4,397 matches
-
între faptul de a fi cronicar literar, a fi critic și a fi istoric literar, deși, bineînțeles, între aceste preocupări există o fructuoasă interdependență. "Sunt foarte mulți cronicari, dar foarte puțini critici, fiindcă puțini sunt aceia cari pot renunța la ispita legăturilor sociale" (I, p. 450; II, 484) - e o constatare pe care publicistul o reia de mai multe ori. Cronicile literare nu trebuie să facă un serviciu particular sau de grup, ci să exprime un adevăr cât mai detașat de
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]
-
solidă gândire arhaică, străveche, cînd era absolut vital să obții un loc de frunte în hoarda primară: eventual să devii "tatăl hoardei". Ce loc dețin eu în "hoarda literară"? Cred că, într-o vreme m-am lăsat și eu pradă ispitei de a fi în frunte ... La alegerile din 1990, am fost ales șeful secției de proză, București. Și m-am complăcut să fiu vreo trei mandate "tatăl" micro-hoardei prozatorilor din Asociația București (vreo 300 prozatori legitimați). În romanul Turnul, pe
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
Facă-se voia Ta Precum în cer așa și pre Pământ Pâinea noastră cea de toate zilele Dă-ne-o nouă astăzi Și ne iartă nouă greșalele noastre Precum și noi iertăm greșiților noștri Și nu ne duce pre noi în ispită Ci ne izbăvește de cel rău Că a Ta este împărăția Puterea și Slava În numele Tatălui, Al fiului, Al Sfântului Duh, Amin. Închide ochii. E ora 11.59. Toți cei din jurul blocului privesc spre fereastra unde pâlpâie lumânarea. Camerele de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
PAFNUTIE: Mare-i minunea Ta, Doamne! HABACUC: Iaca, pun rămășag cu oricine că numai pozne o sa facă. PAFNUTIE: Încalte să-i fi dat pe careva dintre noi să-l călăuzească. Nu știm noi că pre pământ sunt multe răutăți și ispite... HABACUC (oftează discret): Sunt mai întâi felurite feluri de mâncări grase, care mai de care mai sărată și mai chipărată... PAFNUTIE (scârbit): Toate cu carne... FARNACHIE (melancolic): Este și rachiu... HABACUC (la fel): ...și titiun... FARNACHIE (cu spaimă): Sunt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
într-o risipitură de mal. Îi vrednică la toate fata, da' de-o vreme tot zice că i-i frică noaptea, și nu știe cum să facă... Ei, ce spui sfinția ta? SISOE: Și nu ne duce pre noi în ispită... Că nu pentru asta m-am coborât eu aici. Și adevăr grăiesc ție, dacă mai zăbovește mult femeia aceea cu mâncarea, alta nu-mi rămâne decât să mă întorc în Rai pe calea cea mai scurtă. Și n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
capăt controverselor din doctrina și practica judiciară. La adoptarea acestor măsuri s-a avut în vedere că „de cele mai multe ori rolul principal îl joacă agenții de corupțiune. Ei sunt aceia care ispitesc pe funcționari, oferindu-le bani și alte foloase. Ispita aceasta e absolut nevoie să fie combătută și împiedicată de a se manifesta cu acea îndrăzneală pe care o dă impunitatea actuală”. La puțin timp după ce a fost exprimată această idee care încununa o întreagă etapă de edificare a statului
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
cu mult simplul înțeles de „simpatie” și de „admirație”. Cu alte cuvinte, mă îndrăgostisem și, la dracu’, acum îmi pare rău că s-a întâmplat așa, căci mai mult a fost chinuitor decât plăcut pentru mine, însă demonul înverșunat al ispitei îmi dădea ghes neîncetat, împingându-mă tot mai mult la apropiere. Țin minte că eram foarte prevăzător și, tot încercând să tratez problema în mod matur și deschis, cu niciun preț nu doream să mă las orbit de convingerile obtuze
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
atunci când îi retragi dintr odată steaua luminoasă, în care i-a fost îmbrăcată perechea. Însă este, totuși, de mirare că, în firea bărbatului, mai dospește încă puterea de a iubi mistuitor, aproape până la dăruirea supremă, într-o lume în care ispita cărnii lasă dragostea curată și nobilă cu greu să mai respire... De curând, însă, venise primăvara. Acest anotimp are puterea să demonstreze cel mai bine că există izvoare de bucurie, care nu seacă niciodată: frumusețea naturii și a viețuitoarelor. Astfel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ar fi știut ce gândesc cu adevărat despre raiul inventat de o mână de negustori iscusiți, care vând și cumpără tot ce se poate, invocând mântuirea În această existență pentru a obține un loc bun la dreapta Tatălui!?.... „Ah! Fugi ispită și lasă-mă cu filozofia ta, În acest moment... Avem timp!” Îmi ziceam În gând. S-a retras grabnic, deoarece era strigată de o altă măicuță pentru a-și continua treaba În bucătărie. Ce să mai spun! M-am ridicat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
