800 matches
-
mintea lui Dionis, eroul eminescian: "De ce era însă noaptea atât de frumoasă, tocmai când se simțea pierdut, când se hotărâse să-și curme firul vieții? [...] Natură, rămâi pururi aceeași. Tu nu ești decât pentru că sunt și eu. Nu ești frumoasă, ispititoare decât în ochii mei. Privighetoarea nu cântă în pădurile tale, ci în sufletul meu (s.n.)". Starea sufletească modelează peisajul, cadrul exterior, nu invers. Numai recuzita aparține arsenalului tradițional de motive ("luna", "lacul", "codrul" etc.) în rest, după cum am avut prilejul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și al "eternului feminin". Astfel că, în mod cu totul imprevizibil, rolurile se inversează și, dacă respectăm grila melodramatică de lectură (melodrama tipică trebuie să aibă distribuția actanțială triunghiulară: eroină-personaj negativ-salvator210), atunci lui Andrei îi revine rolul personajului negativ, al ispititorului, pentru că o face pe femeie să greșească și să încalce legile prescrise de comunitate, pe când Diomo se dovedește a fi "salvatorul" care, în final, o ajută să evadeze și să scape de judecata publică. Odată schițată intriga, narațiunea se derulează
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
trepte a Sfântului Ioan Scărarul pe care urcau oameni, monahi în haine pământii. Sus, aproape de Iisus, patriarhul Iacob, căruia i se arătase scara în vis, și sub el în haină albă Antonie cel Mare. Din toate părțile, cei nouă draci ispititori, vioi și iscusiți, înarmați felurit trăgeau spre întuneric urcătorii spre cer. Iată și Muntele Sinai și pe monahii care se roagă pentru cei porniți spre desăvârșire. Întoarse capul. În spatele lui, o femeie încă tânără se uita atent la icoană. Veșmântul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în splendoarea îmbelșugatei sale locuințe. Dar era scris în ceruri ca această existență fastuoasă să fie tulburată; iată cum: Prelatul dădea într-o bună seară binecuvântarea nupțială unui tânăr cuplu. Logodnica era atât de albă, de roză, de rotunjoară, de ispititoare, încât inima celui ce oficia fu răvășită. În loc de a binecuvânta, el nu poate decât să contemple atâtea farmece și să râvnească cu înflăcărare la posesiunea comorii pe care un cuvânt din sfânta sa gură avea să o dea altuia. Reuși
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
circulară, vestește horoscopul zodiilor. Hierofantul se adresează neofitului și-i cere să nu desvăluie secretul nimănui vreodată, din ce a văzut sau a auzit în această noapte, când va ajunge pe pământ departe. Neocorii l-au condus îndată în pat ispititor și preotese au apărut, pregătite pentru languros amor. Neofitul a rămas nemișcat și le-a gonit pe femei, rămânând cu credibilitate mare la zei. În procesiune mare veneau preoții să-l felicite pe noul frate, pentru alegerea purității, dreptății și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
de seamă cât de bine păreau să stea, în ciuda veșmintelor largi, pe banca pe care ea și bărbatul ei abia încăpeau. Își adună paltonul strâns în jurul trupului. Și totuși nu era grasă, ci mai curând înaltă și plină, cu forme ispititoare, trezind încă dorințe - simțea asta din privirile bărbaților - cu fața copilăroasă, cu ochii limpezi și luminoși ce contrastau cu trupul mare, pe care-l știa cald și odihnitor. Da, totul era altfel decât își închipuise. Se împotrivise atunci când Marcel a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nesuferită, nu-l mai captiva ? Ca și cum s-ar fi săturat să mai poarte măștile prea complicate ale inteligenței. Totul se năruia în zădărnicie și caraghioslâc... Îi era lene, probabil, nimic nu mai conta, nimic nu putea fi mai adânc, mai ispititor, mai sigur, mai înțelept decât lenea - părea să-și spună. O zărea pe femeie ca printr-o ceață deasă și umedă. Nu mai găsea vreun rost să se obosească. Dar tresări, dintr-odată. Femeia încă mai zâmbea... zâmbetul pierduse însă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea." $4 1. Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul. 2. Acolo a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți; la urmă a flămînzit. 3. Ispititorul s-a apropiat de El, și i-a zis: "Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pîini." 4. Drept răspuns, Isus i-a zis: "Este scris: "Omul nu trăiește numai cu pîine, ci cu orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
