735 matches
-
ce-a avut ? ― Nu știu, febră. Și apoi, nu era prea voinic. A avut niște bube sub braț. N-a rezistat. ― Arăta totuși ca toată lumea. ― Nu, avea plămânii slabi, și cânta la Orpheon. Să sufli mereu într-un muștiuc, te istovește. ― Ei, încheie al doilea, păi dacă ești bolnav nu trebuie să sufli în muștiuc. După aceste câteva indicații, Tarrou se întreba de ce intrase Camps în fanfara Orpheon în ciuda intereselor sale cele mai evidente, și care erau cauzele adânci care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
O FIȘĂ ȘI APOI O CLASAU; COPLEȘIȚII, CARE RIDICAU BRAȚELE, ȘI DERANJAȚII, CARE ÎNTORCEAU PRIVIREA ÎN LĂTURI; ERAU, ÎN SFÂRȘIT, TRADIȚIONALIȘTII, CEI MAI NUMEROȘI, CARE ÎI INDICAU LUI RAMBERT UN ALT BIROU SAU UN NOU DEMERS DE FĂCUT. Ziaristul se istovise astfel în vizite și își făcuse o idee exactă a ceea ce putea fi o primărie sau o prefectură, tot așteptând pe o bancă de mușama în fața unor afișe mari care te invitau să subscrii la bonuri de tezaur scutite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
sfârșit rapid al ciumei, și concepând, aparent, speranțe himerice sau resimțind temeri neîntemeiate la citirea unor considerații pe care un ziarist le scrisese cam la întâmplare, căscând de plictiseală. În rest, consumau bere sau își îngrijeau bolnavii, leneveau sau se istoveau, clasau fișe sau ascultau discuri, fără a se deosebi în vreun fel unii de alții. Cu alte cuvinte, ei nu mai alegeau nimic. Ciuma suprimase judecățile de valoare. Și asta se vedea după felul în care nimeni nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
CĂMĂȘII SUFLECATE, ÎȘI TAMPONA CU O BATISTĂ SUDOAREA CARE ÎI CURGEA PE ÎNCHEIETURILE BRAȚELOR. ― Tot aici ? a spus el. Da, aș vrea să vorbesc cu Rieux. Dar dacă ai putea să te descurci fără el ar fi mai bine. E istovit. Îl cruț și eu cum pot. Rambert s-a uitat la Tarrou. Acesta slăbise. Oboseala îi tulbura ochii și trăsăturile feței. Umerii săi puternici se cocoșaseră. Cineva a bătut la ușă și un infirmier cu mască albă a intrat. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
toate acestea, niciodată cerul nu fusese atât de albastru. Timp de zile întregi splendoarea lui imuabilă și înghețată a inundat orașul cu o lumină perpetuă. În acest aer purificat, în trei săptămâni, și prin prăbușiri succesive, ciuma părea că se istovise în cadavrele din ce în ce mai puțin numeroase pe care le alinia. Ea și-a pierdut, într-un interval scurt de timp, aproape în întregime forțele pe care le acumulase de luni și luni. Văzând-o ratând victime desemnate, ca Grand sau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
greu de hotărât dacă că era o victorie. Erai numai obligat să constați că boala părea să plece așa cum venise. Strategia care i se opunea nu se schimbase, ineficace ieri și aparent reușită astăzi. Aveai doar impresia că maladia se istovise ea însăși sau poate că se replia după ce își atinsese toate obiectivele. Într-un fel, rolul ei se sfârșise. Ai fi spus cu toate acestea că nimic nu era schimbat în oraș. Mereu tăcute în timpul zilei, străzile erau invadate seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
au timpul lor. Thomas simțea că venise vremea să Își Întîlnească unul din urmași măcar. Doi-trei ar fi fost o mare Împlinire; cîte familii - conștiente, preciza Berg - aveau mai mulți copii? Atîția erau destui, o femeie nu trebuia să fie istovită de sarcini; Thomas știa ce Înseamnă maternitatea de la Ingrid, care avea, dintr-o altă căsnicie, o fată; Ingrid Îi povestise cum simțea, uneori, că era devorată pe dinăuntru de ființa ce urma să se nască, pruncul dădea și din picioare
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o adoră - dar nu mi-a confirmat. Vine? —Habar n-am, mamă, i-am răspuns. —Ce-i cu tine? Cât stai? Ajung sâmbătă și plec luni. Trebuie să scriu un articol săptămâna următoare. —Doar trei zile! Dacă continui să te istovești în ritmul ăsta, o să te transformi în Barry Diller! Știi, cariera nu-i totul. În fine, am pus pentru tine, în camera de oaspeți, o lenjerie de vis. Lenjeria de pat irlandeză l-ar face de râs pe Pratesi. Americanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ascuns în grabă cutiuța în geanta zebrată. Picioare grăbite urcară pe trepte și, dintr-odată, mama, tata și Julie se înghesuiră pe ușă. Te simți bine, iubito? mă întrebă mama. De ce te-ai tolănit peste hainele lui