1,917 matches
-
aflate, în marea lor majoritate, sub obediență fariseică. Încă din primele secole ale erei creștine, comunitățile diasporei erau vizitate, inspectate, controlate și consolidate spiritual, în ortodoxia iudaică, de către învățătorii de prestigiu farisei, pentru a rezista predicării creștine. Singurul tip de iudaism pe care l-au întâlnit misionarii creștini încă de la începutul activității lor a fost cel fariseic, unicul capabil să opună pentru moment o rezistență eficace în calea noii religii evanghelice: lupta dintre Biserica timpurie și iudaism a fost de fapt
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștine. Singurul tip de iudaism pe care l-au întâlnit misionarii creștini încă de la începutul activității lor a fost cel fariseic, unicul capabil să opună pentru moment o rezistență eficace în calea noii religii evanghelice: lupta dintre Biserica timpurie și iudaism a fost de fapt o confruntare între creștinism și fariseism. Predicarea Apostolului Paul viza îndeosebi comunitățile iudaice din diasporă, întrucât erau cunoscătoare ale profețiilor Vechiului Testament, mentalitatea fiind aceiași, iar efortul explicațiilor nu trebuie să fi fost prea mare. Apostolul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
precădere marile centre locuite, ca locuri de iradiere: marile orașe de coastă și interne precum Antiohia, Edesa, Efes, Smirna, Philippi, Tesalonic, Atena, Corint, Alexandria, Roma aveau să fie cele dintâi sedii atinse de predica misionară creștină. Întrucât în aceste orașe iudaismul fusese deja predicat, creștinismul a trebuit să se dezvolte ținând seama de acest aspect. Astfel, în marile orașe ale Mării Mediterane iudaismul a făcut cunoscut Vechiul Testament și începuse realizarea integrării dintre cultura elenistică și credința iudaică, fapt explicitat de cazul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Corint, Alexandria, Roma aveau să fie cele dintâi sedii atinse de predica misionară creștină. Întrucât în aceste orașe iudaismul fusese deja predicat, creștinismul a trebuit să se dezvolte ținând seama de acest aspect. Astfel, în marile orașe ale Mării Mediterane iudaismul a făcut cunoscut Vechiul Testament și începuse realizarea integrării dintre cultura elenistică și credința iudaică, fapt explicitat de cazul lui Filon din Alexandria Egiptului. Pentru unii istorici, evanghelizarea a vizat mai întâi marile arii citadine, în timp ce pentru alții propagarea creștinismului nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
căreia creștinii nu ar fi avut conștiința de a fi inserați politic în Imperiu, cu atât mai mult cu cât intenția de a se înstrăina de Roma era absentă anterior anului 70. În acel moment crucial, când pentru ultima oară iudaismul se organiza împotriva stăpânirii romane, creștinii au preferat să fugă din Iudeea chiar și eludând participarea la răscoală, abjurând în acest fel mai degrabă politic iudaismul decât romanitatea. Cele două linii de dezvoltare, cu privire la atitudinea de menținut în raport cu statul, conținute
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Roma era absentă anterior anului 70. În acel moment crucial, când pentru ultima oară iudaismul se organiza împotriva stăpânirii romane, creștinii au preferat să fugă din Iudeea chiar și eludând participarea la răscoală, abjurând în acest fel mai degrabă politic iudaismul decât romanitatea. Cele două linii de dezvoltare, cu privire la atitudinea de menținut în raport cu statul, conținute în Noul Testament - statul ca slujitor al lui Dumnezeu (cf. Rom 13, 1-7) și statul ca trimis al satanei (cf. Apoc 13) - sunt unite într-o unică
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ocrotească mos maiorum de exitiabilis superstitio, prava e immodica printr-o persecuție sângeroasă, altul în schimb căuta să recurgă la o politică de toleranță. Autoritățile constituite și poporul nici nu auziseră inițial de creștini, de diversitatea radicală a creștinismului de iudaism, spre deosebire de adevărata fractură ireversibilă din timpul dinastiei Antoninilor (96-192) exprimată prin definitiva sufocare a răscoalei iudaice (135 p.Chr) conduse de Bar Kokheba autoproclamat Mesia în 132. Începând cu această dată, ebraismul a supraviețuit în mod esențial prin prozelitismul diasporei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
poate deduce că acestea au atins anumite dimensiuni, care îndreptățea luarea unor măsuri penale precise. Pentru legislația romană starea de agitație putea constitui un delict chiar și în mediul religios. Suetonius ne dă de înțeles că asupra creștinilor născuți din iudaism, plana acuzația răufăcători și înclinația spre rebeliuni; ideea este susținută și de Scrisoarea lui Clement, adresată comunității romane din Corint, în care controversa acestora este definită ca vrajbă. Definiția nu este străină deplinei conștiinciozități a acelor vremuri ce amenințau comunitatea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
casa centurionului, care tocmai trimisese câțiva slujitori să-l cheme, pentru a-l introduce prin botez în prima comunitate creștină. După convertirea acestuia, Petru a trebuit să înfrunte opoziția iudeo-creștină, geloasă pe patrimoniul Evangheliei; adresându-se comunității creștinilor proveniți din iudaism, le-a arătat că paternitatea lui Dumnezeu este universală și se extinde asupra tuturor, chiar și a soldaților, fără nici o excepție (cf. Fap 11, 4-18). Convertirea centurionului Cornelius a urmat la puțin timp celei a lui Paul din Tars (cf.
