744 matches
-
se dovedește a fi regăsită și o viață comunitară ce se vrea a fi reconstituită. În vreme de secetă [declară un țăran întrebat în revistă despre recentele schimbări din societatea țărănească] cei din comunitatea rurală se ajutau. Cîntau, oamenii se iscodeau, țăranul avea întotdeauna o vorbă bună, o zicală despre vremea sau despre recoltele din acel loc, de genul: "Iată, va ploua, un șarpe a trecut drumul." Preotul oficia cum trebuie, rînduia familiile. Trebuiau să aibă grijă unii de alții, era
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
noi, slavă Domnului, tot așa trebuie să fim prieteni? Ei, asta-i o altă chestiune și n-avem timp să o discutăm acum, mi-o taie scurt profesorul. Da, Înțeleg ..., am mormăit eu, dar n-am Încetat a-l mai iscodi. Și fiindcă era vorba de turci, l-am mai Întrebat dacă nu era mai avantajos pentru noi să fi fost făcuți pașalâc. Oricum tributul era mai avantajos pentru ei. Și apoi grecii din Fanar, cu care ne-am pricopsit au
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
întoarcere” se ivesc prilejuri minunate de înveselire și, cu siguranță, de meditație: „Zeii cei mari, dar și cei mici începură să-l caute pe Telepinus. Zeul Soarelui îl trimise pe Vulturul înaripat (zicîndu-i): «Du-te și cercetează orice munte înalt. Iscodește străfundul apelor!». Vulturul porni, dar nu dădu de cel căutat. El aduse zeului Soarelui această veste: «nu l-am putut afla pe Telepinus, zeul cel de viță aleasă!». Zeul Furtunii grăi către Hannabannas: Fă ceva, o, zeu al Furtunii! Du
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a retras prin lume spre ușa din spatele lui. Între timp, în tramvai se făcu ceva mai mult loc, ba chiar am avut plăcerea de a mă așeza pe un scaun liber, lângă un tip cam dubios, negricios și cu ochii iscodind prin toate părțile. Mi-am spus să fiu prevăzător. Deodată, am simțit ceva la buzunarul din partea unde stătea individul acela. Mâna lui se afla pe portmoneul meu, aflat în buzunarul pardesiului, pus de mine după ce plătisem două bilete de călătorie
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
meu, te va pune la curent cu fenomenele stranii, care se produc în comitat și despre atacul strigoilor. În minutele următoare maestrul Grațiani, știa tot ce se întâmplă pe moșia grofului. -Ți-ai pregătit vre-un plan de bătaie Grațiani? -îl iscodi a doua zi contele. -Mărite domn îi voi atrage aici, prin culoarele obscure ale întunericului. -Ai mare grijă ce faci. Nu-ți subestima adversarul. -Puterea mea stă în strategie. Arma mortală tactica. Lăsați pe mine boierule. Pe la miezul nopții au
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
își lăsase fata singură la horă. “Ei, și ce dacă e cu Florin, e și el băiat.” “Da, dar e de pe la noi și e băiat bun.” “Apoi, poți ști ce zace în om.” “Asta așa-i.” “Da’ lasă că o iscodesc eu îndată ce cântă a treia oară cocoșul cel pestriț.” “Da’ vezi, să o iei pe departe. Las-o și pe ea să mai respire.” “Ei, e fata mea, atâta am. Trebuie să știu ce e cu ea.” “Cu Florin e
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
jigni-o pe ea. Ar fi vorbit numai despre Ilona toată ziua și de-abia se stăpânea să nu întrebe chiar pe gradații din cancelarie ce părere au de "fata gazdei". Cu Petre însă stătea mai liniștit de vorbă, îl iscodea ce face "fetișcana ceea", unde se culcă, pe unde umblă. Amănuntele cele mai mărunte i se păreau nespus de fermecătoare. Groparul nu-l mai plictisea, ba îl căuta și-l stârnea la taifas și mai ales se bucura aflând de la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să mă uiți, când am colindat împreună toate ulițele Iașilor, vreme de un an și mai bine? Ai dreptate, dragule. De atunci pot să spun că mai știu și eu câte ceva despre bătrâna cetate... Asta mă bucură. Da’ cam ce iscodeai pe aici pe hudița asta bătută cândva de moș Creangă cu ciubotele lui de iuft? Că Bojdeuca nu-i departe. Uite-o colea. Ei! Mă gândeam și eu că oi descoperi măcar o țandără de piatră care să-mi povestească
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
