9,120 matches
-
mașina cea admirabilă s-a stricat: regulatorul, care avea de la început în aliajul său un punt țicnit, s-a frînt în toiul mișcării: Ťorganele erau sfărîmate și maestrul nebunť!". Finalmente, ,moartea - ea a desăvîrșit opera nebuniei". Insulară în mijloc unor ironii care glisează ușor în gravitate, afirmația referitoare la armonie sugerează măcar existența și-n lume, nu numai în operă, a unei rigori de ordin ,subtextual". O astfel de rigoare, devenită sens, e singura care justifică, printr-o transcendență care nu
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
stau întrucîtva diferit: deoparte lumea, care-i satisface nevoia de a percepe materia cu simțurile; de cealaltă, arhitectura unui sens și iluzia articulării ei după legi neștiute? Poate că și în sensul acesta, nu numai în acela al ezitării între ironie și gravitate ori între retorică și stil, ,schița" cu care se deschide volumul de Notițe și fragmente literare este elocventă. Între două povețe? instituie spațiul ezitării tocmai ca pe o nișă în care sinele se poate manifesta liber. O nișă
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
o schiță despre fragilitate: Nina, poate întruchiparea unui Mefisto cu aer de nimfetă, delicată și stranie, provocatoare și grațioasă, cochetă și dominatoare prin ezitare, azi doar un abur de tristețe coborît prin paginile de început și de sfîrșit în ușoară ironie. Să mai spună cineva că I.L. Caragiale nu va fi știut să prindă în expresie meandrele fine ale sufletului feminin! Și aici, însă, ironia - semn al diabolicului - pentru a evita sentimentalismul; pentru a rămîne, fie și ca într-o iluzie
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
azi doar un abur de tristețe coborît prin paginile de început și de sfîrșit în ușoară ironie. Să mai spună cineva că I.L. Caragiale nu va fi știut să prindă în expresie meandrele fine ale sufletului feminin! Și aici, însă, ironia - semn al diabolicului - pentru a evita sentimentalismul; pentru a rămîne, fie și ca într-o iluzie, în afară. Ba chiar trimiterea la satanism nu-i altceva decît un artificiu. Firește că tot pentru a atenua din efect, Caragiale apelează la
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
dictaturi" în sensul figurat al termenului), și anume de dictatura prostului-gust, de dictatura vulgarității, de dictatura obrăzniciei (unor tineri needucați) etc., ,expertul" continuă să-și facă datoria folosind aceeași metodă: probitatea profesională. Inteligența sa critică, bunul-gust (de un conservatorism britanic), ironia fină, talentul literar, folosit cu măsură, dintr-un refuz structural al ostentației, toate sunt de fapt elemente componente ale unui profesionalism desăvârșit. Scriu de mai bine de trei decenii articole pentru România literară și încă simt un anumit trac când
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
să vi-l mai amintesc eu, cît și prin mărturisirea unei tinere poete, la fel de talentate, că ea ar fi făcut-o cu una dintre statuile de la Universitate. Spre deosebire de Mircea Cărtărescu, Emil Brumaru n-ar vorbi despre performanțele sale sexual-literare făcînd ironii deplasate pe seama colegelor lui ori apelînd la serviciile unor fantome. Nu pentru că i-ar lipsi așa-zisul curaj artistic necesar ca să-și permită lucrul acesta, ci pentru că în ochii săi femeia continuă să fie un mister pe care, oricît s-
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
nuvelei pasaje cu adevărat explozive.Urmează demiterea sa din funcția de profesor colegial, celebrul proces și tot atât de celebra pledoarie. Lucru iarăși știut, autorul e achitat. Ce îl face să rescrie, după un an, nuvela incriminată sub titlul Micuța, temperându-și ironiile și notele lubrice? Gestul este, cert, lipsit de orice utilitate. Și chiar de credibilitate: lasă Hasdeu de la el într-o chestiune așa de tensionată? Nu pare omul care să facă asta, mai ales atunci când ,cărțile" îi sunt favorabile... Duduca Mamuca
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
jurnal. Folosul lor nu poate fi altul decît al unor foi de temperatură civică, deși recuzarea termometrului însuși trebuie și ea avută în vedere." Titluri cum sînt Un pașaport pentru Europa, Coaliții, Programe și stiluri, Rădăcinile populismului, Centrul la margine, Ironia în parlament, Arta dialogului, Casa din Dealul Spirii, ,Restitutio in integrum" ne orientează, fie și aproximativ, asupra noilor teme ale tranziției. Textul cel mai acut sub raportul gîndirii politice se intitulează Regim sau conduită? Privind la televizor o emisiune despre
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
pe Vasile A. Urechia în anii din urmă ai vieții lui păstrează amintirea unui bătrînel firav și cu auzul deficient, totuși de o nealterată vioiciune spirituală și dispus a face haz pe seama propriei infirmități, declarînd că e o culme a ironiei să te cheme Urechia și să fii surd... Născut în 1897, Vasilică Urechia - cum îi spuneau cei apropiați - a publicat, la 72 de ani, primul și singurul său volum: Schițe memorialistice (E.P.L., 1969), în fapt o selecție extrem de restrînsă din