acolo, se zăreau câteva oaze mai luminoase. De altfel, nu mai bătea vântul, și atmosfera era Învăluită Într-o duioasă melancolie. Livada cu meri, parcă mă chema să-i ascult rodirea și Împlinirea. N-am rezistat să stau departe de ispita mărului În pârgă. Vreo două ore am comunicat cu dealurile, cu orizonturile Îndepărtate, cu toți pomii din livadă, cu florile albe, de volbură, cu cei dragi, dispăruți În pământul pe care-l călcam cu sfială și suferință. „Unde sunteți!? unde
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
divină a rugăciunii sale stăruitoare. Prima povestire, „Mărturisirea”, nu întâmplător așezată în fața celorlaltor texte, face referire la Taina Spovedaniei, la roadele rugăciunii, dar și la nevoințele pe care un suflet credincios le întâmpină pe calea credinței, căci fiecare timp are ispitele, opreliștile și prigonitorii lui, ca și martirii și mărturisitorii lui. Uneori și unii și ceilalți fiind membrii ai aceleiași familii, ca în cazul de față, soț și soție, ea binecredincioasă, timp de cincizeci de ani apărându-și „credința, în primul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
frică și dragoste de Dumnezeu. Frica de Dumnezeu, care este începutul înțelepciunii și dragostea de Dumnezeu, care este sfârșitul ei. Iată de unde izvora înțelepciunea lor, nu din facultăți sau școli înalte. Aceasta i-a ajutat să treacă prin toate greutățile, ispitele și necazurile vieții, le-a dat putere să lupte și să rămână statornici în credință, devotați dragostei și curați cu sufletul până la sfârșitul vieții lor.” Tatăl, om al Bisericii, cere rugător, pentru clipa trecerii lumină: „Îl rog pe Dumnezeu să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
frică și dragoste de Dumnezeu. Frica de Dumnezeu, care este începutul înțelepciunii și dragostea de Dumnezeu, care este sfârșitul ei. Iată de unde izvora înțelepciunea lor, nu din facultăți sau școli înalte. Aceasta i-a ajutat să treacă prin toate greutățile, ispitele și necazurile vieții, le-a dat putere să lupte și să rămână statornici în credință, devotați dragostei și curați cu sufletul până la sfârșitul vieții lor. Când m-am trezit și eu pe lume, mama avea patruzeci și unu de ani
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
frică și dragoste de Dumnezeu. Frica de Dumnezeu, care este începutul înțelepciunii și dragostea de Dumnezeu, care este sfârșitul ei. Iată de unde izvora înțelepciunea lor, nu din facultăți sau școli înalte. Aceasta i-a ajutat să treacă prin toate greutățile, ispitele și necazurile vieții, le-a dat putere să lupte și să rămână statornici în credință, devotați dragostei și curați cu sufletul până la sfârșitul vieții lor.” În cele mai multe cazuri, personajele scrierii sunt oameni simpli, viețuitori în universul rustic, care acționează după
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Săracii oameni nevinovați, dar neatenți la indicatoarele cu semn interzis, căutau un drum prin pădure la cules ciuperci, și nu aveau la ei nici hărți, nici aparate de fotografiat, nici camere video. De atunci și până astăzi am renegat chemarea ispitei în apocalipsa distrugerii individului, principiu de viață peste care nu am trecut niciodată. Reîntors în cetate la Arad, cu gradul de sergent, m-am ocupat de instruirea soldaților din noul ciclu, îndeplinind și alte funcții în intervalul orar 15-7. Unitatea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
preotului paroh. "Mă, băiatule, toate-toate?", insista cu subînțeles popa. "Toate-toate, părinte! Să-nlemnesc!" "Ai grijă, Tăsică, tată, să nu spui vorbă mincinoasă, că tare greu atârnă ea în talgerul păcatelor. Cu atât mai mult cu cât ai putea cădea în ispita de a-l minți chiar pe părintele tău cel duhovnicesc, care îndreptățit ar fi atunci să te afurisească..." Dom' Gomboș lăsa cuminte ochii în pământ și spunea cu mare pioșenie în glas: "Mă rog în fiecare seară să mă ferească
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Că toate e bunăciuni, e fâșnețe și să vede cu ochiu' liber, vorba aia, că să trage", cugetă el cu un soi de intuiție testosteronică, resimțind totodată o doză de înțelegere față de bietul mascul pândit la tot pasul de atâtea ispite. Rămăsese în picioare, în timp ce femeile se încinseseră la vorbă, uitându-l pe acolo. Își dădu seama că dacă mai stă mult așa, vata și tifonul pe care i le vârâse ORL-istul în nări o să se îmbibe în curând. Până