clătină din cap, apoi îl întrebă altceva: - Când ne duce de-aici? - Când se vor întoarce soldații dinspre miazăzi, din munții de piatră. Cred că peste trei, poate peste patru zile. Mai stătură o vreme în tăcere. De departe îi iscodeau ochii lui Tela. În sat, dincolo de blestematul țarc, femeile se adunaseră în fața câtorva colibe și își boceau bărbații. Cu inima strânsă, fără să mai rostească vreun cuvânt, Auta ieși din țarc și se duse spre copacii la umbra cărora îl
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și regele nostru, fie el veșnic viu, sănătos și puternic? Cred că ajunge mărinimia pe care am arătat-o față de acești blestemați: cei câțiva care rămân în satul lor nu vor fi uciși. Ai aflat? - Am aflat, stăpâne. Tefnaht îi iscodi ochii: păreau să arate respect nemărginit, dar privirii preotului știutor de oameni nu-i scăpă o luminiță tăioasă ce se alegea din obișnuita lumină cețoasă pe care o vedea totdeauna în ochii acestui sclav, în sufletul căruia nu putea să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
un tîrziu: - Ce crezi că poate fi? - O, dacă aș fi fost în stare să iau unul din acele lucruri în mâinile mele! rosti Auta trist. - Ți-ar fi frică să te mai duci o dată? Auta văzu că preotul îl iscodește, dar răspunse liniștit: - Dacă stăpânul meu îmi poruncește să mă duc, mă voi duce. - Nu ți-este frică? - Primejdia e vădită, stăpâne, nu pot să mint. De aceea, dacă stăpânul meu mi-ar spune să nu mă duc, taina nedezlegată
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
stăpâne, căci și înăuntru vorbeau. Tefnaht schimbă o privire cu Marele Preot. - Tu minți! zise Tefnaht. Cine te poate crede, când chiar tu i-ai scris slăvitului nostru stăpân că pereții turnului sunt groși de trei palme! Marele Preot îi iscodi ochii. - Nu mint, stăpâne, răspunse Auta. Ei au o oglindă fermecată în care se poate vedea tot ce este în jurul turnului, și au o cutie din care se aude, când e liniște înăuntru, chiar și foșnetul vântului în spice... Te-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
I-ai auzit, stăpîne! Mi-au spus că noi avem sunete prea aspre pentru gura lor și nici nu mai vor să învețe... Dar de ce mă întrebi, stăpîne? Am făcut cumva rău că nu i-am învățat? Marele Preot îi iscodi ochii, însă ochii sclavului erau muți. - Ai făcut bine, fiule. Nu te obosi să-i mai înveți, mai ales că nici ei nu vor. Învață numai tu de la ei tot ce poți învăța. Dormiră un somn scurt și adânc. Iar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
rotundă așezată în vârful unei lănci scurte și subțiri, de care se minună Nefert. După părerea ei, cutia nu folosea la nimic și nu era decât un joc al străinilor. Auta îi spuse că acesta e mijlocul lor de a iscodi pământul, ca să afle dacă în măruntaiele lui se află anumite metale având ascunsă în ele uriașa putere pe care știu s-o folosească atât de bine acești oameni străini. - Și cum aflați din cutia asta că ați găsit ce vă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că era basarabean, asemeni lui. Auzindu-l, îi veni inima la loc. Dacă departe de casă, printre necunoscuți, m-a găsit un conațional, înseamnă că lumea nu-i chiar așa mare, gândi. Omul, întâlnind un copil rătăcit pe acolo, îl iscodi voind să afle din ce zonă a Basarabiei se trăgea, cum de ajunsese în Iași, și evident, unde mergea. Odată lămurit, auzind că după ce plătise taxa de înscriere la examen, nu-i rămăseseră bani pentru o eventuală gazdă, deveni sincer
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
ce se întâmpla în jur, așezat la masa lungă din lemn lustruit, cu câte șase scaune de-o parte și de cealaltă. După vreo două ore de lectură intensă, observă că atunci când ușa se deschidea, multe priviri din sală îl iscodeau pe noul venit. Citise destul, voia să lase cartea deoparte, însă privind în stânga, o revăzu pe domnișoară. În lumina care năvălea prin ferestrele mari, conturul capului ei părea aureolat. Reluă cartea. O prezență feminină printre atâția băieți, în marea aceea
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