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cu ușurință până la curtea imperială și nici nu ar fi putut să-și apropie cu facilitate romanii ori nou-convertiții proveniți din păgânism. Evanghelizarea viza îndeosebi grupurile iudaice din diasporă datorită afinităților lingvistice ori de natură religioasă ale acestora, afinități evidente iudaismului și creștinismului care plecau de la același monoteism (exprimat prin Biblie) și îndeplinirea voinței divine (căutarea sfințeniei și glorificarea faptelor dumnezeiești). Însă proclamarea Evangheliei printre iudeii din diasporă nu putea fi ignorată ierarhia necreștină, care, potrivit diferitelor surse, profitând de prezența
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de la sfântul Petru, cu aceea de a primi învățătura Evangheliei. Faptele Apostolilor ne prezintă starea sufletească a centurionului, emoționantă pentru autorul acestei scrieri care ne spune că Petru și trimișii centurionului, împreună cu un grup de creștini din Iope proveniți din iudaism în ziua următoare au intrat în Cezareea. Iar Cornelius îi aștepta și chemase acasă la el toate rudeniile sale și prietenii cei mai de aproape (Fap 10, 24). Atitudinea de umilință a centurionului, care nu punea accent pe superioritatea romană
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
justelor sale proporții, care rămân pe ultimul plan al vieții creștine din epoca respectivă, oferă acesteia din urmă, simultan, coloratura sa specifică. Biserica martirilor a fost fără îndoială o realitate care a dezvoltat o teologie creștină a martiriului (înrădăcinată în iudaism și în discontinuitate cu acesta), unde amplificările îl însoțeau pe cel aflat în persecuții și care îl vor ajuta să studieze conjuncturile cu acestea. Subiectul, prezent în numeroase publicații trecute și recente, oferă posibilitatea unei studieri vaste și a unui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Cei proveniți din suburbii au rămas în marea lor majoritate drojdia societății, cu povara mizeriilor lor morale, percepând învățătura Evangheliei în sensul politic revoluționar, ceea ce ne determină să credem că nu reușeau să fie niște cetățeni pașnici; cei proveniți din iudaism aduceau cu dânșii, în sângele de origine, ura și adversitatea față de Roma. Din acest motiv, în informația lui Tacitus, potrivit căreia creștinii erau invisos per flagitia, este mult adevăr. Apostolul Petru, în sintonie cu Tacitus, exprimă judecata comună despre creștinii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sa, superficiale ale lui Irineu, Eusebiu, Orosius, Sulpicius Severus și Tertulian asupra entității și calității persecuției sale dintre anii 95-96. Aceiași critică pune la îndoială creștinismul lui Flavius Clement și al soției sale Domitilla, socotindu-i mai curând simpatizanți ai iudaismului. Considerând legendare interogatoriile și predicile lui Apollonius din Tyana, critica modernă respinge autenticitatea episodului misionar al unor oameni de încredere ai lui Domițian în Palestina, pentru a se convinge de pericolul pe care puteau să-l reprezinte verii lui Isus
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
educației evreiești era că familia este centrul absolut al educației. La evrei, școlile erau importante, dar familia era de o importanță fără egal. Isidore Epstein scrie: „În nici o altă religie nu s-a pus un accent mai puternic ca în iudaism pe datoria părinților de a-și instrui copiii”. În concepția lui, școala rămâne „un ajutor al familiei”. Așa că, responsabilitatea educării copiilor apasă direct pe umerii părinților și atunci când au existat școli ca și pe vremea când nu se înființaseră încă
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