Julie? —Sunt doar istovită din pricina schimbării de fus orar, i-am răspuns fără să mă ridic. Îmi pare rău de cele-ntâmplate, mamă, n-am vorbit serios despre petrecere. — Sunt sigur că majoritatea oamenilor ar prefera să rămână blocați în trafic decât să vină la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să ne prezinte teorii politice feministe asupra cetățeniei. Era singura cu care aveam un background ceva mai asemănător. În afară că era blondă, avea ceva de Edith Piaf. Am început să frec două nesuri în loc de unul. Pe la 6, se trântea istovită în fuga ei zilnică de ea, lângă mine. Răsfira cartea la care citeam și o așeza discret, dar clar alături, nu între noi, ci la spate. Ne sorbeam cafelele, aproape tăcând. Din când în când, ne priveam cu coada ochiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
animalele lor se ating fără Încetare. Și ce-ar putea voi de la mine? — Ca să afli, va trebui să aștepți cu răbdare un an. De acum Înainte, te sfătuiesc să nu te Împotmolești În ipoteze, așteptarea e prea lungă, te-ai istovi. Și, mai ales, nu vorbi cu nimeni despre asta! — Sunt oare guraliv de obicei? Tonul are o nuanță de reproș. Cadiul nu se lasă intimidat: — Vreau să fiu limpede: nu vorbi despre asta cu acea femeie! Omar ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe un ton precis, ferm: — Ți-am spus ceea ce trebuia să auzi din partea unui prieten adevărat. De acum Înainte, nu voi mai aminti de acest subiect, În afară de cazul În care tu vei deschide discuția. X Când ajung la Samarkand, sunt istoviți de frig, de legănatul În șaua cailor, de stânjeneala care s-a instalat Între ei. Omar se retrage numaidecât În pavilionul său, fără a-și găsi timp să cineze. A compus, pe parcursul călătoriei, patru catrene pe care Începe să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mult mai mic decât propria-i cetate, Rey. Sosit la poartă, le ceru lămuriri străjilor. — Aici este orașul Djay, i se răspunse. Nu Îndrăzni, așadar, nici măcar să intre, dădu ocol orașului și Își continuă drumul spre apus. Calul Îi era istovit, dar el Îi dădea pinteni fără milă. Curând se găsi, gâfâind, la porțile unei alte cetăți, mai impunătoare decât cea dintâi, dar de-abia ceva mai Întinsă decât orașul Rey. Întrebă un bătrân trecător. — Aici este Yahoudiyé, Orașul Evreiesc. — Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
solemnitate, omagiile suveranului, cu prilejul fiecărei sărbători, fiecărei circumcizii princiare, fiecărei Întoarceri de la vânătoare sau din campanie, și să fie adesea prezent la divan, gata să arunce o vorbă de spirit, un citat, un vers de circumstanță. Aceste adunări Îl istovesc. Dincolo de impresia de a fi Îmbrăcat blana unui urs dresat, simte mereu că pierde la palat un timp prețios pe care l-ar fi folosit mai bine la masa de lucru. Fără a mai lua În seamă riscul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
prin Tabriz, așteptând să plece În străinătate. Discuția noastră se prelungi. În curând, ne prinse răsăritul, răsunară cele dintâi chemări la rugăciune, lumina deveni mai vie. Discutam, construiam o mie de variante sumbre de viitor, apoi discutam din nou, prea istoviți ca să ne oprim. Baskerville Își Întinse oasele, se opri În plin elan, Își consultă ceasornicul și se ridică precum un somnambul, scărpinându-și trudnic ceafa: Ora șase deja, Dumnezeule, o noapte albă! Cu ce Înfățișare am să dau piept cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu nimic. Și e atât de greu. Atât de mult efort. Iau un pulover, mă uit la el câteva clipe, apoi îl las iar jos. Simplul gând de a încerca să mă hotărăsc dacă să‑l păstrez sau nu mă istovește. — Cum merge? aud glasul lui Suze de dincolo de ușă. — Bine! strig voioasă. Foarte bine! Haide, trebuie să fac ceva. OK, poate ar trebui să o iau dintr‑un colț și să văd pe urmă. Îmi croiesc drum spre colțul camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
