57,455 matches
-
și umplu strâmtele cochilii De parcă-ar face dragoste cu sine. a) Din foc și din gheață Motto: „Ce păcat! Când voi fi destul de-nțeleaptă, Nu voi mai fi Destul de tânără!“ Se duce de-acum tinerețea și simți Că nu ai iubit îndeajuns. Pui mâna pe frunte: gheață pe jar. Din foc și din gheață-i făcută Viața ta. Viață dublă. Te mai uiți printre gene? Acel La care te uiți nici nu crede, Nu crede c-ai fi doar a lui
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
doar a lui. Ca un vultur pleșuv, însetat de flămând, Se rotește mai jos, mai restrâns, mai aproape Îndoiala din el, se repede apoi La buzele tale Rujate în roșu. Se duce de-acum tinerețea și știi Că nu ai iubit îndeajuns. Martore pot să îți fie Și ușuratecele păpădii Și brândușa-de-toamnă Mirosind ca o sfântă. b) Se duce vara Se duce vara. Și n-o pot reține. Cum să o țin, când nu te pot pe tine Opri, cu toate că te
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
e nimeni, deasupra mea e cineva, totuși? la subsol știu precis că țevile de apă caldă s-au spart și fâsâie, ele ruginesc și dispar; se sparg și ruginesc cu o viteză amețitoare, dar intru în casa străzii, unde femeia iubește numai dacă este bătută, dacă i se arată imaginea durerii în acțiune; bărbatul vrea să fie centrul orașului, centrala termică de zonă, căldura lui vrea să urce până la ultimul etaj; prea multe vrea bărbatul ăsta timid în această nouă apocalipsă
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
Labiș Arzi ca o flacără obraznică în fața unei ploi care nu se sfârșește. Nu era sânge pe mâinile celor înfometați - înarmați cu o secetă care, poetic, nu avea niciun înțeles. Cu foamea, deveniseră frați și neștiute surori. Se bănuiau, se iubeau, erau întrebători de carne și sânge - Cineva trebuia să omoare cina copilăriei ca să mănânce! Și să ridice mâinile la cer: măcel, sau mister? Esențialitatea lor era carnivoră. Cu focul stins în vatră, „inima și rărunchii”: iată înnobilarea masacrului. Vin acasă
Moartea căprioarei by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4159_a_5484]
-
bărbi și-o tot țin langa a post. recunoaște și tu hiroșimă mică așa nu mai merge! bornă kilometrică de-acum înainte se va așterne din nou liniștea carnea asta (ghips lângă ghips) iar nu va ști o vreme să iubească se va întreba din nou de ce - fără să-și poată răspunde celulele ei se vor însura cu prințese negre pe undeva prin trinidad-tobago se vor prăbuși cu avion cu tot peste caraibe vor sta la masă cu platon acolo în
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
în somn să nu cumva tăcerea cea de aur să vină și să îmi mănânce limba. Iubitul meu Veșmintele mele, podoabele mele, locul pe unde trec, toate ale mele sunt pline de ochii lumii și nimeni nu știe pe cine iubesc. Cred că astfel își zicea Regina din Saba în timp ce se iubea oficial cu prinți, regi, sfinți se iubea și cu cedrii cei falnici ai Libanului și era tot mai frumoasă. Nici chiar înțeleptul rege Solomon nu știe, nu bănuiește, nici
Poezie by Ileana Roman () [Corola-journal/Imaginative/4524_a_5849]
-
și să îmi mănânce limba. Iubitul meu Veșmintele mele, podoabele mele, locul pe unde trec, toate ale mele sunt pline de ochii lumii și nimeni nu știe pe cine iubesc. Cred că astfel își zicea Regina din Saba în timp ce se iubea oficial cu prinți, regi, sfinți se iubea și cu cedrii cei falnici ai Libanului și era tot mai frumoasă. Nici chiar înțeleptul rege Solomon nu știe, nu bănuiește, nici nu visează că tocmai un sclav al meu negru lucios este
Poezie by Ileana Roman () [Corola-journal/Imaginative/4524_a_5849]
-
Veșmintele mele, podoabele mele, locul pe unde trec, toate ale mele sunt pline de ochii lumii și nimeni nu știe pe cine iubesc. Cred că astfel își zicea Regina din Saba în timp ce se iubea oficial cu prinți, regi, sfinți se iubea și cu cedrii cei falnici ai Libanului și era tot mai frumoasă. Nici chiar înțeleptul rege Solomon nu știe, nu bănuiește, nici nu visează că tocmai un sclav al meu negru lucios este regele sexului meu și nimic nu-i
Poezie by Ileana Roman () [Corola-journal/Imaginative/4524_a_5849]
-
nimic nu-i mai regal ca ascunzișurile noastre. El este iubitul meu de sens opus, când ne-ntâlnim în nopțile dese pielea lui îmi face mai albă pielea mea decât luna și repede ne învelim în sărutări iar trupurile se iubesc de rușine.
