2,421 matches
-
se modeleze într-un zâmbet cât de cât convingător - se mustră în gând și motivând că se grăbește porni în mers alert spre centrul orașului. Mergea fără vreo țintă anume, cufundată în propriile sale gânduri. Știa de fapt ce o iritase în acea expresie aruncată aparent la întâmplare și cu toate că nu era pentru prima dată când se întâlnea cu astfel de atitudini, încă i se păreau inacceptabile și nu reușise să le trateze cu indiferență. Dealtfel, nu demult, o cunoștință, Voica
TĂBLIȚELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383905_a_385234]
-
pe un centimetru pătrat ca să nu le obosesc creierii în efortul făcut cu descifrarea lor?!?. - Păi... asta este părerea mea, tu faci cum crezi; acum plec, că uite deja m-am udat la picioare. Pe mâine! - Da, mâine.... Irina încă iritată după scurta discuție, mai făcu câțiva pași în direcția ceainăriei, apoi răzgândindu-se se îndreptă cu pași repezi spre prima stație de autobus. Pe drum, urmărind absentă peisajul cotidian se întrebă câtă dreptate putea avea Elena în ceea ce-i spusese
TĂBLIȚELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383905_a_385234]
-
I.... cu numărul 883/25.XI.2015 pentru... în conformitate cu... - Hm! am exclamat eu destul de tare, ca să fiu bine auzit, observând că bietul om se încurcă într-o polologhie pe care, cu tot respectul, acei oameni nu o înțelegeau și se iritau pe măsură ce omul vorbea. Dați-mi voie, vă rog! Doamnelor și domnilor, am început eu "prelegerea", după ce am văzut că-mi fac loc și mă ascultă. Domnul intenționează să vă spună că Biserica Ortodoxă Română dorește o mică modificare într-un
ALTE ŞTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384037_a_385366]
-
cea a Imperiului Austro-ungar; dorea o Dacie Mare, o Românie Mare. Cu ocazia Sărbătorii de la Iași, de la începutul lunii iunie 1883, când s-a dezvelit statuia lui Ștefan cel Mare, Eminescu a citit la „Junimea” poemul său „Doina”, care a iritat Puterile Centrale: „De la Nistru pân’la Tisa/ Tot Românul plânsu-mi-s-a/ Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate./ Din Hotin și pân’ la Mare/ Vin Muscalii de-a călare,/ De la Mare la Hotin/ Mereu calea ne-o ațin...” După ani
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
Ei na și cu tine acum, parcă de aceea am venit aici, să le țin de urât tuturor celor singuri care se plictisesc pe litoral. - Nu chiar tuturor, ci doar acelor tineri singuri care sunt... simpatici, continuă el s-o irite. - Sunteți amândoi răutăcioși și..., și..., invidioși. Caraghioșilor, încheie ea supărată, țuguindu-și buzele a bosumflare că a fost luată în derâdere. Simțise imediat că pe cei doi ori îi deranja întâlnirea cu neprevăzutul său partener de dans, ori aveau chef
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
vulnerabilă. Vreau să ne întâlnim mâine și să ne bucurăm de o zi de dragoste. Te rog, nu te resping, vreau doar, să nu regreți gestul de acum. În timp ce îi vorbea, bărbatul o ținea strâns îmbrățișată. -Cum vrei! Femeia era iritată de refuzul bărbatului. A ieșit din cameră, apoi a descuiat ușa de la intrare. -Pe birou sunt ultimele documente, pe care le-ai cerut. Ziua s-a scurs greu. Seara și-au luat la revedere. -Uite numărul meu de telefon, dacă
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385338_a_386667]
-
în semințe și nu în pulpa fructului. Pâinea intermediară este cea mai sănătoasă. Pâinea albă este ușor de asimilat de organism, însă conține foarte puține vitamine. În pofida părerii generale, pâinea neagră nu este foarte sănătoasă. Fiindcă are multă celuloză, aceasta irită tubul digestiv. Bolnavii de gastrită simt cel mai bine acest lucru. Datorită grăsimilor pe care le conține, margarina mărește colesterolul. Mai mult, ea favorizează „rotunjirea” taliei și a feselor. Dacă mâncați foarte des margarină, aveți toate șansele ca stratul de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92346_a_93638]
-
pentru drepturile lor, cateva ONG-uri au ripostat și ele. PNL a tăcut, poate pentru a se pune de acord cu declarațiile recente ale președintelui Klaus Iohannis, prin care se declară receptiv la aceste reforme. Revenind la problema care a iritat atât de mult în România, alocațiile pentru copii s-ar plăti în mod egal oriunde în Europa și nu ar mai există nicio controversă, dar s-ar evita totodată încasarea dublă a alocațiilor, ceea ce este astăzi posibil. Așa cum observăm, PNL
NOI DEZVALUIRI IN SCANDALUL SCADERII ALOCATIILOR COPIILOR ROMANI DIN STRAINATATE LA NIVELUL CELOR DIN TARA [Corola-blog/BlogPost/92913_a_94205]
