3,057 matches
-
românești, în Neagoe Basarab. 1512-1521, București, 1972; Pentru o istorie a vechii culturi românești, îngr. și introd. Andrei Pippidi, București, 1985. Repere bibliografice: Andrei Pippidi, Studiu introductiv la Pentru o istorie a vechii culturi românești, București, 1985, V-XLV; Encicl. istoriografiei rom., 56-57; Olga Cicanci, Profesorul Mihai Berza, „Hrisovul”, 2002, 123-130. C.V.
BERZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285711_a_287040]
-
martie 1935, își exprimă recunoștința „pentru dragostea și priceperea cu care autorul ne-a prezentat compatrioților săi”). Participant, alături de alți polonezi, la cursurile de vară ale lui N. Iorga, la Vălenii de Munte, B. s-a manifestat și în planul istoriografiei, prin traducerea unor texte reprezentative, precum studiul lui O. Górka despre Cronica lui Ștefan cel Mare. În domeniul literaturii comparate, s-a remarcat, printre altele, prin studiul Două epopei țărănești. Reymont și Rebreanu (1932). A redactat un manual de limba
BIEDRZYCKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285734_a_287063]
-
colegiile de la Viena și Roma, Școala Ardeleană, care a așezat temelia culturii și conștiinței naționale moderne. Învățații Școlii Ardelene, în majoritate clerici uniți, au pus la loc de frunte și publicarea de literatură religioasă. Deschizând un capitol nou în dezvoltarea istoriografiei și lingvisticii, Școala Ardeleană a năzuit totodată să elibereze limba română, nu în ultimul rând scrierile religioase, de caftanul greoi și învechit al slavonismului și să o aducă mai aproape de eleganța rezonanțelor ei originare, latine. Dintre aceste străduințe nu putea
BIBLIA DE LA BLAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
Castelul Corvinilor din Hunedoara etc.), printre semnatari numărându-se artiști și istorici de artă de prestigiu: Ion Jalea, Alexandru Busuioceanu, Adrian Maniu, George Oprescu, G. M. Cantacuzino, Paul Henry, Virgil Vătășianu ș.a. Un loc important îl are, în preocupările publicației, istoriografia. Se remarcă, în primul rând, seria de nouă studii ale lui Marcu Beza despre vestigiile românești din Balcani și din Orientul Apropiat, dar și alte contribuții aparținând lui Scarlat Lambrino, Radu Vulpe, Radu Rosetti, C. Mătasă, Const. Moisil. Notabile sunt
BOABE DE GRAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285767_a_287096]
-
SCRIERI: Din traista cu vorbe, Chișinău, 1961; Pușkin i moldavski fol’klor [Pușkin și folclorul moldovenesc], Chișinău, 1963; Gorki i moldavski fol’klor [Gorki și folclorul moldovenesc], Chișinău, 1966; Alexandru Donici (în colaborare cu Isac Grecul), Chișinău, 1966; Pagini de istoriografie literară, Chișinău, 1970; Daleco severnoi stolițî. O tvorcestve Pușkina v Moldavii [Departe de capitala nordică. Despre creația lui Pușkin în Moldova], Irkuțk, 1979; În lumea cuvintelor, Chișinău, 1982; Alte pagini de istoriografie literară, Chișinău, 1984. Repere bibliografice: Paul Cornea, G.
BOGACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285784_a_287113]
-
colaborare cu Isac Grecul), Chișinău, 1966; Pagini de istoriografie literară, Chișinău, 1970; Daleco severnoi stolițî. O tvorcestve Pușkina v Moldavii [Departe de capitala nordică. Despre creația lui Pușkin în Moldova], Irkuțk, 1979; În lumea cuvintelor, Chișinău, 1982; Alte pagini de istoriografie literară, Chișinău, 1984. Repere bibliografice: Paul Cornea, G. Bogaci, I. Grecul, „Alexandru Donici”, RITL, 1968, 2; G. Botezatu, Gheorghe Bogaci. La 75 de ani, RLSL, 1990, 3; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 274. V.C.
BOGACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285784_a_287113]
-
târziu, este ales președinte al Comisiei Istorice a României. Prin cercetări laborioase B. a descoperit, studiat și editat numeroase texte și documente vechi, conturând o viziune mai adecvată asupra istoriei și literaturii vechi românești. Publică, astfel, ediții și studii privind istoriografia bizantină și sud-slavă, cea mai importantă fiind Cronica lui Constantin Manasses (1922), istoriografia românească - Vechile cronici moldovenești până la Ureche (1891), Cronice inedite atingătoare de istoria românilor (1895), Letopisețul lui Azarie (publicat în „Analele Academiei Române”, 1908-1909) -, precum și texte literare sau folclorice
BOGDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285785_a_287114]
-
a descoperit, studiat și editat numeroase texte și documente vechi, conturând o viziune mai adecvată asupra istoriei și literaturii vechi românești. Publică, astfel, ediții și studii privind istoriografia bizantină și sud-slavă, cea mai importantă fiind Cronica lui Constantin Manasses (1922), istoriografia românească - Vechile cronici moldovenești până la Ureche (1891), Cronice inedite atingătoare de istoria românilor (1895), Letopisețul lui Azarie (publicat în „Analele Academiei Române”, 1908-1909) -, precum și texte literare sau folclorice medievale - O traducere moldovenească a „Vieții lui Bertoldo” din veacul al XVIII-lea
BOGDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285785_a_287114]
-
Țepeș. SCRIERI: Vechile cronici moldovenești până la Ureche, București, 1891; Cronice inedite atingătoare de istoria românilor, București, 1895; Vlad Țepeș și narațiunile germane și rusești asupra lui, București, 1896; Luptele românilor cu turcii până la Mihai Viteazul. Cultura veche română, București, 1898; Istoriografia română și problemele ei actuale, București, 1905; Cronica lui Constantin Manasses, pref. Ioan Bianu, București, 1922; Scrieri alese, îngr. și introd. G. Mihăilă, București, 1968. Repere bibliografice: P. P. Panaitescu, Ioan Bogdan și studiile de istorie slavă la români, Vălenii
BOGDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285785_a_287114]
-
bibliografice: P. P. Panaitescu, Ioan Bogdan și studiile de istorie slavă la români, Vălenii de Munte, 1928; Iorga, Oameni, II, 446-449; Ioan Bogdan și istoria culturii românești, RSL, 1966; G. Mihăilă, Introducere la Ioan Bogdan, Scrieri alese, București, 1968; Bucur, Istoriografia, 190-193; Andrei Pippidi, Ioan Bogdan la Viena. Scrisori inedite despre începuturile carierei sale, RSL, 1994, 175-178; Bogdanii - o familie de cărturari, Brașov, 1995. C.Bz.
BOGDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285785_a_287114]
-
1940, 876; Aurel Tita, „Vie de Jacques Amyot”, CML, 1941, 123; Grigore Chelariu, „Teatrul românesc în versuri și izvoarele lui”, UVR, 1943, 33; Perpessicius, Opere, XI, 187-188, XII, 58-72; Adrian Marino, Al. Ciorănescu și literatura comparată, R, 1969, 9; Bucur, Istoriografia, 427-430; Mircea Popescu, Alexandru Ciorănescu - Utopie et littérature, „Revista scriitorilor români” (München), 1975, 13; Mircea Anghelescu, Le Comparatisme roumain de l’entre deux guerres, CREL, 1979, 1; Virgil Ierunca, Alexandru Ciorănescu colaborând la „Diogene”, „Limite” (Paris), 1982, ianuarie; Mircea Anghelescu
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
în hrisoavele din anul 1395 bunăoară îl vedem numindu-se iarăși numai voievod al Valachiei, duce de Făgăraș și Omlaș, {EminescuOpXIV 171} comite de Severin. El putea prin urmare cu tot dreptul să pună afară de orice îndoială aserțiunea, adeverită de istoriografii bizantini, că Valachia s-a fost întinzînd din Carpați și pân-la Marea-Neagră. Alianță cu sârbii împrotiva turcilor. Chiar pe la-nceputul domniei luii Mircea turcii pătrunseră c-o răpitoare repejune înainte spre nord, amenințară țările mai mici ce se desfăcuseră de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
