1,453 matches
-
în care se zice că fiii devin părinții propriilor lor părinți. Treceam rar pe acasă, iar ei, în afară de făcutul mâncării, alte activități n-aveau, se uitau la televizor doar și comentau ce se mai întâmplă pe acolo. Comentau de obicei iritați, indignați, pentru a se vedea că reacționează. Că nu se lasă trași pe sfoară. Aveam un bârlog al meu și asta cumva mă mulțumea, puteam să scriu, puteam citi. Mi-era peste mână să primesc vizite, pentru că nu era casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
bieții moldoveni terorizați de foamete în cealaltă parte a țării, spre Banat, unde recoltele fuseseră bune și nu se manifestase ucigătorul flagel cauzat de lipsa alimentelor. Trenul era arhiplin și atât de înțesat de înflămânziții ăștia zdrențăroși, nespălați, urât mirositori, iritați și mereu cu capsa pusă, capabili să riposteze necontrolat și cu o violență extremă atât verbal, cât și concret, fizic, folosindu-și la nevoie pumnii, cuțitele ori sfâșiind precum carnasierele înfometate. Stând în picioare om lângă om, lipiți unul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ochelarii care stăteau pe noptieră. Răspunsul tatei l-a pus în maximă încurcătură pe Fanache, cum adică sunt plecați, la posibilitatea asta nu se gândise. Și atunci el cum îi ridică, se duce dracu planul său!, nu-i mai deportează?! Iritat, Fanache n-a găsit altă ieșire mai bună din încurcătură decât să-i arunce o flegmă tatei drept în lentilele ochelarilor. Tata a primit mojicia cu demnitate și chiar cu curaj, a rămas neclintit. Aș fi vrut să-l ajut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cât de rău îi e, făcea pe dracu-n patru, măsluia un dosar, ceva, și-i procura un dușman, pe cineva care să intre în malaxorul lui Cameniță: șeful Securității nu suporta să-l vadă pe tovarășul Cameniță trist sau iritat. Dar exercițiile de putere ale tovarășului Cameniță nu se opreau aici. Orele de usmeală, când îi tumbăcea pe bandiți în beciurile de la Securitate, îl oboseau fizic pe tovarășul Cameniță, dar, ciudat, îi provocau și o mare poftă de viață, îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mii de dolari”. Pe vremea celebrului său tată, se spunea că e un semn de nesimțire să vorbești cu gura plină, când farfuria celui de lângă tine e goală. În urmă cu câțiva ani, cineva îmi povestea despre demersul unui mega-escroc. Iritat că a început să i se pună întrebări prea apăsate, a cerut să fie primit de „Șefu’” A fost. Plictisit de discursul ambiguu al politicianului, l-a întrerupt și a șuierat: „Domnuuu..., ai uitat de metrul ăla cub de dolari
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
continuu proces de rescriere a propriei biografii morale, dl Breban nu se rezumă la asemenea exerciții cosmetice, ci încurajat probabil de lipsa-mi vădită de entuziasm pentru polemici futile, Domnia sa aplică încă o dată retușuri nesolicitate biografiei mele și a altora. Iritat că nu a fost poftit la întâlnirea consacrată de Academia Civică unui sfert de veac de la Mișcarea Goma, dl Breban semnează în Cotidianul un soi de mini - Istorie a disidenței românești. Dar să o luăm puțin mai din urmă. Într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
vaselor americane venea miros de ouă cu șuncă, cafea și fructe proaspete, Feodor deschidea conservă după conservă. Într-o zi, i-a revenit una de carne de vacă fabricată în 1935! La întrebarea lui Taplin ce gust avea, Feodor răspunde iritat: „Avea exact gustul pe care poți să ți-l imaginezi”. Mândria lui Feodor a fost lezată de această întrebare, așa că se simte obligat să-i comunice lui Taplin că vechiul crucișător Petropavlovsk ar fi putut scufunda orice vas al marinei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
îl lua la refec pe dl Gheorghe Grigurcu, din scrierile căruia ar fi putut învăța câte ceva. Mai mult, lipsit de argumente în fața unei analize lucide, dl Cornea, cotropit de instincte de comisar politic, punea mâna la centură și-i striga iritat preopinentului: „Dezbaterea nu continuă!”. Covârșit de importanța serviciilor naționale pe care le-a prestat la Păltiniș (dezăpezirea potecilor și lupta împotriva dictaturii și Securității prin forma supremă de sacrificiu: mucles) dl Cornea uită că nu toți cei care fac gargară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