-
Hall din Londra. A purtat și numărul 2, fiind a doua publicată dintre simfoniile sale. Dacă succesul a fost extraordinar, publicarea a fost un coșmar. Editorul german, Fritz Simrock a făcut totul pentru a-i creea dificultăți și a-l irita pe compozitor. Întâi a spus că nu poate publica lucrarea fără să aibă reducția la două piane. Germanului nu-i convenea numele ceh de Antonin, ci dorea ca semnătura să fie Anton. La fel, titlul să fie în limba germană
FILARMONICA „BANATUL” Avancronica de concert [Corola-blog/BlogPost/93485_a_94777]
-
Îmi Întărea convingerea că În viața mea mă aflasem și În situații mai convenabile. - Domnul profesor Adam este rugat să nu părăsească Încăperea până nu va fi recontactat de un membru al Centrului. Mulțumesc. Pentru puțin, am replicat În gând, iritat de excesul de politețe a crainicului, care se potrivea ca nuca-n perete cu Împrejurarea. Puțin-puțin, dar o idee mai mult decât nimic: mă aflam, așadar, Într-un loc căruia i se spunea Centrul. Bun. Și mai departe? Ce relevanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sa ca pe o pură abstracțiune, Îndepărtată și lipsită de interes. Ce mă privea pe mine, la modul direct, cine conducea misteriosul Centru și la ce mi-ar fi folosit să-l știu? Da, da, deștept băiat, aferim... Am realizat iritat cât de dispersate rămăseseră datele pe care le dețineam, În pofida tentativelor mele repetate de a le așeza Într-o ordine inteligibilă, și cât de aerian eram În raport cu ceea ce se Întâmpla efectiv În jurul meu. Așadar, doctorul Wagner... Bine-bine, dar dacă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Am pritocit În gând fel de fel de recapitulări, speculații și evaluări ale situației, În general, și ale poziției mele În mijlocul ultimelor evenimente, cu deosebire. N-am realizat nici acum cine știe ce progrese În vreuna dintre direcții, ceea ce m-a cam iritat: dacă nu Încercam, aș fi avut măcar o scuză pentru faptul că Înotam dezorientat În incertitudini. Recurgem frecvent la diferite forme de evaziune atunci când dificultățile ne copleșesc, temporizăm, amânăm, spunem ca Scarlett O’Hara: „la asta o să mă gândesc mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de cetățeni ai mapamondului. Știi cum e: scopul scuză... - I-am mai zis și Evei: să știe Machiavelli ce scopuri meschine au ajuns să justifice cuvintele sale, cred că s-ar răsuci sub pământ cu cavou cu tot, am bombănit iritat de turnura lejeră pe care alunecase discuția. Dacă Howard Își imagina că astfel de futilități puteau contribui la ameliorarea părerii mele despre umorul englezesc, birmanez sau ivorian, se Înșela amarnic. I-am spus-o, amintindu-i că, În stilul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu care tocmai mă uimise. Nici una, nici alta: l-a amintit În treacăt și a mers liniștit mai departe. 32 - Cele câteva tentative eșuate de a reproduce vocea doctorului Wagner m-au și Îngrijorat, dar, În primul rând, m-au iritat. În cameră Îmi ieșise, ce Dumnezeu! Sau mi se păruse mie că-mi iese. Nu fusese o iluzie, sunt sigur, doar mai depășisem o ușă folosindu-mă de glasul lui Wagner! Sigur, nu În halul ăla de tulburare, dar... Senzorii ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe măsură ce trecea timpul, chinul să se transforme într-o senzație de sofisticat supliciu, ce-l obliga să-și țină ochii întredeschiși. Invidia genele cămilei, stufoase și groase ca părul unei perii, și când începu să simtă cum ochii i se iritau din când în când și cum, de fiecare dată, îi era tot mai greu să distingă direcția pe care i-o indica busola, ajunse la trista concluzie că risca să obosească fără să înainteze după cum voia în direcția corectă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a fost În stare să-și Înfrîngă mizeria, să ne dea o lecție, cu ce preț“. Disperarea ei se lovește la tot pasul de ochi critici, comozi, suficienți, prudenți, deforanți. Mărturisesc că pînă și mie contactul cu această fată Îmi irită nervii periferici ca o alergie. Îmi provoacă reacții contradictorii, mă conectează la vechea mea identitate pe care În viața mea placidă, de zi cu zi, aproape am uitat-o. La ce folosește să bați mereu la porțile infernului, cînd atîtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lui ca la mausoleu să-i prezinte omagiile. El le Întinde mîna fără să se ridice. Cei ce se consideră mai de-ai casei Îl mîngîie ușor pe chelie, cîteva femei Îl sărută pe frunte