decât doi ani (1359 - 1361) și după săvârșirea lui din viață a fost înmormîntat, după cum zice tradiția, în biserica de lemn durată de el la Volovăț (în partea Bucovinei). Despre cele săvârșite în zilele lui tac și analiștii pământeni și istoriografii străini. Dar, după cât se vede, pare că Bogdan-Dragoș să fi ajuns la adâncă bătrânețe, căci curând după dânsul stătu domn Lațco, un vrâstnic nepot de fiu al lui. Puțina dăinuire a domniilor celor dintâi opt voievozi ai Moldovei {EminescuOpXIV 190
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și pe copiii săi. Închipuiască-și cineva dacă 'și poate închipui... că d. de Bismarck, contele Taafe, Gladstone sau Ignatief, sau oricine a fost ori este ministru atotputernic ar declara... nu în intimitatea amicilor, ca reminiscență școlară sau ca problem de istoriografie, ci înaintea Parlamentului: "Am fost, sunt și voi fi republican; Regele? Un titlu. Treaba copiilor mei de a-l desființa. Îl îngădui pe acest rege pentru că-mi dă faptul republicei " Pe ce picior ar sta a doua zi acel om
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
tocmai contrariul e adevărat (? ) și, deși Ștefan Vodă a fost acela care a cerut printr-o solie iertare regelui și a jurat credință suveranității coroanei Ungariei (? ), regele Matei a mănținut nestrămutată această suveranitate, asemenea predecesorilor săi, și e caracteristic pentru istoriografia șovinistă și tendențioasă din România că acest raport juridic de vasalitate a amîndoror Principatelor dunărene cătră Coroana Ungariei se reface cu bună știință (?! ). În lumina unei asemenea desfigurante istoriografii Ștefan Vodă din Moldova și Mihai Viteazul din Țara Românească au
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mănținut nestrămutată această suveranitate, asemenea predecesorilor săi, și e caracteristic pentru istoriografia șovinistă și tendențioasă din România că acest raport juridic de vasalitate a amîndoror Principatelor dunărene cătră Coroana Ungariei se reface cu bună știință (?! ). În lumina unei asemenea desfigurante istoriografii Ștefan Vodă din Moldova și Mihai Viteazul din Țara Românească au fost ridicați prin panglicării la rolul de reprezentanți ai unei politici independente și naționale române și politica aceasta se pune înaintea tinerimei ca țintă vrednică de dorit a tuturor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Mihai Viteazul din Țara Românească au fost ridicați prin panglicării la rolul de reprezentanți ai unei politici independente și naționale române și politica aceasta se pune înaintea tinerimei ca țintă vrednică de dorit a tuturor aspirațiunilor. Din nenorocire scrutarea și istoriografia maghiară a neglijat până acuma a da atențiune deplină raporturilor de stat și relațiunilor Coroanei Ungariei către foastele ei țări vasale (Bosnia, Serbia, Bulgaria, Țara Românească și Moldova). Secțiunea istorică a Academiei Maghiare de Știință precum și Societatea Istoriografică ar afla
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
celeste. O propagare simbolică împrumută direcții, canalizări și vehicule care depind de o rețea rutieră mai mult sau mai puțin complexă. De aici și interesul de a începe prin a desfășura în istoria culturii principiile de periodizare deja admise în istoriografie, fondate pe natura documentației culese (epigrafie, papirologie etc.) și pe tipul de arhive transmise. Natura fizică a suportului dirijează modul său de circulație socială, dar și de pierdere, de distrugere, de reactivare, și deci tipul de efect pe care o
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nd cu anul 1821 se acumulează idei ș( fapte ale căror relevanță este crucială pentru (nțelegerea acțiunilor din 1848. De asemenea, consecințele revoluției pașoptiste se vor resimți (n primele decenii ale secolului al XX-lea. Ca reper (n istoria ș( istoriografia rom(nească, momentul 1848 a fost interpretat (n felurite maniere. Accentul cade pe diferite aspecte, funcție de disciplina (n cadrul căreia se elaborează o lucrare sau alta. Din perspectiva materialului nostru, momentul 1848 este cu deosebire important ca declanșator al unei
