720 matches
-
dominației egiptene în jurul anului 1225 î.Hr. a permis filistenilor să-și exercite dominația în Pentapolis. Abia după aceasstă dată filistenii încearcă să-și extindă treptat sfera influenței politice și militare și asupra zonei deluroase, locuită în această perioadă de triburi israelite. Expansiunea filistenilor a dus la confruntări militare cu israeliții, despre care Biblia relatează frecvent (Ios. 13: 2-3; Iud. 3:31; Iud. 13-16) și confirmate parțial de cercetările arheologice. Potrivit Bibliei, între filisteni și israeliți au loc contacte sociale și o
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
de tip . Originea unor sarcofage ceramice și a măștilor mortuare, descoperite pe teritoriul "Filistiei" și atribuite ipotetic filistenilor, indică mai curând influențe provenite egiptene. Un grup de marinari din Marea Egee a atins Levantul prin 1200 î.Hr. stabilindu-se între triburile israelite la est si piramidele egiptene, deja milenare, la sud. În acest moment imperiul hitit se fărâmița, iar civizația greacă intra în declin pentru 500 ani. Așadar cultura filisteană devenea o oază de progres în mijlocul unui ocean de decădere. Filistenii erau
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
XIII-lea Egiptul își impune autoritatea militară și politică asupra teritoriului dintre Mediterană și Valea Iordanului, anexând și părțile sudice ale Siriei. Spre sfârșitul secolului al XIII-lea dominația orașelor-state canaanite, aflată în decădere, a fost anihilată de atacurile triburilor israelite conduse de Iosua (ebr. Yehoshua bin Nun). În fine, spre mijlocul secolului al XII-lea, după 1177, Canaan-ul este invadat de „popoarele mării”, sintagmă prin care trebuie identificați mai ales filistenii. Aceștia i-au respins spre nord și est pe
Canaan () [Corola-website/Science/303338_a_304667]
-
Mânase și a avut cel putin o fiică, Dina. Povestea cu cele douăsprezece triburi începe atunci cand Iacob și familia lui au plecat în Egipt, numărând „ 70 de suflete". În curând, numărul lor a crescut semnificativ, fiind cunoscuți că și „poporul israelit”. După moartea lui Iosif, unul din fiii lui Iacov, care devine guvernator al Egiptului i-a asuprit pe israeliți, silindu-i la munci împovărătoare. Dumnezeu și-a adus aminte de legământul Sau cu Avraam, cu Isaac și cu Iacob, și
Triburile israelite () [Corola-website/Science/303345_a_304674]
-
devine guvernator al Egiptului i-a asuprit pe israeliți, silindu-i la munci împovărătoare. Dumnezeu și-a adus aminte de legământul Sau cu Avraam, cu Isaac și cu Iacob, și i S-a arătat lui Moise care a salvat poporul israelit, ducând-i în „Țară făgăduita". La acel moment, se estimează a fi fost aproximativ 600.000 de bărbați. Pe Muntele Sinai, Moise primește Tablele Legi, iar după 40 de ani, israeliții ajung în Canaan, în frunte cu Iosua. După cucerirea
Triburile israelite () [Corola-website/Science/303345_a_304674]
-
integrare fără a fi nevoiți să renunțe la religie. Stephen Roth scria ""Evreii unguri erau opuși Sionismului deoarece ei sperau să atingă cumva egalitatea cu ceilalți cetățeni unguri, nu doar legal dar și faptic, și să se integreze ca unguri israeliți. Cuvântul 'Israelit' (în maghiară: "Izraelita") specifica doar o afiliere religioasă și nu avea alte conotații etnice sau naționale atașate de obicei termenului 'Evreu'. Evreii unguri au avut succese remarcabile în afaceri, cultură și, rareori, chiar în politică. Dar chiar și
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