Poezie by Ileana Roman () [Corola-journal/Imaginative/4524_a_5849]
-
Am inventat o nouă iarbă O iarbă care aici nu există Cu-adevărat Numai ceea ce nu este Poate cu-adevărat să fie Nou. *** Suntem atât de apropiați Încât nici nu mai contează Că nu suntem împreună Atât de mult ne iubim Încât nici nu mai contează Că nu ne sărutăm Am citit atât de mult Încât noi înșine suntem Citiți de alții Dar niște domenii Noi Și zborul liber Fără de număr Ne obligă cu-adevărat Să dăm afară frica De neodihnă
Un poet sârb: Dragoljub Firulovic () [Corola-journal/Imaginative/4103_a_5428]
-
condițiile în care nimeni nu m-a imaginat o catedrală cînd tu nu vii deși nu ne-am mai recunoaște în trupurile acestea cînd e joia unui mort care nu a vrut să aibă dreptate sau marțea unui bătrîn care iubește din inerție lupul melancolic e sfîșiat fără milă de ceilalți lupi.
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
găsit în mine regatul? Oho, același trup - străvechea arenă de luptă, unde armate de spaimă se tot încaieră precum fiarele pe o coamă abruptă... Suferința-i enormă, spun. Din ruinele ei m-am ridicat, fără să știu pentru ce, până când. Iubește viața așa cum iubești ghizii ei fără sens - îngân ca un cuc, azvârlit într-un cuib străin, așteptând. Ce-i de văzut în cuibul pierdut? Liniștea? Așteptarea, ca un șarpe unduit prin valul de sare? Ce vuiet, ce hohot, ce muget
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
regatul? Oho, același trup - străvechea arenă de luptă, unde armate de spaimă se tot încaieră precum fiarele pe o coamă abruptă... Suferința-i enormă, spun. Din ruinele ei m-am ridicat, fără să știu pentru ce, până când. Iubește viața așa cum iubești ghizii ei fără sens - îngân ca un cuc, azvârlit într-un cuib străin, așteptând. Ce-i de văzut în cuibul pierdut? Liniștea? Așteptarea, ca un șarpe unduit prin valul de sare? Ce vuiet, ce hohot, ce muget afund... Moartea e
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
Stoian G. Bogdan Mi-e dor de tine într-un fel ciudat mi-e dor de tine cu adevărat mi-e dor de tine oriunde aș fi mi-e dor de tine ca și când te-aș iubi și nu te iubesc, te ador și nici măcar nu te cunosc, ste dar dacă te-aș cunoaște cred c-aș străluci strălucit de tine peste tot peste tot soarele nopții ca un tropot soarele curcubeu ca o inimioară la gâtul
i-auzi ce zice la Radio TU by Stoian G. Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/4890_a_6215]
-
Stoian G. Bogdan Mi-e dor de tine într-un fel ciudat mi-e dor de tine cu adevărat mi-e dor de tine oriunde aș fi mi-e dor de tine ca și când te-aș iubi și nu te iubesc, te ador și nici măcar nu te cunosc, ste dar dacă te-aș cunoaște cred c-aș străluci strălucit de tine peste tot peste tot soarele nopții ca un tropot soarele curcubeu ca o inimioară la gâtul tău și la gâtul
i-auzi ce zice la Radio TU by Stoian G. Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/4890_a_6215]
-
ajung cu bine la Florența. Păcat De n-ar avea poemul o rană incontestabilă ca ordinul de vânătoare al Dianei în pădurile Traciei Splendoarea mea moartea mea te-aș părăsi în clipa asta de uimire Ce păcat ce păcat am iubit și n-am pierdut. Și deodată În vremuri de ciumă scotea cariul din lemnul bibliotecii și-l băga într-un măr verde Scotea viermele din mărul roșu și-l băga într-o floare așteptând fluturele Și deodată nu izbucnea fluturele
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4503_a_5828]
-
și-l băga într-un măr verde Scotea viermele din mărul roșu și-l băga într-o floare așteptând fluturele Și deodată nu izbucnea fluturele. Era vorba Pentru a ști cât e ora trebuie doar să culegi cărăbușii din vânt iubește pentru a fi primit în peșteră taci pentru a vorbi de unul singur Nu trebuie decât să ierți ca să menții proaspăt trandafirul cu ghimpi crează un labirint pentru a jindui ieșirea Ține aproape ca să nu-ți pierzi îngerul Nu trebuie
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4503_a_5828]
-