său (care cel mai adesea este o ființă incertă Între discipol și partener erotic), este de fapt o continuă provocare din partea lor: Ascultă tu un cuvînt, ascultă ce bănuiesc despre lucruri. CÎt țin hotarele ele ne-ncearcă, ne Împresoară, ne iscodesc. SÎntem Împrejmuiți de atotștiutoarele. Și nicidecum o provocare oarecare, ci una fără de care nu ne putem cunoaște pe deplin, cu adîncimile care ne Întemeiază și aspirațiile care ne Înaripează: Ne sînt acoperite viața și patima. Lucrurile Însă, ele ne știu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și să-l Încorporezi odată cu liniștea pe care el o cuprinde. Dacă vreodată ți s-a părut că are și un nemărturisibil rost, atunci desigur ai colindat de unul singur, ore În șir, de-a lungul țărmului doar pentru a iscodi felul În care taina mării se mărturisește ca ceva de neînțeles. Și poate ți s-a părut că valurile nu sînt decît răsuflarea mării, mărturisind osteneala ei care, Într-un anume fel misterios, ajunge totuși chiar acum (și necontenit) la
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și a stat în genunchi toată noaptea, rugându-l pe Dumnezeu să împiedice hotărârea dușmanilor săi (Sozomen, II, 28). Alexandru se ruga deci în genunchi. Împăratul însă, vrând să-l încerce pe Arie, la chemat la palat și l-a iscodit să vadă dacă respectă hotărârile sinodului de la Niceea. Acesta, fără să se codească, a subscris degrabă învățătura de credință, evitând deznodământul cu vicleșug abil prin această semnare. Mirat, împăratul i-a cerut să jure. A făcut și acest lucru, în
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Peste puțin timp zice dinnou: «Iată, a venit corul profeților». Și iar fața lui a strălucit foarte tare.A zis: «Iată, a venit corul apostolilor». Atunci strălucirea feței sales-a dublat. Dintr-odată părea că vorbește cu cineva. Bătrânii l-au iscodit: «Cu cine vorbești, părinte?». El a zis: «Au venit îngerii să mă iași-i rog să-mi mai îngăduie să mă pocăiesc puțin». Bătrânii îi zic:« Dar nu-ți trebuie nici o păcăință, părinte». Bătrânul le zice: «Dreptsă vă spun, nu știu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ajungă prietenă la cataramă cu nici una din ele. Le spuse lui Jayne și lui Sinead că era din Galway și că fusese plecată un timp în străinătate, iar acum își căuta de lucru în Dublin. Ești măritată sau celibatară? o iscodi Jayne. Darcey rămase uimită de întrebare. —Jayne se mărită luna viitoare, explică Sinead. Așa că pentru ea numai asta există pe lume în momentul de față. — Nu mă pasionează căsniciile, zise Darcey, punând astfel capăt conversației. Jayne îi aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
lucrând până și la ce nu i se ceruse, dar prefera să fie mereu ocupată decât să aibă timp să privească în gol, gândindu-se la lucruri la care nu mai voia să se gândească; sau, mai rău, să fie iscodită de Jayne sau Sinead despre bărbații din viața ei. Acum că se gândea mai bine la vremurile acelea, știa că fusese insuportabil de rece. Dar nu putuse să fie altfel, și categoric nu le condamna pe cele două când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fac un mic efort. E o ocazie să port rochia cea nouă pe care mi-am luat-o săptămâna trecută. Tocmai mi-am dat seama că nu am nici o bijuterie mai acătării care să se potrivească. — Ieși în oraș? o iscodi Darcey. —Mhm. Băiatul celor care stau lângă noi. Tapas și bere. Nimic incitant. Dar e primul eveniment social la care am fost de atâtea săptămâni! —Ai fost la concerte în aer liber cu mine, zise Darcey desfăcându-și de la gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
jandarmi, căutând să obțină lămuriri despre soarta copiilor. Făcu cerere pentru primirea băieților, dar fata parcă era de negăsit. Cei care o înfiaseră, oameni suspuși ai noului regim, au încercat să-i piardă orice urmă. Omul nu se dădu bătut, iscodind, cu viclenie, gurile ferecate ale slujbașilor Primăriei, rugându-se în genunchi sau bătând cu putere, ca erou de război ce era, în fața vreunui conțopist fără suflet. În sfârșit, cercetările prinseră a da roade. Izbutise să pună mâna pe o copie
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mă trezesc dimineața când nu s-a dat încă deșteptarea și baia e pustie, așa voi face, îmi dau jos și cămașa și-un vag miros de transpirație îl simt urcându-mi în nări, privirile celorlalți băieți din dormitor mă iscodesc curioase, râd pe înfundate în spatele meu, ar trebui să nu-i mai bag în seamă, mă aplec în genunchi să-mi spun rugăciunea, apoi dau cuvertura la o parte și doar o fracțiune de secundă am văzut ce era acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]