimentelor mele modificate. Teamă mi-e, repet, să nu se fi petrecut de astă dată un asemenea fapt. Din fericire, Sophie nu are deloc intuiția
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Un preot Îi aștepta de mult, coboară În Întunericul rece, intră În mausoleul de marmoră, abia acum Îi văd din nou pe oamenii de la serviciul de pompe funebre care știu ce au de făcut, doar sînt niște tehnicieni, profesioniști ai ireparabilului, specialiști În tristețe, joacă cea mai cumplită scenă, apoi preotul Își asumă partea a doua, trecerea În lumea de apoi. Cinthia, tu, Îngerașul meu, acum stai lîngă tăticul tău. Ciment. MÎna lui Juan Lucas se Întinde și scrie tremurat cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
problema reformării învățământului românesc este mai actuală ca niciodată de la Alexandru Ioan Cuza încoace. Copii, părinți, dascăli, simțim cu toții necesitatea stringentă și urgentă a definitivării reformei sistemului de învățământ, după un lung și dureros parcurs al ezitărilor, tatonărilor și greșelilor ireparabile, prin urmare impardonabile, ce au condus la sacrificarea atâtor generații de tineri. Dar reforma nu se face de dragul reformei. Nu putem bifa “realizat” un proces care, dacă va continua la fel de haotic ca până acum, va prelungi discuții sterile și insatisfacția
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
expediției. Tot din orgoliul de a-și apăra onoarea, răspunde favorabil rugăminții Clitemnestrei de a o proteja pe tânără, pentru ca mai apoi să se lase impresionat de curajul ei și să încerce s-o împiedice de a comite un gest ireparabil. La Eliade, personajul cunoaște altă evoluție, deși pornește de la același impuls, ofensat fiind că se trezește implicat într-o nuntă despre care nu știa nimic. Noului Ahile i se pare cumplită ideea că un tată și-ar sacrifica propriul copil
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ar fi dat bir cu fugiții, Îngrozite. Eu Îl priveam În ochi și știam că Julián era tot acolo, Înăuntru, viu, mistuindu-se Încetul cu Încetul. Așteptînd. Își pierduse buzele, dar, după cum credeau doctorii, corzile vocale nu suferiseră nici o pagubă ireparabilă, iar arsurile de pe limbă și de pe laringe se vindecaseră cu luni În urmă. Ei presupuneau că Julián nu spunea nimic pentru că mintea i se stinsese. Într-o seară, la șase luni după incendiu, pe cînd eram doar noi doi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tine... Erai liber să dispui alt curs lucrurilor, dar atracția răului sau a vulgarității a învins reflecția etică. Ambiguitatea pleacă din amestecul de teologie și vulgaritate din orice remușcare. În nimic nu simți mai dureros ireversibilitatea timpului ca în ea. Ireparabilul nu-i decât interpretarea morală a acestei ireversibilități. Răul ne dezvăluie substanța demonică a timpului; binele, potențialul de veșnicie al devenirii. Răul este abandonare; binele, un calcul inspirat. Nimeni nu știe diferenția rațional unul de celălalt. Dar simțim cu toții căldura
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
paradoxului, spre a le masca originea. Însuși cel de salon, este el altceva decât expresia cea mai profundă pe care o poate afecta superficialitatea? Paradoxul nu-i o soluție; căci nu rezolvă nimic. Poate fi folosit doar ca împodobire a ireparabilului. A voi să îndrepți ceva cu el este cel mai mare paradox. Fără dezabuzarea rațiunii nu mi-l pot închipui. Lipsa ei de patos o obligă să tragă cu urechea la murmurul vieții și să-și desființeze autonomia în tălmăcirea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în actualitatea prezentului, se însumează și se topește în el. Regretul - expresie a acuității temporale, a dezintegrării din prezent - izolează trecutul ca actualitate, îl vitalizează printr-o adevărată optică regresivă. Căci în regret trecutul păstrează o virtute de posibil. Un ireparabil convertit în virtualitate. Când știi neîncetat ce agent de distrugere e timpul, sentimentele care se înjghebează în jurul acestei conștiințe încearcă să-l salveze pe toate laturile. Profeția este actualitatea viitorului, precum regretul a trecutului. Neputând fi în prezent, transformăm trecutul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
