684 matches
-
pe tot parcursul zilei și aerul idilic al scenei domestice pe care o avea acum în față. Abia reuși să se abțină să nu-și cufunde fața în părul moale și castaniu al soției sale, șoptindu-i la ureche întreaga istorioară. În fine, reuși să nu facă așa ceva. Alan știa bine că bandajarea de urgență, a lui Bull servea ca o măsură temporară. Nu avea nici cea mai vagă idee despre cum anume ar putea să-l ajute, știa doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se descurcase binișor în America. Tăieturile subliniate pe care le primisem prin poștă de la biroul lui Fielding din Los Angeles îi lăudau originalitatea și erotismul neobișnuit. Din anumite motive, cartea fusese intitulată. Înaltul stil ironic. Din alte motive, una dintre istorioare avea același titlu. Noaptea târziu, mi-am aruncat ochii trudiți peste câteva din poveștile alea, în căutarea neobișnuitei forțe erotice. Am citit-o pe cea intitulată „înaltul stil ironic“. Era vorba de un vagabond care folosea exclusiv citate din Shakespeare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
adevărat sac fără fund. Te sun eu dimineață. Selina arăta foarte bine și cred că îi place al dracului de mult să se tăvălească în pat. Bine că ai terminat cu ea. N-avea deloc stofă. Londra e plină de istorioare de amor care se plimbă agale ținându-se de mână. Întâlnești în forfota străzii cele mai ciudate perechi, de toate culorile și vârstele, de toate sexele, dame și juveți, valeți și decari, trefle și carouri, ghinde și tobe, plimbându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
suficient de bătrân pentru a-i fi tată. Unde e legătura? Vezi o blondă de patruzeci de ani lată în umeri, încadrată de doi poponari lituanieni zgomotoși, îmbrăcați cu maieuri. Ce legătură poate exista între ei? Londra e plină de istorioare, istorii, romane, farse, comedioare, cronici de familie, seriale și foiletoane care se plimbă agale ținându-se de mână. Și eu în ce joc? Mi se pare mie că e o comedie bufă. O comedie pornografică, spumoasă, destinderea comică împreună cu proprietăreasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sunt bărbați, nici altceva. Pentru că din ele-am ieșit și-n ele ne-ntoarcem, și mintea noastră se ro tește ca o pla netă greoaie, mereu și mereu, numai în jurul lor. Notă finală Dacă v-au plăcut, cât de cât, istorioarele mele, mă veți mai răbda, poate, un momentissimo, căci țin morțiș să aduc mulțu miri câtorva dintre cei care, într-un fel sau altul, au contribuit la paginile pe care tocmai le-ați parcurs. Mulțumesc, deci, tuturor modelelor din realitate
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Ovidiu, Cicero). Fiecare dintre cele 34 de capitole ale cărții cuprinde o definiție a virtuții sau a viciului, o comparație a virtuții sau a viciului cu un animal, iar după înșiruirea de maxime referitoare la viciu sau virtute urmează o istorioară adevărată. Concluzionăm că, într-o proporție considerabilă, mirabilul medieval s-a manifestat printr-o deformare a lumii normale, naturale. Piticii și uriașii, adăugarea unui organ sau a mai multora, ființele fabuloase rezultate din amestecul de uman și animal ori din
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
un tril atât de minunat! Parcă venit dintr-o orchestră sfântă De îngeri albi cu ochii de smarald. Prima iubire La locul potrivit La momentul potrivit Unde două vieți Într-o seară s-au unit. Un compliment frumos O micuță istorioară Și acum două priviri S-au întâlnit întâia oară. A fost de-ajuns doar un cuvânt Un simplu te iubesc! Și acum două inimi Pe viață se unesc. Un cuplu fericit Un copilaș iubit Andrei numit! Prietenia Prietenia-i sfântă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
l-am auzit: Îți voi spune o poveste pe care am auzit-o de la bunicul nostru, căruia i-a fost spusă de către unchiul lui, care a auzit-o chiar de la tatăl său. Cred că te-ai prins că este o istorioară destul de veche și te-aș ruga să o tratezi cu atare. Doar un om înțelept poate să creadă întâmplările pe care le vei auzi și eu am încredere în tine. Probabil că nu te interesează ce vei auzi. Îți citesc