Caragiale și vițelul turbat by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11097_a_12422]
-
mii de cioburi putrede muțenii, Trezesc din somn cu trîmbițe măiastre Respectul viitoarelor milenii. Și-n timp ce voi, cu strîmbături nătînge, Vă fluturați infamul terfelog, Posteritatea de pe-acum mă strînge La sînul ei cu iz de busuioc. Stiletul ironiei, în cazul lui Mihu Dragomir, vizează poza infatuată a poetului și elanurile lui "combative": Aleargă pe cîmpie iar crivățul hain, amarnic scuturîndu-și străbunele cojoace. Dar mie nici nu-mi pasă! în timpii care vin aud cum grîul crește și pîinea
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
structura sa mentală și de aspirațiile lui, să le spunem poetice, unde intervine artistul, condeierul, omul literei incitante, chiar șocante adesea, tributar contemporaneității din care nu se poate sustrage, dovedindu-se totodată capabil s-o depășească. Atunci surprinzi la el ironia, simțul parodic, blamul derizoriului, mușcătura plină de orgoliu și de superioară compasiune. Este ipostaza în care ironistul din el se umanizează, cu înălțări și căderi, cu bune și rele, cu sublimări și alunecări în păcat, în dublul înțeles al acestui
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
tetto. Mircea Eliade e la "storia delle religioni" și-a propus să prezinte într-o abordare normală, ce pare astăzi aproape imposibil de conceput în "cazul Eliade", întrepătrunderea vârstelor biologice cu etapele vieții intelectuale, Pietro Angelini neomițând ceea ce numește, cu ironie abia disimulată, "il suo poco chiaro passato rumeno" (prea puțin limpedele său trecut românesc). Acesta este, de pildă, invocat și interpretat - fără intenții agresiv minimalizatoare - numai în scopul definirii contextului complex al îndelungatei elaborări și al controversatei receptări în Occident
Moștenirea lui Mircea Eliade by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/11634_a_12959]
-
descrisă drept esențialmente Ťcitaționistăť." 1) Sînt trăsături care se regăsesc plenar în fizionomia Partidului Liber-Schimbist. Ideea de a ,reînvia" un partid din secolul al XIX-lea, care nu existase decît în ficțiune, ilustra concomitent anacronismul și parodia, aluzia și paradoxul, ironia și spiritul ludic. Unii comentatori au mirosit ceva cumva, bunăoară ,anacronismul" (Alexandru George) sau ,citatomania" (Cezar Tabarcea), dar slăbiciunea dioptriilor critice le-a interzis percepția unitară. Rămîne meritul lui Mircea Nedelciu, exponent de frunte al postmodernismului literar românesc, de a
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
remarcat evoluția interioară a scriitorului, de la gratuitatea estetică a prozelor de tinerețe (Compartiment, Păcatul fratelui Vasile, Enuresis nocturna) la miza majoră pusă în paginile de mai târziu, acelea scrise după ieșirea din închisoare. Echivocul ludic și satiric, calamburul căutat și ironia acidă, verbul făcut să provoace și să întrețină râsul devin, treptat, subansamble ale unei depline gravități scriitoricești. Problemele cu adevărat importante i se par acelea legate de soarta națiunii comunizate cu forța, de povara ei istorică; și ele sunt "filtrate
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
s-ar fi jucat poate ingenios mai departe de-a "rîsu'plînsu'", ca în poemele sale "băcăonice" unde recicla în registru ironic sentimentalul kitsch al cîntecelor de lume și de mahala. Dar nu lumea acestora, derizorie și agramată, era ținta ironiei tînărului poet nonconformist și iconoclast, cu tot aerul său "îngeresc". Ceea ce viza el, deloc inocent, era prejudecata persistentă (în pofida gesticulației avangardei), a poeziei sublime, cu limbajul ei postromantic, "deliricizată" într-o manieră șocantă, ca într-o primă Ars poetica stănesciană
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
vremi "pre-editoriale". Căutările sunt diverse, ele se îndreaptă în mai multe direcții, unele de-a dreptul opuse, acoperind un spectru foarte larg al atitudinilor auctoriale de la febrilitatea experimentului neliniștit la seninătatea fericită a "discursului îndrăgostit", de la lejeritatea umorului și vesela ironie la patosul exasperat al spaimelor existențiale și al sentimentului absurdului, de la bucuria pură a jocului și fronda simpatică a boemei, la răzvrătire și revoltă a creatorului care se ia în serios, de la valorizarea picturală a cuvîntului în "descrieri" de natură
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
textual cuvintele dlui Marino, adresate lui Ion Nicolae Anghel, directorul editurii, cuvinte pe care, în convorbirea telefonică, le-am rezumat : "Multe și sincere mulțumiri pentru trimiterea cărții dlui Funeriu căruia îi transmit, prin dvs., toate felicitările mele. Și fără nici o ironie. ș...ț Erorile sunt erori și este excelent că au fost corectate". Convorbirea s-a încheiat cu promisiunea că-i voi răspunde în scris. Din capul locului am știut că nu mă pot angaja la o asemenea muncă și asta