solemnă a ochilor transformă viața într-un port, în care vapoarele pleacă în larg fără destinație, transportând nu oameni, ci despărțiri. Și viața ce-i, dacă nu locul despărțirilor? De câte ori mă înduioșează un zâmbet, mă îndepărtez cu o povară de ireparabil, căci nimic nu descoperă mai înfiorător ruina care așteaptă omul ca acest simbol aparent de fericire și care exprimă mai crud unei inimi desfrunzite freamătul de vremelnicie al vieții, decât horcăitul clasic al sfârșitului. - Și de câte ori îmi zâmbește cineva, descifrez
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
muzica o depravare umană a melodiilor vegetale. Orice floare poate servi de imagine nefericirii în dragoste. Așa se explică apropierea noastră de ele. Și apoi, nici un animal nu poate fi un simbol al vremelniciei, pe când florile sânt expresiile ei directe, ireparabilul estetic al efemerului. La adică, ce face fiecare om? Se ispășește pe sine însuși. N-aș putea iubi decât un înțelept nefericit în dragoste... Ceea ce face orașele mari atât de triste este că fiecare om vrea să fie fericit, iar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
acordă dragostei o seriozitate mai gravă decât deznădejdii. Pe când aceasta ne închide accesul spre viitor, azvîrlindu-ne fără scăpare în dezastrul pur al timpului, iubirea amestecă lipsa de speranțe cu o ispită de fericire unică. Deznădejdea-i o înfundătură furioasă, un ireparabil năvalnic, o exasperare a imposibilului, pe când iubirea-i o deznădejde înspre viitor, deschisă fericirii. Până și faptul de a bea apă este un act religios. Absolutul se desfată și-n ultimul firicel de iarbă. Absolutul și Vidul... Unde nu-i
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
roagă boala în oase. Viața nu merită să fie trăită decât pentru deliciile înflorite pe ruinele ei. Când găsești o anumită noblețe în tânguire, paradoxul e forma prin care inteligența înăbușă plânsul. Ce zori îmi vor trezi cugetul îmbătat de ireparabil? Oare când voi înceta să mor? Sânt răni care cer intervenția Paradisului. Cu toate păcatele și cu nici unul, mintea s-a așezat pe fundul iadului și ochii privesc nemărmuriți spre lume. Când iubești viața cu patimă și scârbă, doar diavolul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
plictiselilor. Dar, împătimit în lume, ele nu-mi pot umbri tăria speranțelor deșarte. Cerul, nu pământul, m-a făcut "pesimist". Neputința de a fi, consecutivă gândului la Dumnezeu... În mistică există suferință, infinită suferință. Dar nu tragedie. Extazul e antipodul ireparabilului. Tragedia nu e posibilă decât în viața ca atare, această lipsă de ieșire plină de măreție, de nefolosință și de prăbușire. - Shakespeare e mare fiindcă în el nu triumfă nici o idee: numai viața și moartea. Cine "crede" în ceva n-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
considerațiile lor asupra morții; în realitate, ei tremură mai mult decât toți. Dar să nu se uite că filozofia este o artă de a-ți masca sentimentele și chinurile lăuntrice pentru a înșela lumea asupra rădăcinilor adevărate ale filozofării. Sentimentul ireparabilului și al iremediabilului, care însoțește totdeauna conștiința și senzația agoniei, poate explica cel mult o acceptare dureroasă amestecată cu frică, în nici un caz o iubire sau o simpatie pentru fenomenul morții. Arta de a muri nu se poate învăța, fiindcă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
murit din noi. Regretul revelează semnificația demonică a timpului care, prilejuind o creștere în noi, cauzează implicit o anihilare. Regretele fac pe om melancolic fără să-l paralizeze sau să-i rateze aspirațiile, deoarece în regret există o conștiință a ireparabilului numai pentru trecut, viitorul fiind oarecum deschis. Melancolia nu este o stare de o gravitate concentrată, închisă, dezvoltată pe o afecțiune organică, deoareace în ea nu există nimic din acea groaznică senzație a ireparabilului pentru tot cursul existenței, care nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în regret există o conștiință a ireparabilului numai pentru trecut, viitorul fiind oarecum deschis. Melancolia nu este o stare de o gravitate concentrată, închisă, dezvoltată pe o afecțiune organică, deoareace în ea nu există nimic din acea groaznică senzație a ireparabilului pentru tot cursul existenței, care nu lipsește în unele cazuri de tristețe adâncă. Chiar acea melancolie neagră este mai mult un caz de dispoziție temporară, decât de una constituțională. Și dacă ar fi ca în cazul al doilea, caracterul de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