sau pe obraz. E vizibil iritat de contactul cu aceste epiderme străine care Își prelungesc prezența În porii lui. I-a rămas În palmă umezeala rece, cleioasă a mîinilor lui Titi, degeaba s-a șters cu batista. Pe obrazul stîng persistă parfumul cunoscut de gardenie - acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe ei? Da voi ce complotați aici? Vreți să-l asistați pe Guță cînd o adoarme pe... mai bine căutați caseta aia cu Julio Iglesias. — HÎhîhÎ! PÎnă și venerabila noastră amfitrioană e moartă după Sulio! Doamna E. se duce vădit iritată la bucătărie. Domnul D. moțăie În fotoliu. Algazi s-a adîncit În lectură. Niki Bârsan s-a tolănit pe canapea alături de Wanda. Fixează atent o țigară mînjită de ruj care arde singură În scrumieră. — MÎine o să vuiască tot orașul. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pot fi crezute nici atunci cînd rostesc adevărul Domnul D. Îl ascultă vag plictisit, din cînd În cînd soarbe din cafea, apoi din politețe intervine cu o Întrebare: — Ei, bine, dar nu Înțeleg unde vrei să ajungi? Algazi e vădit iritat de detașarea superioară a interlocutorului său. Bate ritmic cu arătătorul În masă și se silește să vorbească Încet, nereușind decît să-și accentueze răgușala. Îți repet, mon cher, că problema Îmbolnăvirii cuvintelor e chiar mai gravă decît crimele săvîrșite În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Johnny, băgându-l pentru prima oară în seamă. —E prieten cu Sam, s-a repezit Harriet să răspundă. Capul lui Johnny era aplecat în față, ca la tauri, ochii ficși și mici. Fața și gâtul cărnos erau străbătute de vene iritate; arăta ca un porc enervat. Nat, dimpotrivă, se sprijinea lejer de marginea mesei, aparent relaxat. îi simțeam tensiunea clocotind prin sânge, dar își ținea încă picioarele încrucișate la gleznă, natural, cu mâinile băgate în buzunare. Johnny și-a luat mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nefericită de la restaurant, Dudu nu încetase să se gândească serios la Nina. Își petrecuse chiar noaptea croind și cusând o bluză bleumarin pentru Nina. Dar avusese nenorocul să dea peste tatăl ei, despre care nu putea să știe dacă era iritat sau amuzat de vederea lui. Ar fi vrut să-l distreze puțin cu acrobații de circ, pentru că își amintea că la filmări avea momente de veselie când se lăsa ușor înduplecat de inventivitatea artiștilor cu darul improvizației. Până la urmă, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
șobolani? am răspuns eu. - Pentru că, a explicat soțul meu, chiar și un șobolan prost are cel puțin o gaură, iar un șobolan inteligent are mereu mai multe găuri! - Voi doi sunteți niște șobolani inteligenți și vulgari, le-am aruncat eu, iritată de râsul lor și de faptul că destupaseră alte sticle de vin. - Ideea asta cu șobolanii inteligenți o știu de la Strindberg, a spus soțul meu. - Nu vă mai suport, am spus eu deodată, mă duc la culcare! Soțul meu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pe alocuri a parpalacului de piele pe care-l poartă ultima țigară, pentru că mereu mai are doar una. Are un pachet cretin de doar trei țigări, ceva ce nicăieri nu mai există. Dumnezeule, ce om. Eu, pe scaunul meu, ușor iritat din cauza problemelor, cu capul bubuind la propriu de trei zile întregi de solourile lui Joe Satriani, și, în plus, încărcat negativ din pricina stării de nervozitate a Sultanei, am încercat să schimb subiectul. Dar el a insistat. Dumnezeule. L-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de lecții. Mi-am amintit de plic doar în timpul recreației mari când, după ce ne-am risipit cu toții în frigul însorit de afară sau în holul de la parter, am dat cu ochii de mama. Imediat ce am zărit-o, m-am întrebat iritat de ce n-a putut să mai aștepte și de ce a adus ea banii. Mama stătea stingheră în paltonașul ei mâncat de molii și cu căciulița ei caraghioasă de sub care ieșeau șuvițe de păr cărunt (avea cincizeci și șapte de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dispărut condițiile care o creau; ea era alungată de gândul că aceste condiții își vor înceta existența brusc și în foarte scurt timp. Imediat ce realizam acest gând, fericirea dispărea, iar condițiile care continuau să existe nu reușeau decât să mă irite. Când am trecut din nou de pe centură pe șosea, nu mai aveam decât o singură dorință: să ajung cât mai repede în oraș, să cobor și să plătesc. La întoarcere, drumul a fost plicticos și mi-a fost frig. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]