619 matches
-
altfel de călătorie - lungă, tare lungă - și ca să ajung până la capătul ei, lupta de sânge nu era decât cel mai mărunt pas. - Uite cum o să facem, le-am zis Într-un târziu. Spuneți-le tuturor că Logon, cea mai mare iscoadă a lui Scept, e În mâinile noastre, alături de Dupna, strănepotul lui Șoim, zevzecul de care Însuși Tatăl s-a dezis, deși-i era fiu de sânge. Mai vreau ca toată lumea să afle că pe Hadat, deși e muma lui Dupna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe cei mai sprinteni vânători pe urmele lor. N-am rămas deloc În satul lor, mai ales că Scept și ai lui se apropiau În pas Întins. După ce se lăsă Întunericul, micuții cu ochii pieziși se luară la luptă cu iscoadele noastre și, nu mică ne-a fost mirarea când Îi văzurăm cât de iuți și de buni luptători erau. Erau prea puțini Însă, așa că repede s-au lăsat păgubași, mai ales că pândarii lor Îi văzuseră și pe oamenii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ca să crezi În ea când obosești să crezi În Tatăl... - Ce vrei să spui? l-am Întrebat pe cel mai bătrân dintre ei. - Ia ghici, Îmi răspunse bătrânul și, zâmbind din colțul gurii, se amestecă printre ai săi. Pe la prânz, iscoadele se Întoarseră din susul văii prin care coborâserăm și ne spuseră că sus, pe tăpșan, nu se mai vedea nici picior din neamurile lui Scept. Era plin de urmele lor, dar o luaseră mai departe spre Apus. - Oooo, se posomorâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
unui râu rece ca gheața, printre niște tufe cu frunze mari - atât de mari Încât sub fiecare dintre ele se putea adăposti un om În toată firea. A doua zi, am luat-o În jos pe firul apei. Am trimis iscoade pe potecile ce urcau muntele de pe mâna noastră moale, dar nici de data asta nu dădurăm de oamenii lui Scept. Călăuzele ne spuseră că nici n-aveam cum să-i vedem, căci valea râului Cenung o pornea de tare departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de rând. Fie că Învingem, fie că suntem Înfrânți, tot noi vom fi victorioși. - Asta e bine, zise Barra, deși nu-mi dau seama cum de vor face cuvintele așa ceva. Mă rog. Nu eu sunt stăpânul vorbei. Ascultă, reluă el, iscoadele noastre au văzut azi-noapte cum Scept a primit câteva pâlcuri venite de la Miazănoapte. Sunt neamuri de vânători care trăiesc În pădurile nesfârșite. - Las’ că nici noi n-am rămas singuri, se băgă Enkim În vorbă. Ni s-au alăturat vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de vântul de Miazănoapte, puhoaiele nesfârșite ale neamurilor ce-mi luaseră urma. Tăcuseră cu toții, și ai lui, și ai mei. Undeva departe, pe un șir de coline molcome, vedeam sumedenie de femei și de copii care se zgâiau la noi. Iscoadele lui Tek Îmi spuseseră că printre ei erau chiar și vânători În putere ce nu aveau să intre În lupta de sânge: voiau doar să vadă cine se alegea cu izbânda. - Sunt Krog, toiagul Tatălui, stăpân al vorbei și frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ghioagă din lemn. A căzut, izbit de câteva sulițe și, cât era el de vânjos, nu și-a mai găsit scăparea. Ne-am oprit doar după căderea nopții, când deja nu mai vedeam nimic. Ninsoarea se Întețise și, din spusele iscoadelor, câțiva dintre vânătorii care se mulțumiseră doar să privească lupta de sânge de pe coline, se apropiau acum de satul nostru, În timp ce femeile și copiii lor porniseră spre pământurile lor, ca să răspândească vestea izbânzii lui Krog. Of, of! Uite cui Împărțisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
către Apus, după cum mi-a lăsat Moru. O să mergem așa, ca să ne vadă toți că suntem aievea și ca să le dăm de știre că izbânda e a noastră. Iar când o să dăm din nou de Marea cea mare, o să trimitem iscoade spre Miazănoapte și spre Miazăzi și, dacă n-om mai găsi nici o punte de pământ care să ducă mai departe, Înseamnă că Îmi voi fi terminat călătoria. Atunci, o să ne Întoarcem fiecare pe la casele noastre... Era din ce În ce mai frig. Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Sabina este cea mai egoistă femeie pe care o cunosc. Printre două tomberoane, cam la trei sute de metri, zăresc ceea ce aduce cu arhitectura specifică unei policlinici. Mă târâi printre costișe și pârloage. Pătrund în trupul spitalului cu un aer de iscoadă. Mă îndrept spre secția Negi, unde e omor. Bolnavii stau rezemați de pereți. O bătrână cu o gâlmă pe nas mă îndrumă: pune-te la coadă, băiatule! Peretele din dreapta e duce cabinetul de Alunițe, cel din stânga e pentru cabinetul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și-a făcut datoria amintind de el. În această vreme, în alte case, restul tinerilor boieri au petrecut cu gazdele lor poate, în același mod plăcut sau neplăcut pentru alții, însă timpul... dușmanul și motorul universului, îi mâna din urmă. Iscoadele își făceau datoria anunțând la curtea domneasca și la Înalta poartă, cauza întârzierii, iar alaiul plecă să-și îndeplinească menirea și toate s-au împrăștiat, fiindcă se apropia vremea culesului grânelor, legumelor... apoi a fructelor și viilor până se așternea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în ultimul rând ctitorii Bârnovei cu suita lor... Apoi unde mai pui că locul era și un punct strategic. Aici poposeau domnitorii, care, trimiși de Poartă, se îndreptau spre scaunul Moldovei... Treaba era cu schepsis. Voievozii se opreau aici, trimiteau iscoade în Iași să vadă ce făină se macină pe acolo și să cheme anumiți boieri de taină... Cine mai știe câte nume o fi purtat acest han de-a lungul timpului? La o vreme s-a chemat “Hanul Armenesc”. Asta
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de oameni aleși din Israel, ca să caute pe David în pustia Zif. 3. A tăbărît pe dealul Hachila, în fața pustiei, lîngă drum. David era în pustie; și, înțelegînd că Saul merge în urmărirea lui în pustie, 4. a trimis niște iscoade, și a aflat că într-adevăr Saul venise. 5. Atunci David s-a sculat și a venit la locul unde tăbărîse Saul, și a văzut locul unde era culcat Saul, cu Abner, fiul lui Ner, căpetenia oștirii lui. Saul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
pierdut controlul asupra machiajului său. De furie, ea dădea vina pe slujnicele care cărau oglinda, prea obosite ca să o mai țină nemișcată. Îmi era milă de servitoare. Oglinda cât o fereastră era prea mare și prea grea pentru ele. Potrivit iscoadelor, trecătorile mișunau de bandiți. Mă îngrijoram în legătură cu ceea ce ar fi putut să aducă viitorul în ora următoare. Sub acoperirea ploii putea să atace oricine. Deoarece astrologul imperial avea calculate toate datele, nici nu se punea problema să ne oprim, oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
voi nu sunteți aici? îl întreb. Cărăușul se aruncă la pământ și se ploconește ca un prost. Însă nu-mi răspunde la întrebare, așa că nu folosește la nimic să insist. — Vino înapoi, Yehonala, țipă Nuharoo. Sunt sigură că cercetașii și iscoadele noastre au verificat siguranța templului. Templul pare a fi bine pregătit pentru sosirea noastră. Acoperișul vechi a fost lustruit și înăuntru s-a făcut curățenie. Mai-marele călugărilor este un bărbat cu înfățișare blândă, cu buze subțiri și obraji rotofei. — Zeița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
într-o parte, și apoi, din nou, la mai-marele lor, de parcă așteptau un semnal. În timpul mesei, l-am întrebat pe mai-marele călugărilor despre bandiții din zonă, și mi-a răspuns că nu a auzit niciodată de așa ceva. Spunea oare adevărul? Iscoadele noastre ne anunțaseră că există bandiți în această regiune. Mai-marele călugărilor trebuie să fi petrecut mulți ani trăind aici - cum ar putea să nu știe? Călugărul a schimbat subiectul când l-am rugat să mi se arate templul. Ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
hârleț, fierăstrău, lopată, sită, dârmon, bardă, topor, clește, pilă, osie, daltă, suveică, vârtelniță, blid, răboj, tigae, desagă, rogojină, toiag, nicovală, cumpănă, lanț, sanie, laviță, drojdie, țuică, covrig, colac. Cuvinte și relații ostășești: viteaz, voinic, ceată, tabără, șatră (cort), steag, prapur, iscoadă, oblânc, prieten, vrăjmaș-dușman (turanic), primejdie, pagubă, strajă, pază, chivără, sabie, surlă, trâmbiță, bucium; agricultură: ogor, lan, hat, toloacă, pârloagă, brazdă, loviște, prăjină, potcoavă, cramă, streșină, stâlp. Alte cuvinte slave: vadră, găleată, câblă, merță, chilă, drob, pogon, ploscă, cobză, lăută, obor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nevinovate, pe atât de neobișnuite pentru lectorul care nu are experiența unor lecturi anterioare de acest tip. Remarci de genul celor pe care le cităm, la întâmplare, în continuare depășesc simpla intenție a autorului de a da autenticitate istoriei sale: „Iscoada din partea locului - exista, într-adevăr una - ar fi putut deduce, așadar, că cei doi nu erau din oraș [...]” (p. 9); „Iscoada din spatele telescopului ar fi fost însă pusă la grea încercare dacă i s-ar fi cerut lămuriri în legătură cu o