deja făcut, deși Înaintea timpului său, ce-ar fi să rămânem În această cronologie perturbată și acum să amintesc Împrejurările În care am plecat În America. Ce să le spun celor de la Ford? Într-o zi, aud la telefon vocea iritată a unui prieten, care Îmi spune din senin: „Aha, pleci În America, și pe ascuns!“. Nedumeririi mele candide Îi răspunde: „Te faci că n-ai citit interviul din România literară?“. Ce se Întâmplase era că tocmai atunci, În ’67, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de altul ca să servim ceva ce e mult deasupra noastră: muzica. Privindu-l pe Levine, mi-am dat seama că era atât de concentrat pe problemele muzicale, Încât Își pierduse interesul pentru ce se Întâmpla pe scenă, ba părea chiar iritat că se Întâmpla ceva. În astfel de condiții, lucrul nostru la Faust nu a dus la rezultatul pe care-l speram. După atâtea lupte inutile pe toate fronturile Între tradiție și inovație, ca să rezistăm durei cenzuri a elitei marilor finanțe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
componente și că abia aștept să le ofer tuturor brăilenilor la prima întâlnire de grup, imediat ce ne vom fi întors în România. - Dar am spus că vreau și eu să ofer din acest prasad celor de acasă! - a replicat ușor iritată Ana. - Nu știu, Ana, nu mă interesează! Eu l-am cumpărat, eu o să-l ofer! Tu n-ai decât să te orientezi la altceva! - i-am întors eu vorba folosind o tonalitate șugubeață și dorind să o necăjesc puțin. Nefericitul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
la egal. Un emigrant e, orice ar face, un supus. Am auzit de curând un bărbat care vorbea cu indignare despre femei care vin, muncesc, au drept de reșe dință, acte și apoi pleacă acasă, în țara lor! Era extrem de iritat, căuta o persoană care să aibă grijă de mama lui. Dar o voia... pe viață! Ca și cum dacă-ți faci documentele necesare unei șederi în limita legii trebuie să-ți cumperi și locul de veci. Ca și cum ai fi cumpărat. Iartă-mă
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
respectiv cu doi sau patru lei În plus săptămânal. Uneori Însă, repulsia instinctivă pentru revistele românești era atât de mare, că, fără a da atenție sublinierii cu roșu, bărbatul serios și cu situație se grăbea să restituie revista cu mențiunea iritată: „refuzat“. N-aș putea spune dacă chiar așa va fi fost cazul cu Nicolae Filipescu, intempestivă personalitate a vieții noastre politice de până la 1916, luptător patriot pentru toate cauzele naționale, romantică figură de boier, impulsiv, temerar și cu arțaguri, corect
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
început. Iar ceea ce regret e că am făcut un compromis alături de Leon. - Era doctor veterinar? De el e vorba, nu? - Da. De Leon. - Am auzit că era un tip formidabil. Și era mult mai tânăr decât tine. Îi păruse puțin iritat, avea în glas puțin acid și îl privi cu insistență. Cândva l-ar fi păstrat numai pentru ea. Dar acum îi era indiferent. Cuvintele lui îi sunau ca un reproș tardiv dar ea rămase insensibilă. - Da, am încercat să fiu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ce-și văd sacii-n căruță, dau bice cailor"... Au mai pățit-o și alții, spune Stanciu. Amu, n-o să mai cârâie nimeni, căci "am intrat și noi în Europa!" spune vornicul Bodea. Am mai auzit gogomănia aiasta! spune Ștefan, iritat. Dar noi "suntem în Europa" de la începutul veacurilor! Am fost de totdeauna pe aceste pământuri! Alții, ce-au venit Dumnezeu știe de pe ce pustiuri, să-și pună problema aiasta! Că am cam rămas codași: n-avem catedrale, n-avem universități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ucigaș plătit de Laiotă, care-și temea "Scaunul" pentru ziua când nestatornicia Înaltei Porți ar fi socotit că i s-au sfârșit zilele domniei... Maria se uită în ochii lui, scormonindu-l: Tu nu? Ți-am spus doar! răspunde Ștefan, iritat, cu reproș. Deși după câte mi-a făcut ar fi meritat, poate. Totuși, mi-era văr... Și-apoi, era un om sfârșit. Cu toate păcatele lui, a fost un viteaz, un adevărat Basarab... olecuță și Mușatin... Dumnezeu să-l ierte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cum stai cu tălmăcirea "Syntagmei", pravila de legi bizantine a lui Matei Vlastares? Aproape c-am terminat-o, spune Țamblac. Pravilele aistea ne-or învăța niște legi mai bune, mai drepte... Păi... ce-avem noi cu pravile venetice? rostește Teoctist iritat. N-avem pravila noastră din vechime? Cea scrisă și cea nescrisă, "obicei al pământului"? Preasfinte! Nu înseamnă că de-s vechi rânduielile-s și bune și drepte. Legea nu-i bătută-n cuie, ea se dă după vremuri: "La vremuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