o familie de intelectuali evrei din București, originari din Polonia, ca fiu al Perlei (Pepi) și al lui Naftalí C. Popper (1820-1891). Tatăl său, ziarist și profesor de liceu, cunoștea mai multe limbi și, printre altele, a înființat prima școală israelită din București, cu o programă avansată pentru acea epocă. Conform dorinței majorității ortodoxe evreiești, limbile de predare erau idiș, română și germană. Ca ziarist, tatăl său a editat săptămânalul bilingv româno-idiș "Timpul", de factură liberală, care a funcționat doar trei
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
din alianța cu Germania. Reînființează (17 septembrie 1945) Consiliul Evreiesc, care urmărea restabilirea drepturilor și averilor confiscate în timpul regimului antonescian. Deranjează noile autorități comuniste, fiind arestat de câteva ori în 1945, tot de atâtea ori eliberat la intervențiile SUA. "Curierul Israelit", la care scria articole, a fost suspendat în anul 1945. Este considerat "membru al reacțiunii, alături de Maniu, Brătianu și Rădescu" și se invocă, în presa comunistă, existența unor "dovezi privind activitatea trădătoare... în timpul lui Antonescu". Demisionează la 24 octombrie 1945
Wilhelm Filderman () [Corola-website/Science/303698_a_305027]
-
terminase cu rezultate excelente studiile secundare la Liceul Ferdinand I din orașul natal, Bacău. Începând din 1930 a urmat in paralel - conform cerințelor comunităților evreiești europene, care pretindeau de la un mare rabin să dețină și studii superioare laice - atât Institutul Israelit de Înalte Studii Teologice din Viena (Seminarul rabinic din Viena), cât și Facultatea de Filosofie a Universității din Viena, luându-și doctoratul în filosofie (Ph.D.) în anul 1934. La terminarea studiilor, a primit autorizația de rabin din partea Seminarului Israelit
Alexandru Șafran () [Corola-website/Science/303699_a_305028]
-
Israelit de Înalte Studii Teologice din Viena (Seminarul rabinic din Viena), cât și Facultatea de Filosofie a Universității din Viena, luându-și doctoratul în filosofie (Ph.D.) în anul 1934. La terminarea studiilor, a primit autorizația de rabin din partea Seminarului Israelit. În 1934 a obținut și titlul de Mare Rabin din partea Consistoriului israelit din Bruxelles. A refuzat să rămână la Bruxelles deoarece, în urma decesului tatălui său la sfârșitul anului 1929, era hotărât să-i succeadă ca rabin al orașului natal. În
Alexandru Șafran () [Corola-website/Science/303699_a_305028]
-
și Facultatea de Filosofie a Universității din Viena, luându-și doctoratul în filosofie (Ph.D.) în anul 1934. La terminarea studiilor, a primit autorizația de rabin din partea Seminarului Israelit. În 1934 a obținut și titlul de Mare Rabin din partea Consistoriului israelit din Bruxelles. A refuzat să rămână la Bruxelles deoarece, în urma decesului tatălui său la sfârșitul anului 1929, era hotărât să-i succeadă ca rabin al orașului natal. În anul 1936 s-a căsătorit la Bacău cu o verișoară a sa
Alexandru Șafran () [Corola-website/Science/303699_a_305028]
-
pot fi găsite în poruncile biblice (mițvot), prescripțiile rabinice, și în istoria Israelului modern. Cuvântul ebraic pentru sărbătoare însemna - la început - "cor de dans"; acest nume atât de semnificativ scotea în evidență faptul că bucuria este caracteristica principală a sărbătorii israelite. Ca și la celelalte popoare, cel mai vechi calendar al sărbătorilor în Israel era determinat de ciclul natural al anotimpurilor, iar specificul lor ulterior (cât privește obiectul și datarea lor mai precisă) era legat de anumite evenimente istorice memorabile. Este
Sărbători evreiești () [Corola-website/Science/304416_a_305745]
-
