663 matches
-
nici publicul american n-a citit-o. ÎN REZERVĂ „Citesc cărți care nu-mi plac, și asta doar pentru că autorii lor par atît de dornici să-i citești, Încît ar fi o impolitețe să n-o faci.” Azi simt o irepresibilă dragoste de țară. De unde rezultă că aura mea națională se deplasează. Prin urmare m-am deplasat În urma ei drept În sala Elvira Popescu, la Niki Ardelean, colonel În rezervă, deoarece fraza de Început a lui Russell Banks mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
căpușe din sudoarea poporului”. Să precizăm Însă că acarianul din genul ixodes se hrănește numai cu sînge, apoi trebuie spus că sudoarea poporului, oricît de Îmbelșugată, atunci cînd nu-l lasă completamente indiferent (ori perplex), Îi produce acestei insecte o irepresibilă greață de căpușă. Pe de altă parte, acarianul transmite o boală numită piroplasmoza vitelor cornute. Și, după cum se vede, o face cu succes. Revenind la păsărele, vedem În La datorie că locotenent colonelul Vasile s-a supărat pe Mircea Mihăieș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe nea Vasile, pe directorul școlii, pe administratorul blocului. Pe urmă, așa pupăcioasă, scrie un capitol numit Minima oralia. Mă simt obligat să-i atrag atenția domnului Pleșu să-și ia măsuri de precauție, fiindcă există aici o chemare erotică irepresibilă, cu atît mai mult cu cît autoarea ar putea fi autor. Puțin mai departe am uitat de domnul Andrei Pleșu, pentru că m-a surprins fraza „Nimeni nu linge atît de drăgăstos ca Răzvan”. Bine, dar eu sînt Răzvan! Iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să fie deplin motivată pentru acuratețea ideii și vivacitatea sugestiei. Fie că modelaza și apoi desăvârșește prin ardere în cazul ceramicii, fie că prelucrează blocul de piatră, se ajunge finalmenta la obținerea unui impact viguros asupra privitorului. O anumita delicatețe, irepresibila, face ca unele compoziții să degaje aerul unei suculente bonomii. Prin sculptură, Lucretia Dumitrașcu s-a apropiat de om și astfel a ajuns, deseori, în proximitatea lui Dumnezeu.” Valentin Ciucă, 2005 LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
să fie deplin motivată pentru acuratețea ideii și vivacitatea sugestiei. Fie că modelaza și apoi desăvârșește prin ardere în cazul ceramicii, fie că prelucrează blocul de piatră, se ajunge finalmenta la obținerea unui impact viguros asupra privitorului. O anumita delicatețe, irepresibila, face ca unele compoziții să degaje aerul unei suculente bonomii. Prin sculptură, Lucretia Dumitrașcu s-a apropiat de om și astfel a ajuns, deseori, în proximitatea lui Dumnezeu.” Valentin Ciucă, 2005 LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
și aștept clipa când plăcerea irumpe sălbatic În expresia feței sale; Îi pândesc ochii și buzele și Încerc să-i Întrețin, să-i prelungesc acest gâlgâit agonic; acea frângere lăuntrică a trupului ca o moarte spasmodică, acea cutremurare a cărnii irepresibilă; am căpătat o știință În acest sens, dar constat că mă umple de orgoliu mai ales faptul că am această putere asupra corpului ei, că doar eu sunt capabil (așa Îmi imaginez) s-o posed astfel; egoismul acesta e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cărările cântând pe sama proprie”. N. Iorga. Viața și opera, ediție îngrijită de N. Grigoraș și Gh. Buzatu, Editura Junimea, Iași, 1971, pp. 63-80. III.4. ANDREI OȚETEA - CU UN OCHI REDESCHIS ÎNSPRE IAȘI Confesiunile, minate adeseori de un subiectivism irepresibil, îmbinate cu un dozaj mai mult sau mai puțin controlat al judecăților de valoare, constituie o rețetă verificată, relativ facilă și agreată. Deși „rețeta” nu dă întotdeauna rezultate optime, în cazul aplicării ei la un om de știință cu recunoscută
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
tablou votiv” - „duios mâncat de furnici”. Este ordinea unei percepții de vârstă interioară, a „amiezii”, când sufletul „cu frig încercuindu-se, ca de piatră, tăcut/ pe trunchi așteaptă decapitarea/ la un semn nevăzut”. Semnele timpului apar proliferante, ca într-un irepresibil asediu: ,,Cosași și greieri/ fac salturi de-a dreptul în moarte”. Un perisabil resimțit acut, destinul fracturat, lecția morții cu firescu-i tragic („Eram mereu atrasă de pământul/ aproape locuit, aproape tânăr/ brusc înserat crescut la loc”) se proiectează ca durate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
sugerează finalul cărții - va sfârși tot prin asasinat. Numai că, de această dată, refuzul societății și al socialității este mai clar contextualizat, Huhulea fiind un descendent al vechii aristocrații, care privește ordinea comunistă cu o luciditate egalată doar de disprețul irepresibil pentru ea. Deși ar fi putut deveni un roman politic major, Ex derapează destul de repede către o intrigă donjuanescă, prea puțin susținută de epica fragmentată a volumului. În altă carte, Paharul cu muște (1997), se reiau parțial texte din Făpturi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