își chinuia mintea să înjghebe o întrebare potrivită prin care s-o facă să mai vorbească. Toate sforțările lui fură zadarnice. Trecură vreo trei minute în tăcere, uitîndu-se disperat în ochii ei, care umpleau casa cu o lumină blândă și ispititoare. Apoi deodată îi veni în gând s-o întrebe de câți ani e, firește cu ton glumeț, ca nu cumva ea să-și închipuie cine știe ce. Îi era teamă că-i va tremura vocea și Ilona va înțelege greșit rostul întrebării
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Nu-ți pare rău, Ilona? o întrebă dânsul, șovăitor. ― Nu! răspunse fata hotărât. ― Ai încredere în mine, Ilona? urmă el, tremurând. ― Da! răspunse ea cu înflăcărare. În fața ei râdea bucuria întreagă, netulburată de gânduri și nepăsătoare de lume, triumfătoare și ispititoare. Uitîndu-se lung în ochii ei, Bologa îi văzu inima toată, caldă, simplă, sălbatică, și în căldura aceasta i se topi îngrijorarea încetul cu încetul. Înțelese că Ilona prețuiește mai mult decât toate tainele lumii, și o clipă sau poate mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Barem va mai scăpa de tirania gândurilor. Plutonierul împinse ușa de perete și rămase în coridor. În prag însă, cu o tavă de lemn pe care aducea cina, se ivi Ilona... Apostol sări în picioare, fermecat, ca în fața unei năluciri ispititoare. Ilona se duse la masă, așeză vasele și tacâmurile, cu ochii numai la el. Pe obraji avea urme proaspete de lacrimi, iar în ochi și pe buze un zâmbet de îmbărbătare, umil, sfios, sub care încerca să-și ascundă o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
scoțându-și frenetic, precipitat restul veșmintelor. Se ajutau reciproc, pregătindu-se până s-au prăbușit peste somieră. Așternutul scrobit mirosind a săpun fin îi dădu sentimentul intim al împlinirilor pierdute ... o trase spre el ! Îi simți tăria cum o pătrunse ispititor însă involuntar nu își stăpâni un vaiet, când umblă în ea. Îi răspunse în continuare surprinsă, strigându-și prelung usturimea. Nu era obișnuită cu bărbați, avusese două aventuri rapide, încărcate în aburii tabieturilor banale, încheiate subit... totul se petrecuse cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
dimineață, nu se pupa de mama focului cu mine. Aș fi prins-o imediat, aveam niște reflexe rapide și mă gândeam că Giulia, fiind ocupată aș putea să mă adăpostesc la ea, mai ales că se lăudase cu apartamentul acela ispititor. Mă consideram nevinovat; numai Giulia, cu ochișorii aceia copilăroși băgase fitiluri; în sfârșit așa sunt unii, ghinioniști în dragoste! N-a mai vrut să mă vadă niciodată... nu știu de ce! Dar eu...? Aerul rarefiat al dimineții era neobișnuit de rece
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
intrat în școală inițiat, am părăsit-o degradat și totdeauna, fără voie, am fost în paguba mea mai mult eu decât ceilalți, fapt ce m-a izolat și mai mult și a pus, în fața mea, straja solitudinei turburate"110. E ispititoare ideea de a pune într-o relație coerentă omul și scrisul său, pornind în sens invers, dinspre cuvânt spre gând, deconspirând scânteia care l-a generat. În acest sens, fragmente autobiografice, mărturisiri ale poetului, gânduri transpuse în texte de gazetă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
imposibil ca evoluție fonetică (nu pot fi explicate sincoparea lui o, asurzirea lui d și asocierea cu sufixul romînesc -eana, -ana). Ipoteza lui I. A. Candrea privind descen dența fonetică și semantică de la apelativul de origine maghiară dohot este foarte ispititoare datorită specificului petrolifer al celor două zone (Bacău și Prahova) unde se află toponimele (de altfel, un afluent al Doftenei se numește Păcuricea). Numele ar fi fost dat de maghiarofonii de pe lîngă Bacău, care, ca petroliști, ar fi putut aduce
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pentru o haimana și-un porc fără rușine, care nu merită decât să-i sucești gâtul ca la un pui de găină"109), iar aventurierului, redutabil spadasin verbal, șansa deturnării aluziilor dinspre propria vină înspre cea a femeii nechibzuite și ispititoare. Astfel, analizând avocățește cauzele și consecințele adulterului celebru (comis de soția unui cunoscut arhitect cu secretarul acestuia), Băiatu își pledează, de fapt, propria cauză: ... Ei, ți-ai găsit, continuă Băiatu, cu o volubilitate cum n-a mai avut până acum
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fiind destul de lipsită de experiență, îi recitase câteva sfaturi din Cosmo pe care nu le pusese niciodată în practică, dar care sunau și-așa de un milion de ori mai bine în italiană decât în engleză. În seara aceea fusese ispititoare, îl convinsese că a face dragoste cu o femeie putea fi o experiență romantică în loc de plăcere pură, cu toate că simțise și foarte multă plăcere. Însă doar pentru că îl vrăjise nu înseamnă că mai era încă îndrăgostit de ea. Nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