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cap damigeana. - Psît!... Bre Buță, trăiți-ar șăureii! Boangă, la gura ta nu-i mai place să bea?!... Că, dacă nu-i mai place, o s-o punem amândoi să ne sărute în peleu. - ...Iar serile, se încăpățînă să-și continue istorioara cel cu clop, iar serile, băi, Chiose nehalitule, pentru fiecare zece gândăcei înșiruiți și numărați în bucătărioară... îți toarnă fermecătoarea! Într-o cană de tablă... Țuică... Vișinată, frecție galenică, rachiu ori... din care nenorocire vrei tu... Cel în raglan se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Iar semințele nu-s de vânzare... Mi le-a dat madam Nicolici să le scot la tratament, pe trotoar. Au beteșug. Poate trece umbră de străin peste ele și le repară. 109 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Cu toată istorioara sa, Genel nu dezgheță atmosfera. Deși în miezul zilei, taxiul orbecăia pe străduțe tot mai povârnite, palmate de clădiri ce știuseră trișa timpul, încumetîndu-se să absoarbă, pe traseele lor neînțelese, tot al treilea trecător sau mașină, pentru a-i scoate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plăcea. IF-ul intui corect că într-o țară cu ioc presă și televiziune, lăsată doar la discreția zvonurilor, Bucureștiul, la ora aceea, mai avea o țâră și avea să explodeze sub noutatea istoriei cu Raicopol. Plictisit, orașul sugea asemenea istorioare ca un burete. Probabil că, prin regula amănuntului adăugat, pe alocuri, se ajunsese deja la varianta cu o echipă de parașutiști pachistanezi ce-și găsise adăpostul prin subteranele metroului și care, deschizând chepenguri secrete, puteau debarca oricând în locuința fiecăruia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de strugure din ciorchinele palmei mele. Și-a apropiat-o și ea de buze. De unde știi asta? Ești evreu sau vorbești tot în metafore? La noi, la Botoșani, se povesteau astfel de lucruri de-ale evreilor. Erau un fel de istorioare pe care ni le spuneam noi, copiii, între noi. — Nu, nu sunt evreu. Dar tot de pe la Botoșani le știu, am zâmbit, arătându-i farfuria cu sarmalele aburinde. Da, a râs ea, sarmalele Veturiei. Dar să știi, racii cu scordolea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
stăruiau să-l ocolească cât mai mult posibil, astupându-și nasurile cu mâinile. Iisus, însă, s-a apropiat de hoit, l-a privit o clipă și apoi a exclamat: „Ce dinți frumoși are!”. Nu știu pe cât de adevărată este aceasta istorioară, dar înțeleg bine ce mesaj poartă pentru noi. Atunci când nu vom vedea doar ce este rău la alții, atunci vom simți cu adevărat milă față de ei. Să ne obișnuim a vedea lucrurile frumoase la oameni! Să ne obișnuim ochiul nostru
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
care era cauza suferinței mele, dar simțeam că în sufletul meu se petrecea ceva deosebit. Parcă se trezise dintr-un somn adânc și realiza ce mult pierduse în tot răstimpul cât dormise. După servirea mesei, au început discuțiile, povestirea diferitor istorioare, atât din viață, cât și din cărți, experiențe trăite, sfaturi pentru cei mai tineri... Tot ce se vorbea era ca un apel și o încurajare la credință, la dragoste și la răbdare. Eu nu scoteam niciun cuvânt, doar ascultam. Mă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cale; soțul trebălui pe la animale și păsări, eu, prin casă. Pregătisem copiii de culcare. Fetița îmi zise să mă culc cu ea. Soțul urmărea știrile la televizor în altă odaie. Înainte de a mă culca lângă fetiță, îmi amintisem una din istorioarele pe care le ascultasem la pomenire. Se vorbise despre puterea rugăciunii făcută după miezul nopții. Eu nu știam decât rugăciunea „Tatăl nostru” și din cele pe care le învățasem când eram copil. Să mă rog cu propriile mele cuvinte, nici nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mare a tatei, care era singură și avea nevoie de ajutor. Eram mulți copii, mai mulți de zece. Toată ziua povesteam fel de fel de întâmplări hazlii și râdeam cu plăcere. Părinții ne mai abăteau de la ale noastre, povestindu-ne istorioare cu învățătură creștină. Nouă ne plăceau mult acele istorioare, felul în care le povestea taică-meu îi captiva pe toți copiii. Aceste istorioare ne influențau mult, după ce le ascultam, toți doream să devenim mai buni, mai ascultători, mai cuminți, pentru ca
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de ajutor. Eram mulți copii, mai mulți de zece. Toată ziua povesteam fel de fel de întâmplări hazlii și râdeam cu plăcere. Părinții ne mai abăteau de la ale noastre, povestindu-ne istorioare cu învățătură creștină. Nouă ne plăceau mult acele istorioare, felul în care le povestea taică-meu îi captiva pe toți copiii. Aceste istorioare ne influențau mult, după ce le ascultam, toți doream să devenim mai buni, mai ascultători, mai cuminți, pentru ca Dumnezeu să ne iubească și pe noi. Avea tata