Pe Donul liniștit al lui Mihail Șolohov. Adecvat cadrului natural e climatul de spiritualitate. Perpetuat din arhaic, acesta conservă frânturi de gândire mitică și magică, exprimate în credințe bizare, eresuri de sursă precreștină, datini pitorești, practici extravagante. Totul învederează persistența irepresibilă a unei tradiții atemporale, conținătoare de o tot atât de nedatabilă poezie. Se poate vorbi aici și de un adevărat panlirism, chiar epicul îndeplinește, în acest orizont, funcții poetizante și adesea nu e decât pretext sau suport al câtorva repere indispensabile. În timpul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
actului lecturii o dimensiune pe care o neglijează numeroși teoreticieni, cea a timpului. Lectura nu Înseamnă numai cunoașterea unui text sau dobândirea unor cunoștințe. Ea este de asemenea, și Încă din momentul În care s-a declanșat, angrenată Într-o irepresibilă dinamică a uitării. Chiar atunci când sunt pe cale să citesc, Încep să uit ce am citit, iar acest proces este ineluctabil și se prelungește până În momentul În care totul se petrece ca și cum n-aș fi citit cartea și În care Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
personajul preferat al congenerelor ei: femeia inadaptată (aici, din cauza urîțeniei), instabilă, singură, neînțeleasă de bărbații cu care intră În contact, puternică, totuși, datorită unei lucidități În cazuri extreme vizionare. Inventînd un personaj ajuns totuși la senectute, cu toată tinerețea unor irepresibile pulsiuni, autoarea nu-și putea permite o autoficțiune explicită, ca Marie Darrieussecq. Renée nu e vizionară dar, În schimb, are carisma Înțelepciunii. Remarcăm aici efortul de a evita locurile comune ale feminității: frumusețe, putere de seducție, diplomație, Înlocuite cu bizarerie
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
presupusă criminală, Irène (naratoarea) Își povestește (revarsă ar fi cuvîntul potrivit) viața, aflată În cel de-al douzeci și optulea an, o viață funambulescă, petrecută În doi, conștiința ei și trupul ei, conștiința ei care asistă dureros la tribulațiile trupului irepresibil, frenetic, mult trecut prin brațe de bărbați și femei - trupuri, la rîndul lor. Un pact al sincerității este semnat, În text, de Anne, prietena Irènei, avocată - care o ascultă pentru a o putea salva la procesul ce-i fusese intentat
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Într-un final ce ar fi putut fi apoteotic, cea vie o vede pe cea falsă și se sinucide. Dar cine mai știe, azi, ce sînt substanță și aparență, adevăr sau fals? O Întrebare ipocrit și rudimentar pusă, dar, așa-zicînd, irepresibilă la sfîrșitul lecturii din Patrick Deville sau Echenoz. Cartea lui Patrick Deville poate fi Înregistrată de o literatură a indecidabilului, pe de o parte, pentru că, În percepția protagonistului (născut În Argentina) realitatea și proiecțiile personale se Întrepătrund și deschid spații
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
după ce ultima pagină a fost citită, l-ar sfătui să se lase de scris dacă tot nu are nimic important de spus. Adevărul este că, grațios, supertehnic, cu talent și cu o știință filosofică a proporțiilor, Echenoz nu are nimic irepresibil de transmis, dacă nu faptul că n-a mai rămas nimic capital de spus pentru că totul e posibil În cea mai bună dintre lumi. Iar dacă totul e posibil, de la existența unui pitic invizibil care salvează viața cuiva În picaj
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vulgare. Apoi, limbajul devine, pe măsură ce romanele se Înmulțesc, tot mai pîslos, mai subtil, mai refractar la o lectură rapidă. Devine consubstanțial profilului personajelor care, deși simple În aparență, ascund ruguri adînci și mai ales, cît privește protagonistul, Întotdeauna bărbat, o irepresibilă dorință evazionistă coextensivă unei atracții neînfrînate pentru arcanele ininteligbilei feminități. Avem așadar bărbatul Însurat care-și iubește nevasta și copiii, dar care duce o viață lipsită de nerv, purtată de briza unei autarhice mulțumiri mic-burgheze. Avem apoi femeia-soție, ajunsă la
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
necesare unei vieți decente. Relații literare „Pro amiciția” a fost titlul uneia din rubricile pe care Radu CÎrneci a susținut-o cinci ani (1968-1972), în revista „Ateneu”. Cuprindea un fel de „mențiuni critice”, scrise însă de un poet liric cu irepresibile elanuri de solidarizare. Reprezenta o dovadă de atenție față de cărțile prietenilor, dar și de ale posibililor prieteni, de cărțile celor pe care îi admira și îi stima, dar și față de ale celor de care ar fi putut avea nevoie, el