La capătul oricărei melancolii există posibilitatea unei mângâieri sau a unei resemnări. Elementele estetice din ea includ virtualități de armonie viitoare, care niciodată nu există într-o tristețe profundă și organică. Din acest motiv, o fenomenologie a tristeții ajunge la ireparabil, pe când una a melancoliei la vis și grație. TOTUL N-ARE NICI O IMPORTANȚĂ Și ce importanță poate să aibă faptul că eu mă frământ, că sufăr sau gîndesc? Prezența mea în lume va zgudui - spre marele meu regret - câteva existențe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
după marile satisfaceri și împliniri vitale. De ce actului sexual îi urmează tristețea, de ce după o beție formidabilă sau după un paroxism dionisiac ești trist? De ce marile bucurii aduc tristețea? Fiindcă o dată cu elanul consumat în aceste excese mai rămâne numai senzația ireparabilului și sentimentul părăsirii și al pierderii, care ating o intensitate, în ordinea negativă, dintre cele mai puternice. Ești trist după satisfacerile sexuale și dionisiace, deoarece în loc să ai sentimentul unui câștig, îl ai pe acela al unei pierderi. Tristețea apare după
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care se obiectivează exprimă o receptivitate pentru viață, un elan deschis și primitor pentru seducțiile și pitorescul existenței. Grația reprezintă o stare de iluzie în care viața își neagă și își transcende antinomiile și dialectica ei demonică, în care contradicțiile, ireparabilul, fatalitatea și iremediabilul dispar temporar, într-un fel de viețuire sublimată. Există multă sublimare în grație, multă puritate aeriană, care însă niciodată nu poate atinge marile purificări de pe culmi, unde se realizează sublimul. Experiențele zilnice și formele comune de trăire
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în viață, tot ceea ce e esență demonică în dialectica vieții. A avea sensibilitate magică înseamnă a nu pricepe nimic din marile realități dureroase, nimic din ceea ce viața prezintă ca iremediabil și fatal, ca mizerie, destin și moarte. Iluziile magiei neagă ireparabilul din lume, neagă moartea ca realitate fatală și universală. Subiectiv, acest fenomen este plin de importanță, deoarece el creează o stare de beatitudine și de exaltare euforică omului. Căci el trăiește ca și cum n-ar muri niciodată. Or, toată problema morții
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
paroxismul conștiinței. În magie, conștiința n-a câștigat acea autonomie de viață care îi dă caracterul unei forțe centrifugale, ci păstrează încă un caracter vital. Sânt infinit mai complicați aceia care au conștiința fatalității, pentru care există în lume irezolvabilul, ireparabilul și iremediabilul, acei care simt că uneori efortul e nul, iar regretul imposibil, care înțeleg că fatalitatea constituie un aspect al acestei lumi, un aspect esențial. Căci toate realitățile esențiale se desfășoară sub semnul fatalității, care se bazează pe incapacitatea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și comozi. Căci la întîii ea indică o imposibilitate de participare naivă la viață, legată de sentimentul unei pierderi definitive a valorilor vitale, pe când la ceilalți această imposibilitate de participare nu se reflectează dureros în conștiință, fiindcă sentimentul unei pierderi ireparabile nu există. Ironia indică o crispare internă, o adâncire de riduri, o lipsă de spontaneitate și iubire, de comuniune și înțelegere umană! Ea este un dispreț voalat, o transfigurare a unei realități și a unor deficiențe. Ironia disprețuiește gestul naiv
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]