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dar de pe ele nu și-a luat zborul nici un cuvânt... În clipa următoare însă, gura ei aprinsă s-a așezat cu voluptate peste a lui, rămas înmărmurit... Au stat așa preț de o clipă... Se părea că Hliboceanu a cedat ispitei și a acceptat revărsarea pasiunii Măriuței, pusă în acel sărut, dar... Totul a dăinuit mai puțin decât două bătăi de aripi ale unei vrăbii... Ochii lui Hliboceanu au sclipit ca două stele într-o noapte geroasă... Brațele i s-au
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
merită citat un poem cu pronunțată tonalitate argheziană, o afirmare a esteticii urâtului în maniera lui Valeriu Anania: "Voi înfrunta durerea și scârba de-a mă ști/ țărână'n risipire din zemuri verzi, fetide/ sorbit pe întuneric de lacome-anelide,/ redat ispitei albe și reci de-a nu mai fi.// Am mai trăit eu veacul demultului păgân/ când putrezeam în carnea strămoșilor din mine,/ și din duhori și drojdii și sângiuri uterine/ mă îmbiam luminii să-i poposesc la sân" (citat după
O monografie Valeriu Anania by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9188_a_10513]
-
al înșelăciunii, al histrionului și farmecul filmului regizat de Steve Buscemi stă atît în vizitarea ironică a locurilor comune ale melodramei, cît și în repunerea ei în scenă pornind tocmai de la caricaturizarea lor. Este și ceea ce-l apropie de Closer (Ispita, 2004) lui Mike Nichols după piesa omonimă a lui Patrick Marber, unde relațiile se dovedesc a fi deceptive, într-un palimpsest al scenariilor suprapuse, al strategiilor complicate de seducție a căror miză este puterea. Peter nu-și abandonează instinctul de
Duel verbal by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9216_a_10541]
-
ciudă pentru că Petrică tocmai își făcea atunci apariția cu banderola la braț în fruntea celuilalt grup. în cine să mai ai încredere, pe cine să te mai poți bizui? începe din nou Roja să se întrebe, făcînd cu greu față ispitei de a-și întoarce măcar o clipă privirea peste umăr, chiar și cel mai bun prieten se poate transforma în cel mai mare dușman într-o situație atît de tensionată, lovește cu vîrful pantofului o pietricică desprinsă din caldarîm, pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
zonă centrală a marelui oraș. Renunțase la competiții, devenise antrenor principal la un club de box, se Însurase și devenise tatăl unui băiat: trei lucruri care-i ieșiseră de minune cum s-ar spune. Avea Însă momente când ceda unor ispite ieftine. Una din ele era frecventarea prostituatelor. Nu se Întâmpla foarte des lucrul ăsta, dar nu-și explica nici el pentru ce Îl făcea. Nu-i găsea rațiunea, nu-l conștientiza pe deplin, În fine Îl trecuse În categoria acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aveam puterea să aud și Închideam fereastra. Poate se Împăcau până a doua zi, poate făceau dragoste frenetic, poate nu mai aveau energia să continue. Atunci mă afundam În fotoliul uriaș. Mă gândeam că recuperează până a doua zi cine știe ce ispite morbide. Îmi făceam un ceai de măceșe, de culoare roșie străvezie, Îndulcit cu o linguriță de miere și-l sorbeam strecurându-mă În propriile gânduri. Erau pajiști, tăciuni aprinși, cascade și estuare, unde de șoc, poieni cu veverițe. Copiii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
m-am uitat la fața ei: devenise dintr-odată însăși masca brăzdată de riduri a durerii. Vestea o afecta pe Antonia. — Ei, poate că așa e mai bine, am spus. Cred că ar trebui să fii mulțumită. Asta îmi scoate ispita din cale. Antonia trase adânc aer în piept, ca și cum s-ar fi pregătit să scoată o exclamație. Dar nu spuse nimic. Întoarse capul într-o parte și pentru o clipă am crezut că va izbucni în lacrimi. M-a surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sus, în munți! Las’ să-i umple pe toți tinerii ăia evrei, așa de bravi și virtuoși! Ce bine-o să le prindă o porție de sculament! Așa-i în Diasporă, mama voastră de țângăi sfinți, așa-i în exil! Ispită și dizgrație! Depravare și mișto de sine! Autodezaprobare - și chiar autocăcare! Smiorcăieli, isterie, compromisuri, confuzie, boală! Da, Naomi, sunt întinat. Ah, sunt impur - și-al naibii de sătul, draga mea, de faptul că nu-s destul de bun pentru Poporul Ales! Mamă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]