este un taler pe care cad bănuții de bronz ai mirelui, frunze pe care nu le mai calcă nimeni în picioare, la rîndul ei crucea iese din mine și se așează pe turlele bisericilor în care nu am intrat, a iubit și ea ca mine, pe mine a fost răstignită și acum geme în bătaia vîntului, mereu sub cer, nu în cer, sîngele ei îmi udă pielea mea foșnitoare ca o mireasă pe care o dezbrac în patul pe care o
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4927_a_6252]
-
este un taler pe care cad bănuții de bronz ai mirelui, frunze pe care nu le mai calcă nimeni în picioare, la rîndul ei crucea iese din mine și se așează pe turlele bisericilor în care nu am intrat, a iubit și ea ca mine, pe mine a fost răstignită și acum geme în bătaia vîntului, mereu sub cer, nu în cer, sîngele ei îmi udă pielea mea foșnitoare ca o mireasă pe care o dezbrac în patul pe care o
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4945_a_6270]
-
de frică. Să vrei să ripostezi și să n-o faci. Să vrei doar vreme de iarnă și viscol nebun când în tine îngheață tot scheletul și carnea nici măcar n-o mai simți. Iarna asta e crudă, iarna asta își iubește cavalerii întârziați cu păr alb și alură de Don Quijote, le oferă un menu cu flori de gheață și trupuri de mamuți perfect conservate. Să ne întoarcem în anii preistorici în epoca glaciară, să ne construim un iglu și să ne
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
dea Marele premiu pentru neparticipare. Și-au început să curgă și alte premii. Coronițe. Ordine și distincții. Și așa mai departe. În secunda aceea fatidică mi-am dat seamă ce face dracu când nu doarme. El decernează premii. *** El a iubit și alte femei. Ele i-au fost sferturi, treimi, cincimi. Depinde. În cel mai bun caz - jumătăți. Și ca-n toate celelalte previzibile intemperii și catastrofe deznodământul acestor legături a fost absolut la fel, într-un neinspirat vers alb. Ele
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
Dan Mircea Cipariu Scrisoarea I lucrez în serviciul de imprimat viața sunt și eu un proprietar de suflet o măsură a lucrurilor pe care le intuiesc pe care le iubesc instrumentele mele de scris duc spre același drum: cunoașterea de sine ca o călătorie prin Infern am inventat haosul și libertatea în creierul meu din creierul meu evadez din statistica suferințelor mari într-un regat de singurătate unde pot visa
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
poezie cu pupila mărită de drog mergeau în spatele meu imitându-mi pasul de mare pasăre stângace pe uscat după nesfârșitele-i valuri de libertate în larg, deasupra mării mă urmăreau cu pasul sacadat râzând în hohote și totuși eu îi iubeam erau frații mei tristețea lor era și a mea ei erau mai autentici ca mine în frica lor de moarte (poate că mie nu-mi era frică decât că n-o să fiu un mare poet) și tot mergând așa pas
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
Domnului Primește aceste flori duhovnicești, minunată Stăpână. Adună-le cu mâna ta cea ascunsă din a mea pustiită grădină. Primește iubirea mea mică și plânsă... Iartă-mă și ridică-mă în acele povești pe care doar sfinții care te-au iubit le cunosc. Dă-mi să simt când te apropii de ale mele ferești, să cunosc pașii tăi nevăzuți pe de rost... Fii și măicuța mea, Împărăteasa Puterilor Cerești, atinge-mi sufletul cu toată dragostea ta, arată-mi-te în toată
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
lumină s-a așezat și stă peste catapeteasma de ape din văzduhuri unde cete de îngeri fulgerători adastă... Tu ești Regina lor, Măicuță îngerească! În alba ta ținută, ești floarea cea cerească și orice suflet candid va vrea să te iubească... În noaptea cea amară tu ești lumina noastră! În cer și pe pământ. Măicuța Domnului, nu mă lăsa! Măicuța Domnului, ajută-mă în toate, dă-mi acea libertate de dincolo de libertate, alungă satana din preajma mea, vindecă-mi sufletul și mintea
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]