înecați în lacrimi și trase cutia mai aproape. Fixă ecranul agățat în fața ei. În centrul dreptunghiului, un punct luminos deveni un măreț foc de artificii proiectând în spațiu maldăre de metal îndoit, topit, de plastic sfâșiat. Această primă explozie se istovi, apoi urmă o iluminare incandescentă când rafinăria se dezintegră. Două miliarde de tone de gaz și mașini se vaporizară în spațiu, eclipsând-o, apoi dispărând. Unda de șoc îmbrânci năpraznic naveta spațială. Când mica navă se stabiliză, Ripley își desfăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nu spune nu vreau să cred, ci nu pot să cred. Primul său gest este de a se Îndoi pentru a-și Întări speranța, pentru a ridica din ruine templul unor convingeri hrănite cu sîngele său. Dar puterea i se istovește În gestul de a demola, scepticul va Întoarce atunci obosit o față care se Îndoiește de toate și nu mai crede În nimic, locul În jurul său e destinat să rămînă pustiu. Împotriva acestui pustiu se Încăpățînează Sisif. El crede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
captivii. Inima furnicilor devenise uriașă, duduind ca un compresor. O turmentare bezmetică. Parcurile puturoase, pline de gunoaie și polițiști, bezna bulevardelor moarte, aglomerația din fața magazinelor goale sau a stațiilor supraaglomerate de călători, arșița și ploile capricioase ale subteranei. Se întorcea istovit din aceste aventuri somnolente. Pornea din nou, să atingă acel preaplin al oboselii care să-i vindece disperarea. În stradă, regăsea zurba. Serii himerice, degajări accelerate de magneziu,. O ceață fumurie și roz, perforată de țiuitul antenelor. Intr-un amurg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
orizontul poetic în care se mișcă totul, este adecvat necesității zborului nelimitat al spiritului. Și tot ceea ce întâlnește în cale este pentru el certitudine. La Arghezi însă, de la capătul zării, pentru a evita rătăcirea în genunea care nu poate fi istovită, drumul cunoașterii se întoarce mereu în jurul lucrurilor, a celor mai umile. Lauda realității imediate impune poetului restrângerea repetată a depărtărilor ca o mereu reluată conturare, ca o imperioasă necesitate a unei mai mari certitudini, ca o teamă ca infinitul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nume, cuprinde întreaga natură, cosmosul însuși. Lebedele, păsări prin excelență ale misterului, împrumută aripile lor fiecărui lucru spre a-l trece de cealaltă parte, pentru că "aici în această apă stătută, comedie de bucurii și chinuri... rezerva de adevăr s-a istovit". Este uluitoare descrierea mișcării pancosmice. Cu aripile îmbătate de spiritul furtunii, lebedele supun cerul, cu râsul lor vesel trezesc talazuri de încântare în mările aerului. Pământul, oceanele, astrele, munții pădurile toate capătă aripi și se avântă în iureșul înălțării magnetizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
huma, cu cusururi, Ne-nghite strâmbi și goi. 1 ianuarie 2004 CU ȘAPTEZECI ȘI TREI DE COSTURI Am ajuns să tot admir Că sunt unii care știu, Într-o vreme fără mir, Că trăiesc și că mai scriu. Trupu-mi este istovit, Dar creierul mai poate Chiar de-i egoism strivit De cei ce dau din coate. Tot ce-a dat, mai poate da - Cuvinte fără noimă, Triste crezuri în sadea, În simplă uniformă. Sărman gând rămas în joc E văduvit de
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Tot ce-a dat, mai poate da - Cuvinte fără noimă, Triste crezuri în sadea, În simplă uniformă. Sărman gând rămas în joc E văduvit de rosturi, Căci i-am dat doar dor de foc Cu șapteștrei de costuri. Trupu-mi este istovit, Dar creierul mai poate Prin vers tot mai gârbovit Nimicuri a străbate. 11 ianuarie 2004 REFLECȚII (CIXL) Nu vreau să am atât cât sunt Și de mine scriu, și scriu, Bănet cu carul pe pământ, Ci-n bun-simț bogat să
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
fèrè s-o îmbrèțișez, apoi, dupè ce ne-am recunoscut din privire unul pe celèlalt, ne-am întors la ecranul calculatorului din fața noastrè, IX E târziu când ies din birou că sè plec acasè, s-a fècut deja noapte, Sunt istovit, abia cobor scèrile, ținându-mè de balustradè, În timp ce cobor, atent la scèri, din cauza întunericului de pe hol, mè gândesc la conversația mea cu Angel, i-am explicat și ei ce descoperire extraordinarè am fècut pentru viața mea, cum am izbutit dupè atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
surâdă. Ar trebui să fiți bucuroși. Astăzi am avut un mare succes. Voiam să discut în grup despre Jake, dar n-am avut ocazia. Toată treaba asta cu Finn și Daisy ne-a luat foarte mult timp și ne-a istovit, încât la sfârșit eram atât de sleită că mi s-a părut mai mult decât indicat să-mi amân „intervenția“ până săptămâna viitoare. Sigur că nu aveam să-i pomenesc numele, dar voiam să vorbesc despre ce simțeam pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]