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
în gândirea politică, în cea religioasă și filosofică și tot mai mult și în gândirea sociologică. Încep astfel să apară contribuțiile sociologilor clasici la înțelegerea noțiunii de comunitate. De asemenea se remarcă o redescoperire a ideii de comunitate și în istoriografia secolului XIX: apar nenumărate studii despre formele tradiționale (comunitare) de asociere comunitatea sătească, breasla, orașele mici, etc. 2.2.1. Contribuții clasice la înțelegerea și analiza termenului de comunitate Analizele clasice ale ideii de comunitate, extrem de fecunde și de variate
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
tot ceea ce simplifică, singularizează, fortifică. Ilustra echilibru, aprobare de sine într-o frumusețe rece, nobilă și castă; această opoziție dintre dionoisiac și apolinic este una din marile enigme ale modului grec de a fi (Nietzsche). PIERRE CHARRON (1541 -1603) În istoriografia filosofiei reputația sa este execrabilă, cu toate că era un om cultivat, cu o influență considerabilă asupra istoriei și a dezvoltării filosofiei occidentale. Descartes îi datorează elemente conceptuale, Pascal și Bayle au suferit influența sa, iar Spinoza îi datorează multe cugetări din
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
este nou la Luchian față de culoarea lui Grigorescu și Andreescu și față de întreaga mișcare impresionistă ce se ține în limitele aspectului natural din natură. Caracterul popular al cromaticii lui Luchian a fost, în general, considerat ca o calitate esențială de către istoriografia românească. Luchian n-a teoretizat asupra culorii, dar opera sa și cu deosebire apogeul ei, reprezentat de superba serie a florilor, poate fi considerat un tratat modern de cromatică. Unii autori socotesc că Anemonele din 1908 sunt în opera sa
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
responsabile din punct de vedere civic. Faptul că efectele modului de prezentare a istoriei naționale depășesc știința istorică și calitatea produselor sale este ilustrat foarte bine de controversa provocată, în 1999, de un manual de istorie care a depășit ortodoxia istoriografiei naționaliste romantice, controversă în care s-au implicat politicieni, personalități publice, Parlamentul, mass-media și ONG-uri. 4.1.2. Manualul de istorie al Editurii Sigma - radiografia unui scandal publictc "4.1.2. Manualul de istorie al Editurii Sigma - radiografia unui
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
consacrarea unor narațiuni mitologizante privind începuturile și devenirea statului și a culturii naționale (Hobsbawm, 1986; Anderson, 1991). Aceasta este o afirmație valabilă pentru toate națiunile moderne. Poziția istoriei este cu atât mai delicată în România, unde, pe lângă funcția legitimantă a istoriografiei în construcția statului național modern, același gen de construcție intelectuală a fost folosit pentru a justifica dictatura regimului comunist al lui Ceaușescu. Percepția comună asupra istoriei naționale până în 1990 a fost, prin urmare, rezultatul istoriografiei romantice a făuritorilor națiunii și
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
unde, pe lângă funcția legitimantă a istoriografiei în construcția statului național modern, același gen de construcție intelectuală a fost folosit pentru a justifica dictatura regimului comunist al lui Ceaușescu. Percepția comună asupra istoriei naționale până în 1990 a fost, prin urmare, rezultatul istoriografiei romantice a făuritorilor națiunii și al celei național-comuniste a regimului de dictatură personală a lui Nicolae Ceaușescu (Verdery, 1994). Manualului coordonat de Sorin Mitu i s-a imputat chiar contestarea temelor convenționale centrale ale istoriografiei naționale române: minimalizarea tezei continuității
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]