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
decât românii creștini, locuitori ai spațiului carpato-danubiano-pontic de 2000 de ani. Musulmanii conform mentalității guvernelor occidentale și a Bruxellului sunt mai „europeni” decât românii, care nu sunt primiți nici acum în Schengen, că nu au îndeplinit standarde de securitate. Ce ironie cinică după atentatele teroriste de la Paris? Europa musulmană le închide românilor creștini și europeni, prin naștere și geografie, ușa Schengen în nas. Poate a venit vremea ca să nu mai batem la aceasă ușă verde islamizată, ci să o transformăm într-
EUROPA ISLAMICĂ NE-A ÎNCHIS UŞA SCHENGEN ÎN NAS ! de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380629_a_381958]
-
singuri amândoi - / Căni de pământ cu flacăra divină” (Căni de lut). “Prea multe ierni/ Pentru o singură vară,/ Prea multe minciuni/ Pentru o singură seară,/ Prea des intrăm în iubire/ Mai mult singuri și în neștire,/ Iar ceasul ca o ironie,/ Pesemne,/ Sună întotdeauna/ Cu un sfert de timp/ Mai devreme... (Ironie). Alteori, poeta simte înfrigurarea umblând prin labirintul singurătății. “Vor trece primaveri și multe toamne/ Pe sub colindul meu din labirint/ În așteptarea prințului Albastru/ Pe calu-i cu căpestre de
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
Prea multe ierni/ Pentru o singură vară,/ Prea multe minciuni/ Pentru o singură seară,/ Prea des intrăm în iubire/ Mai mult singuri și în neștire,/ Iar ceasul ca o ironie,/ Pesemne,/ Sună întotdeauna/ Cu un sfert de timp/ Mai devreme... (Ironie). Alteori, poeta simte înfrigurarea umblând prin labirintul singurătății. “Vor trece primaveri și multe toamne/ Pe sub colindul meu din labirint/ În așteptarea prințului Albastru/ Pe calu-i cu căpestre de argint”. (Prins în labirint) Poeta dă dovadă de mult bun simt
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
cavaleri de onoare... (ibid.). În descrierea amănunțită a nunții, prozatorul este ispitit să recondiționeze clișeul nupțial rural apelând din nou la vocabularul de coloratură locală: „Fă, auzi tu, nu vrei să te joc?” (pag. 65), cu o ușoară tentă de ironie pentru viața idilică de la țară și un umor riscând să cadă în desuetudine și decrepit: „Te-ai făcut și tu bărbat, muceo...” (pag. 66). Pare mai degrabă o altă formă de umor, cu alte nuanțări, cantr-un delir al situațiilor grotești
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
poată repeta jocul, până când satisfacția caporalului era deplină” (pag. 93). Arta portretului la Gheorghe Andrei Neagu evită procedeul bătătorit al descrierii fizice sau al narării unor fapte, atitudini și comportamente iar nota definitorie fiind, cum spuneam mai sus, aluzia subtilă, ironia și vorba în doi peri, mușcătura perversă, ireverențioasă; o tehnică literară specific moromețiană, de câmpie teleormăneană, un fel de arta disimulării logodită cu sarcasmul, satira și zgândăreala moldoveanului pus pe șagă: De când își cunoscuse femeia și de când se însoțise cu
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
cea adresată lui Lovinescu, merită parcurse ca documente ale unei vremi cînd adversarii (de păreri) se citeau și aveau gentilețea sau, poate, onestitatea, de-a se pune în pielea (scărmănată...) a inamicului literar, fie și ca să dea mai multă suculență ironiei. Oricum, între a da citate la întîmplare - sau nu... - și a avea răbdarea să tragi o idee dintr-o carte și o poziție dintr-o operă, pe care să le comentezi critic, e de ales, oricînd, a doua variantă. A
Cronicarul în vremea lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10245_a_11570]
-
să faci din ele șasiul unei comedii... Pe scurt, mi se părea imposibil. Dar asta era înainte de A fost sau n-a fost? . Rîndul umorului de a fi puricat. Abundă, e uneori absurd, dar nu alunecă niciodată în sarcasm sau ironie mușcătoare. Scopul este să te identifici cu personajele - sutura e o miză declarată a cineastului - nu doar să rîzi de ele în stil caragialian. Mi-e greu să pomenesc umorul de situație, pentru că, filmul fiind minimalist, ar fi mai corect
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
Bineînțeles că a urmat momentul nostru de zăvorâre a minții... -Du-te, mamă, să te hodinești olecușoară, l-a îndemnat apoi soacră-sa, cu dulceață moldovenească în glas. Du-te, că iară... Dar a ascultat-o? Mă rog... Coincidență sau nu, ironia sorții, sau altă mișelie antiprezidențială pusă la cale de către managerul general al televiziunilor terestre ? Mister. Cert este că tocmai atunci a izbucnit un moment publicitar în care un tinerel urla disperat asemenea unui adevărat Dan Negru la emisiunea "Ziua judecății
După sommet... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10229_a_11554]