în Grecia (unde este numit "vilwos") și în peninsula italică, unde populația este foarte amatoare de această legumă. Fructul castravetelui este menționat și în Vechiul Testament (Cartea Numerelor 11:5), ca fiind o plantă foarte răspândită în Egipt, chiar și sclavilor israeliți: Ne amintim de Pește, pe care l-am avut pe mesele noastre în timpul robiei egiptene / de castraveți, pepeni, praz, ceapă, usturoi". Israeliții vor rămâne, astfel, foarte atașați de aceste legume, care vor fi folosite adeseori în mesele lor tradiționale de
Castravete () [Corola-website/Science/304432_a_305761]
-
studii tradiționale, a revenit în țară și s-a căsătorit. Cum nici căsnicia nu s-a dovedit fericită, a divorțat și a plecat la studii la Viena. La 18 ani s-a înscris acolo la renumita "yeshiva Jellinek", Seminarul Teologic Israelit (Theologische Israelitische Lehranstalt) unde a fost elevul rabinilor Isaak Hirsch Weiss și Meir Ish Shalom. La vârsta de 19 ani a primit din mâinile lui Itzhak Hirsch Weiss autorizația de rabin. În paralel, Shneur Zalman a urmat cursuri de filosofie
Solomon Schechter () [Corola-website/Science/311282_a_312611]
-
Thiele (874-853 î.Hr.) și respectiv, Gershon Galil, (873-852 î.Hr.) Ahab, pomenit în Biblie ca și toate personajele istoriei antice a evreilor, putea fi considerat și el de criticii radicali ai scripturii drept născocire dacă nu ar fi fost regăsit „Ahab israelitul” inscripționat pe stela asiriană (sau monolitul) de la Kurkh, pe lista cu numele adversarilor regelui asirian Salmanasar al III-lea, în contextul bătăliei de la Karkar, deși prezența lui Ahab însuși acolo este controversată. Numele apare și pe un sigiliu ebraic găsit
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
al tatălui din ceruri”. Ahab a fost căsătorit cu Izabela (în prințesă feniciană, fiica regelui Etbaal I (sau Ithobaal) al Tyrului și Sidonului. Este foarte probabil că această alianță cu Tyrul și Sidonul a fost benefică pe plan economic regatului israelit care a prosperat în timpul domniei sale ca în timpul regelui Solomon. Dominanta regină Izabela, este privită de Vechiul Testament, cu aversiune, ca o personalitate negativă, blestemată, care l-a îndepărtat pe rege de religia iudaică, a reintrodus politeismul, a sacrificat jertfe omenești - chiar
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
după Biblie, ar fi avut loc trei războaie cu regatul sirian Aram Damasc din nord-est. Potrivit "Cărții regilor" din Vechiul Testament, Ahab a fost confruntat cu o invazie militară siriană în care regele sirian "ben Hadad" a ajuns să asedieze capitala israelită Samaria. Povestirea biblică menționează că, ascultând sfatul unui profet iahvist anonim, Ahab, cu numai șapte mii de oșteni, a declanșat un contraatac surpriză, a reușit să pună capăt asediului și să-i pună pe fugă pe sirieni. În zilele din preajma
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
nordul și sudul Siriei), din Transiordania (ammoniții conduși de "Baașa", fiul lui "Ruhub" ("Rehob")), din Israel, din Iuda, din Fenicia (Tyr), din Edom si Moab, regele arab Gindibu, oșteni din Arvad și chiar și din îndepărtata Cilicie. În fruntea oastei israelite, cu zece mii de luptători pedeștri și două mii de care de luptă, stătea regele Ahab ("A-ha-ab-bu mat Sir-'i-la-a-a", adică „Ahab israelitul”). În fruntea sirienilor din Damasc stătea regele Damascului "Hadadezer" ("Bir-'idri"), probabil identic cu "ben Hadad", iar în fruntea
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
din Edom si Moab, regele arab Gindibu, oșteni din Arvad și chiar și din îndepărtata Cilicie. În fruntea oastei israelite, cu zece mii de luptători pedeștri și două mii de care de luptă, stătea regele Ahab ("A-ha-ab-bu mat Sir-'i-la-a-a", adică „Ahab israelitul”). În fruntea sirienilor din Damasc stătea regele Damascului "Hadadezer" ("Bir-'idri"), probabil identic cu "ben Hadad", iar în fruntea oștirii din Hamat regele "Irhuleni". Regele asirian, care cucerise în drum "Halpa" ("Haleb") și "Hamat", s-a considerat victorios, dar se