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fel de întâmplări hazlii și râdeam cu plăcere. Părinții ne mai abăteau de la ale noastre, povestindu-ne istorioare cu învățătură creștină. Nouă ne plăceau mult acele istorioare, felul în care le povestea taică-meu îi captiva pe toți copiii. Aceste istorioare ne influențau mult, după ce le ascultam, toți doream să devenim mai buni, mai ascultători, mai cuminți, pentru ca Dumnezeu să ne iubească și pe noi. Avea tata un fel al lui de a povesti acest fel de istorioare. Noi ne miram
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
toți copiii. Aceste istorioare ne influențau mult, după ce le ascultam, toți doream să devenim mai buni, mai ascultători, mai cuminți, pentru ca Dumnezeu să ne iubească și pe noi. Avea tata un fel al lui de a povesti acest fel de istorioare. Noi ne miram și îl întrebam de unde cunoștea atâtea istorii. El ne răspundea că pe unele le citea din cărți, pe altele le ținea minte de la părinții lui, unele le mai auzise de la alți oameni... De Sfântul Gheorghe, aduceam o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ceva personal, lucruri care nu se întreabă. Aș fi dat dovadă de lipsă de educație, dacă o făceam. Ea simțea curiozitatea mea, și, totodată, dorea să-și ușureze puțin sufletul de durerea ce o apăsa. Începuse să-mi povestească următoarea istorioară: „Ne căsătorisem de câțiva ani, trăiam în dragoste și înțelegere. Visam ca toți tinerii să avem casa noastră cu toate cele de trebuință în ea. Ne făceam iluzii. Eu îmi imaginam un cuib al nostru, unde să domine pacea și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mai departe să rămână pentru toți cei ce vor trece pe lângă ei. Îi curăță, îi îngrijește dar nu calcă cuvântul lui moș Anton. Iată, asta-i povestea pomilor lui moș Anton, îmi zise mama. Eu am rămas încântată de această istorioară. I-am spus mamei: - Da’ eu, mamă, de câte ori am luat fructe din pomii lor, niciodată nu am zis „bogdaproste”. - Să zici măcar de acum înainte și spune și pentru toate acele pentru care nu ai zis, mă sfătui mama. Eu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
spus mamei: - Da’ eu, mamă, de câte ori am luat fructe din pomii lor, niciodată nu am zis „bogdaproste”. - Să zici măcar de acum înainte și spune și pentru toate acele pentru care nu ai zis, mă sfătui mama. Eu povestisem această istorioară verișorilor și prietenilor mei, unor colegi de clasă care-și aveau drumul spre școală, trecând pe lângă acei pomi. Nu știu dacă toți din ei au zis ce mă învățase pe mine mama să spun, eu, însă, nu uitam niciodată s-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la locul unde primise binecuvântarea de la părinte, câinele stătea jos, așezat exact în acel loc. Nici măcar nu fugi când se apropie fratele de el, se lăsă prins fără probleme. Care este concluzia ce ne-o putem face din toate aceste istorioare? Să binecuvântăm! Părinții pe copii și noi toți unii pe alții, căci cuvântul spus are putere. Să nu blestemăm nicicând, că blestemul, de cele mai multe ori, se întoarce asupra noastră sau a copiilor noștri. Dumnezeu să ne miluiască pe toți! O
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cu note pentru munca de participare și mai rămâneau câteva minute până la sfârșitul lecției. Atunci, doamna profesoară le zise copiilor: - Bravo, copii! Ați fost activi! Văd că ați obosit puțin și, pentru a vă relaxa, vă propun să ascultați o istorioară pe care eu o să v-o citesc. Pregătise din timp acea istorioară, pentru a o citi copiilor. Îi plăcuse foarte mult și, deși era scrisă în limba română, hotărâse să le-o citescă pentru a-și încheia lecția cu un
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sfârșitul lecției. Atunci, doamna profesoară le zise copiilor: - Bravo, copii! Ați fost activi! Văd că ați obosit puțin și, pentru a vă relaxa, vă propun să ascultați o istorioară pe care eu o să v-o citesc. Pregătise din timp acea istorioară, pentru a o citi copiilor. Îi plăcuse foarte mult și, deși era scrisă în limba română, hotărâse să le-o citescă pentru a-și încheia lecția cu un moment educativ. Când începuse a citi, observă că elevii fură imediat atrași
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]