perpetuu, copilul I. Negoițescu seamănă, într-un sens, cu un alt „fiu“ ilustru, Kafka, așa cum se descrie acesta în faimoasa Scrisoare către tata. Adevărate răni narcisice sunt provocate copilului de o instanță parentală care - „fără răbdarea unei pedagogii adecvate“ - apelează, iritată, la educația, nocivă prin ironie și batjocură, dureros de jignitoare. Contactul cu o viață socială incipientă prin frecventarea școlii îi provoacă lui Negoițescu, cum i se întâmplase și lui Kafka, o senzație neliniștitoare de impostură, provenită dintr-un „sentiment parcă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și ține seama de ea, deoarece autoritățile române au capacitatea și sunt îndreptățite să o facă. În schimbul de replici, fiind contrariat și neobișnuit cu asemenea situații, de a fi contrazis tocmai la Moscova, mareșalul devenise nervos și, pe un ton iritat (de parcă se certase cu mine), a pus întrebarea fatidică "Aceasta este poziția delegației române?" Mărturisesc că am fost pur și simplu siderat de această manevră, care îmi punea în discuție calitatea de a pune asemenea probleme, insinuând ori sugerând că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
a fost însa trecută. " Cerea intervenția la Budapesta a celor două guverne garante. În zilele următoare, s-au înregistrat foarte multe acțiuni diplomatice între cele patru capitale : București, Budapesta, Roma, Berlin, pe marginea plângerilor României . Ungaria s-a arătat foarte iritată. La 9 octombrie răspunzând unei interpelări în Parlament pe marginea ” atitudinii incalificabile a României ”, primul ministru, Teleki, acuza, din nou, autoritățile românești . încununarea enervării Budapestei s-a produs pe 10 octombrie, atunci când Valer Pop i-a prezentat lui Vornle o
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
pe cei care le contestă, le maculează, Îi privim cu un zâmbet calm și Înțelegător - Înțelegându-le suficiența și mai ales pulsiunile de frustrație sau pur și simplu oportuniste, oricât s-ar drapa acești oportuniști de „școală nouă” sub fraze iritate și moralizatoare. Viața și patrimoniul unei națiuni nu au ce face cu aceste reproșuri și „scaune de judecată” ținute, În sfârșit, Într-un moment când acestea au devenit posibile, Împreună cu vuietul și scoriile unei, oarecum, firești perioade de anarhie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
stabilească norme pentru activitatea fiecăruia, ca pe viitor să putem evita situațiile penibile. Răspunzîndu mi, B. a găsit ocazia să insinueze că eu aș fi fost acela care a chemat precedentul control financiar, cel de după plecarea lui Cârneci la București. Iritat, prea iritat, i-am spus că, dacă asta e părerea sa, noi doi nu mai avem de discutat decît chestiuni legate strict de serviciu. „Martorul”, G., a plecat; el a rămas în biroul meu. Mi-a făcut reproșul că degeaba
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pentru activitatea fiecăruia, ca pe viitor să putem evita situațiile penibile. Răspunzîndu mi, B. a găsit ocazia să insinueze că eu aș fi fost acela care a chemat precedentul control financiar, cel de după plecarea lui Cârneci la București. Iritat, prea iritat, i-am spus că, dacă asta e părerea sa, noi doi nu mai avem de discutat decît chestiuni legate strict de serviciu. „Martorul”, G., a plecat; el a rămas în biroul meu. Mi-a făcut reproșul că degeaba mă închei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a citit cronica lui Alex ștefănescu din „Amfiteatru”, mi-a spus: „E doar un punct de vedere...” Eu tăcînd, a adăugat: „De altfel, nici nu-mi place unanimitatea...” Am împăturit revista. Pînă s-o pun în geantă, a izbucnit destul de iritat: „însă tînărul ar trebui să știe că charmant nu se pune în relație cu ceea ce e feminin (sic!). Asta m-a învățat, în urmă cu douăzeci de ani, o damă care știa bine lucrurile; fusese și în Franța...” Evident, n-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Se spune să oricît de agitat ar fi înainte, după această „lepădare de Satana”, copilul se liniștește. Ce minunat ar fi - mă gîndesc - să se potolească și nervii nașului! Dar ți-ai găsit! M-am întors acasă ieri noaptea, extenuat, iritat. Deși aveam bilete, de primul tren, cel de la ora 23, nici n-am putut să mă apropii, atît era de mare aglomerația. Următorul a venit după două ore. În fine, după ce m-am urcat, distanța pînă la compartiment mi s-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]