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
pe care le cităm, la întâmplare, în continuare depășesc simpla intenție a autorului de a da autenticitate istoriei sale: „Iscoada din partea locului - exista, într-adevăr una - ar fi putut deduce, așadar, că cei doi nu erau din oraș [...]” (p. 9); „Iscoada din spatele telescopului ar fi fost însă pusă la grea încercare dacă i s-ar fi cerut lămuriri în legătură cu o a treia siluetă aflată pe digul șerpuit și pre puțin îmbietor.” (p. 10) sau „Dintre cele trei tinere care se perindă
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
va duce oricum departe de locurile-astea dacă o să fie călugăr! Îi venea să plângă. Masiv și lat în spate cum era, pe măsură ce se apropia de casa peotului, se simțea ridicol, nerod, ca unul care se duce să facă pe iscoada. A cui? S-a speriat când și-a dat seama că se iscodește chiar pe sine. Bătu cu dosul palmei la ușă și zgomotul se auzi destul de tare. Don Terentio scoase speriat capul cât să vadă cine era, dar se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
probe ar avea în contra mea? Pentru mult mai puțin unii au sfârșit pe rug. N-o să fie cazul în ce mă privește, fii sigur de asta. Tommaso luă în calcul și bănuiala că Abraham ar fi putut să fie o iscoadă a Inchiziției pe lângă mânăstire; prea era nepăsător la amenințări și eventualitatea, de fapt terifiantă, de a cădea în ghearele acelor preoți tari de ureche și răuvoitori. Poate că ar fi trebuit să fie atent, căci mai devreme sau mai târziu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și răuvoitori. Poate că ar fi trebuit să fie atent, căci mai devreme sau mai târziu ar fi dat de necaz și, prins asupra faptului, n-ar fi avut posibilitatea de a se apăra. Nu cumva ești și tu o iscoadă a Papei? îl întrebă prin surprindere Tommaso într-o zi pe evreu. Iar el izbucni iar în hohote de râs. Tommaso a fost pus în chilia lui să postească cu apă și pâine, apărat la ușă cu strășnicie. Fusese înștiințat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și următorul, povestea: Am dormit unde s-a putut, în drumul meu spre Napoli. Dacă dădeam de un grajd, la apusul soarelui mă piteam în el, fără însă a-i cere voie stăpânului sau paznicului. Călugării, așa cum știți, dispun de iscoade în tot locul. Râdea în hohote, își ștergea bărbia și își continua vorba. Nu voiam să mi se întindă vreo cursă de cineva aflat în slujba Starețului de la Altomonte. Căpcăunul acela e mână-n mână cu spaniolii, execută fără șovăire
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
gât, vânzând fleacuri. Erau bărbați care vorbeau un dialect nicicând auzit prin acele locuri și povesteau că au debarcat dintr-o navă sosită tocmai de la Genova. Prezența lor încetinise activitatea prietenilor lui Tommaso, care se temeau să nu fi fost iscoade. Meșterul Attilio i se adresă unuia și-l întrebă ce-i făcuseră să vină tocmai prin acele locuri de pierzanie: Ca să ne-ncercăm norocul zise tipul și, auzind hohotul de râs al bătrânului, adăugase: Omul pleacă unde îl duc picioarele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
care te afli, dar poate că cei de teapa ta ar trebui considerați morți și cazul închis. Îți par cumva viu? Sunt eu oare viu? Cunoști deosebirea între iad și groapă în care am fost aruncat? Ți-au povestit-o iscoadele tale? Flăcările iadului dau căldură, te fac să te sufoci. Aici ai impresia că nu te sufoci? De patru ani nu mai văd lumina soarelui. Câte-o sclipire de zori sau de asfințit scapă de supravegherea temnicerilor amintindu-mi că
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a avea în cele din urmă puțin lichid cu care să scriu pe pereți, încât n-o să uit deprinderea literelor și n-o să mă dezobișnuiesc. Cine știe dacă monahia Oriana vorbise împărtășind secretul sau îl aflaseră de la una din multele iscoade existente chiar și printre temnicerii mai slabi de înger ce credeau că vor căpăta pedepse mai blânde sau chiar vreo favoare; nu se putea presupune că Oriana ar fi fost iscoada acelor nemernici sau că s-ar fi supus orbește
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]