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în anii ’40; „Cu voi...” de la 1990 încoace, îndeosebi datorită versului ,,O, țară tristă plină de humor’’, citat sau parafrazat de zeci de ori. Mai sugestiv decît volume întregi de eseuri și articole despre „specificul național”, „Cu voi...” corespunde tentației irepresibile de a ne autodescrie și autodefini cît mai critic. Latentă în momentul apariției în revistă și în volum, semnificația lui „politică” a crescut între timp. Pînă la publicarea în revistă și în volum, poemul purta titlul „Hübsch”, după numele capelmaistrului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a secolului XX. Considerat odinioară minor, el apărea capital: „Bacovia cel Mare”! Triumful lui se datora unei schimbări în psihologia societății noastre postbelice: după un deceniu și ceva de entuziasm la comandă, se iviseră primele semne de oboseală și o irepresibilă nevoie de autenticitate. Impresionată de laconismul și sinceritatea operei sale, promoția ’60, mai exact partea ei boemă, găsea în Bacovia reflexiile ontologice de care avea nevoie, cît și profețiile amărăciunilor ce vor urma. Autorul Plumbului apărea nu numai ca un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lirice, sunt circumscrise aceleași principii structurale, într-un cuvânt, se topografiază același teritoriu liric distinct, perfect configurat. Faptul e posibil, deși, la o primă lectură, aproape fiecare text al lui Liviu Antonesei funcționează ca un magnet ce atrage, eficient și irepresibil, cele mai variate influențe culturale. După cum, la fel, odată cu primele texte din Căutarea căutării (1978-1989) sunt evidente și racordarea la o poetică generaționistă, și refuzul ei orgolios, în numele căutării notei particularizante. La o plasare oarecum reverențioasă față de miezul tare al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai funebru, mai faustic,/ mă suge destinul/ în pojghița mizeră de sub cârtiță/ Prea repede circulă molozul/ de cranii și pământ!" Singură, poezia văzută ca realitate organică "dârz ținând poezia în dinți/ din care țâșnea sângele" ( Soldatul) se poate opune acestui irepresibil, funebru cânt al neantului. Referințe critice (selectiv): Dan Mănucă, în "Convorbiri literare", nr. 3, 1998; Codrin Dinu Cuțitaru, în "Dacia literară", nr. 28, 1998; Stelian Baboi, în "Convorbiri literare", nr. 12, decembrie 2000; Liviu Leonte, în prefața la Robit eternității
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de contragere simbolică a "conjuncției dintre spiritul rece și trupul călduț") exploatează o partitură tematică divergentă. Între notele ei își fac loc corporalul și intelectualul, epidermicul și rahidianul, impulsul ascetic și cel orgiastic, suferința extremă și beatitudinea etc. etc. Sedus, irepresibil, de stările și atitudinile poetice contrastante, autorul se și situează adesea în proximitatea sau chiar pe linia subțire, fragilă, abia demarcată, a pragului, a hotarului, a limesului, acolo unde poate sorbi simultan din licorile a două lumi, eventual antagoniste: "sorb
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
etc. Din versurile selectate mai sus, este cât se poate de evident faptul că Brumaru scrie mai mult decât o simplă "lirică gentil liliputană" (Gh. Grigurcu). Poetica miniaturalului dacă se poate numi astfel traduce, într-o primă fază, o nevoie irepresibilă de revenire la elementar, la natural și nepervertit. Eul liric se lasă în voia reveriilor stimulate de cei mai neobișnuiți catalizatori ai simțurilor (pentru olfactiv: mărarul, leușteanul, ceapa, desigur lângă mai nobilul "piper cu rangurile sale"; pentru tactil și vizual
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acest autor cu lecturi poetice dintre cele mai solide își asumă riscul major al opțiunii pentru acest tip de discurs. În cazul său, transpoziția evenimentului cotidian sau a decupajului urban înseamnă, deopotrivă, amplificare și o plus-simbolizare determinată în fapt de irepresibila dorință a unificării și resemantizării, nu de aceea a deconstrucției: "aspiratorul se aude în dimineața aceasta ca o goarnă și carnea mea a început să capete culori militărești a/ început să crească un tablou în oasele mele și se/ scurge
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
trimbulindă/ își dă singur seara/ cu tifla-n oglindă// nimigean ovidiu/ straniu histrion/ ca să nu bocească/ se ia în balon// nimigean ovidiu/ ca profilaxie/ el de sine însuși/ face bășcălie" etc.), însă tentația reciclării registrelor lirice canonice se dovedește totuși irepresibilă. Astfel, Însemnări în proză, din Week-end printre mutanți, jonglează, desigur parodic, cu mărcile discursului arghezian: "Eram, din pricinile cunoscute, închis la Văcărești. Mă gândii să profit de acest lucru și să-mi diversific registrul poetic. De aceea, din confortul chiliei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]