a face dragoste cu o femeie putea fi o experiență romantică în loc de plăcere pură, cu toate că simțise și foarte multă plăcere. Însă doar pentru că îl vrăjise nu înseamnă că mai era încă îndrăgostit de ea. Nu mai era. Nieve nu fusese ispititoare, dar pusese stăpânire pe inima lui, iar el nu mai voia să-și piardă inima fără un motiv bun. Sunt doar emoțiile dinainte de nuntă, își zise stând în bucătărie și ascultându-le pe Nieve și pe Gail dezbătând programul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Tatăl meu era o statuie ninsă, amețitor de înalță. M-am așezat pe o bancă. în seara aceea avea să se termine infernul de la Budila. Chiar de a doua zi, singurătatea mea, altădată atât de temută, dar acum ciudat de ispititoare, avea să redevină completă. Voi fi iarăși străbătătorul locurilor virane, al stradelelor uitate, al piațetelor încremenite în soare și praf, voi urca iarăși pe scările blocurilor vechi, voi descoperi din nou, în cartiere neumblate, stranii grupuri statuare... Voi avea iarăși
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
vei putea trăi numai cu cuvintele lui Dumnezeu în suflet! o nouă tresărire undeva foarte aproape de spatele meu, și marea mușca din ultimele bucăți de lumină, iar mâna lui grea se oprea pe umărul meu, Cine ești? vocea lui îndoielnică, Ispititorul! răspunsul meu venit din străfunduri mie însumi necunoscute, Și ce vrei? Ispita mea este credința, te ispitesc să crezi! În tine? Nu! Te ispitesc să crezi în Dumnezeu! Cum așa?! Se trage violent din spatele meu și eu tot nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
industria artei, dorința sa de a promova arta tânără, de a ispiti cu geniu, neschimbat rusul Boris, Sabina mulțumită și împăcată cu destinul ei își acceptă bărbatul cu bucuroasă resemnare, i-a dăruit lui Boris o fetiță și Boris, din ispititor ajunge să fie el însuși ispitit cu o viață tihnită, pictez fără tragere de inimă, fiindcă îmi stă gândul numai la Paris, Via crucis, cele douăsprezece stațiuni, am împărțit tabloul într-un mod mai puțin obișnuit, în centru un dreptunghi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Russell își scoase tricoul și se întoarse pe-o parte cu fața spre Leigh, sprijinindu-și capul acoperit de cârlionți negri în mâna dreaptă. Netezi așternuturile și bătu ușor cu palma stângă locul de lângă el, gest care se voia ademenitor, ispititor, dar care lui Leigh i se părea întotdeauna puțin amenințător. — Mai am doar câteva pagini. Te deranjează lumina? Pot să mă duc în sufragerie. El oftă și-și luă cartea Cum să-ți păstrezi greutatea să citească. Nu e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Femei, câte vrei. Ce fermecătoare inocența malițioasă, maliția inocentă a lui Rosario, această nouă ediție a eternei Eve! Ce fetiță încântătoare! Eugenia m-a coborât de la abstract la concret, dar Rosario m-a condus la generic, și sunt atâtea femei ispititoare, atâtea... Atâtea Eugenii! Atâtea Rosarii! Nu, nu, cu mine nu se poate juca nimeni, cu atât mai puțin o femeie. Eu sunt eu! Mi-o fi sufletul mărunt, dar e al meu!“ Și simțind în această exaltare că eul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mizerabil, spuse mama, oricâte promisiuni ți-ar face. Dar tata credea că oamenii se mai pot și schimba, că ar fi trebuit să-i acordăm din nou încredere lui Hackler, de vreme ce și-a recunoscut greșeala, iar oferta era cu adevărat ispititoare. I-ar fi asigurat veniturile, ar fi avut astfel, indiferent de vânzări și de conjunctură, o perspectivă foarte bună. Mama însă lupta, ea, care nu învățase să lupte niciodată, dar era totuși singura care avea criterii, chiar dacă erau „cotul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu ochiul printr-o fereastră de la parter, fără a zări Însă mai mult decât un colț al unui salonaș intim, cu pereții tapetați. Coroana unui dud mare, vizibilă pe deasupra zidului care despărțea chioșcul de casa mare, lăsa să se Întrevadă, ispititor, existența unei grădini spațioase. Întrebă la atelierul cel mai apropiat, o fierărie, dacă era posibil ca Lamb House să fie de Închiriat și primi un răspuns decurajant. Casa Îi aparținea domnului Francis Bellingham, fost bancher și primar al orașului Rye
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]