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
sentimente personale. Înregistrarea a fost influențată de muzica altor artiști, precum ABBA, Donna Summer, Pet Shop Boys, Bee Gees și Depeche Mode, precum și referiri la unele creații anterioare ale interpretei. Una dintre piese, „Isaac”, a fost criticată de unii rabini israeliți, crezând că se referă la Isaac Lurier, un discipol al religiei iudaice din secolul XVI, însă Madonna a dezmințit acuzațiile, susținând că piesa este despre Yitzhak Sinwani, a cărei voce apare în înregistrare. Criticii au lăudat albumul, numindu-l o
Confessions on a Dance Floor () [Corola-website/Science/310899_a_312228]
-
soțul ei de atunci, Guy Ritchie. Un ritm pulsatil este prezent în melodia piesei „Isaac”, ce a fost descris ca fiind singura compoziție apropiată de o baladă, inclusă pe album. Cântecul a fost intens criticat de un grup de rabini israeliți, care au considerat că Madonna este blasfemiatoare, din cauza titlului, pe care ei l-au interpretat ca o referire la profetul evreu din secolul XVI, Isaac Lurier (Yitzhak Luria). În realitate, acesta a fost numit după Yitzhak Sinwani, cel care recită
Confessions on a Dance Floor () [Corola-website/Science/310899_a_312228]
-
care devenise acolo redactorul hebdomadarului în idiș „Isrulik”, publicație apreciată, dar pe care autoritățile țariste au închis-o curând. În 1876 Golfaden se mută la Cernăuți, în Bucovina, unde redactează un cotidian în idiș - „Dos Bukoviner Israelitishe Folksblatt” („Foaia populară israelită din Bucovina”). Nereușind să plătească cheltuielile de înregistrare de 3000 de ducați și eșuând în încercarea de a scoate totuși gazeta sub un alt nume, Goldfaden plecă în România vecină, la Iași, principalul centru al Moldovei, unde locuia deja o
Avram Goldfaden () [Corola-website/Science/309740_a_311069]
-
al doilea război mondial, 635 evrei din Zastavna, care, ca și alți evrei din Bucovina, au fost deportați în Transnistria. Doar 120 dintre ei au supraviețuit. Pentru acesti 515 evrei pieriți în Transnistria a fost ridicat un memorial în cimitirul israelit „Holon” din Bat Yam, în mijlocul monumentului vechia sinagogă din Zastavna. Apoi, Bucovina de Nord a fost reocupată de către URSS în anul 1944 și integrată în componența RSS Ucrainene. Începând din anul 1991, orașul Zastavna face parte din raionul Zastavna al
Zastavna () [Corola-website/Science/309331_a_310660]
-
Modelul antic era, în ochii săi, Iohanan ben Zakai, fondatorul Școlii de la Iavne, după distrugerea Celui de-al Doilea Templu (70 e.a.). Niemirower visa întemeierea unei noi Academii Iavneiste în Țara Sfântă. Niemirower a scris monografia "Ochire asupra istoriei Comunității israelite din Iași (1866-1907)", cât și alte lucrări publicistice, unele cu caracter filosofic, care au fost compilate în 4 volume de opere. Niemirower a combătut antisemitismul ("Morala iudaismului", 1915), dar și tendințe, nedorite, după opinia sa, dinăuntrul mediului evreiesc, ca de
Iacob Ițhak Niemirower () [Corola-website/Science/310457_a_311786]
-
Buhuși a fost închisă de autorități. La doi ani după terminarea războiului, la vârsta de 20 de ani, Meyer Abraham a plecat în Franța în scopul continuării studiilor. A urmat studii la Școala rabinică din capitala Franței (numită și Seminarul israelit al Franței) și, în paralel, potrivit uzanțelor vremii și preocupărilor sale, la Sorbona, la Școala Practică de Înalte Studii și la Școala de Arheologie a Muzeului Luvru. În anul 1925 a obținut autorizația de rabin din partea Seminarului israelit al Franței
Meyer Abraham Halevy () [Corola-website/Science/310460_a_311789]