articol despre religia din România. Pentru a se conforma cerințelor Amendamentului Jackson-Vanik, România ajunsese, cu timpul, să acorde evreilor un statut de emigrare preferențial. Cu cît se intensifica reprimarea religioasă, cu atît se mărea numărul creștinilor care se converteau la iudaism, pentru a-și facilita emigrarea din România. Numărul acestor "convertiți" crescuse îndeajuns pentru ca rabinul Rosen să respingă cererile de convertire sau să le rețină cîțiva ani certificatele de convertire, pentru a fi sigur de sinceritatea religioasă a solicitantului 2351. Aceste
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
îngerilor? Că trebuie neapărat ca aceeași formă să aibă și Fiul și Tatăl. Negreșit înțelegem forma așa cum se cuvine lui Dumnezeu, nu în chip trupesc, ci în însușirea dumnezeirii. Ascultă și tu, care ești din proaspăta tăiere împrejur, care profesezi iudaismul, făcând-o pe creștinul. Cui îi spune Dumnezeu: După chipul nostru? cui altcuiva decât Celui Care este strălucirea slavei și chipul ipostasului (Evr. 1, 3), Care este chipul Dumnezeului celui nevăzut? (Col., 1, 15). Deci propriei Sale icoane vii, Celui
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de capital. Pentru puritanul protestant, spre deosebire de catolicul medieval, bogăția nu este condamnabilă decît dacă ea e risipită într-o viață de păcat. Ceea ce pentru Weber reprezenta confesiunea protestantă în formarea capitalismului, pentru Werner Sombart reprezenta o altă religie și anume iudaismul, cu etica sa specifică. Spre deosebire de aceștia, Marx a susținut că ideile nu erau decît o suprastructură venind să completeze infrastructura tehnico-economică. Poziția sa este una materialist-deter ministă. El scrie: "Modul de producție al vieții materiale domină în general dezvoltarea vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
sigiliul de pe lăzile lumii, inclusiv pe ale celor pline cu aur... În general, Max Weber este cunoscut pentru Etica protestantă și spiritul capitalismului. Puțini știu că el s-a ocupat și de influența altor religii asupra sistemelor economice, cum sunt iudaismul, hinduismul și buddhismul sau daoismul și confucianismul, de asemenea puțini au citit sintezele din Economie și societate sau Sociologia religiei. Departe de a fi un adept al capitalismului și al eurocentrismului în economie și societate, el a găsit elemente de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
în slujba memoriei / 107 Misticismul ca antidot al suferinței / 118 Identitatea evreiască se scrie cu lacrimi... / 122 Note / 149 CAPITOLUL 3. O suferință fără speranță? / 159 A muri la Auschwitz pentru Dumnezeu / 161 Dumnezeu însuși a murit la Auschwitz? / 171 Iudaismul "Holocaustului și al Izbăvirii" / 181 Dar creștinii ce spun? / 194 Numirea "inomabilului" / 196 Note / 206 CAPITOLUL 4. O izbăvire laică? Shoah, Israel și evreii / 211 O saga națională care se caută între eroi și victime / 212 "Toată lumea ne vrea răul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
departe și a produce identitate, suferința precedă grupul, în timp ce într-un univers religios suferința îl suda în fața atacurilor din exterior și a multiplelor tentații de a-l părăsi pentru o viață mai puțin periculoasă. Această suferință a stat la temelia iudaismului, al cărui Legământ cu Dumnezeu a trecut printr-un sacrificiu consimțit. Avraam a acceptat să-și sacrifice fiul, pe Isaac, într-un act de supunere față de Dumnezeu. Suferință nedreaptă a unui tată pentru a supune lui Dumnezeu, care îi spune
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
î.Hr. și a celui de-al Doilea în 70, care le absorb pentru a le da sens și siguranța că vor veni zile mai bune. Această așteptare mesianică era aceea care oferea suferinței contraponderea salvatoare a unei speranțe. Suferința în iudaism și gestionarea ei pe termen lung, evoluția pe care o cunoaște ea într-o modernitate secularizantă, turnura pe care a luat-o de-a lungul anilor memoria genocidului din cel de-al Doilea Război Mondial până la a deveni o religie
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
care o cunoaște ea într-o modernitate secularizantă, turnura pe care a luat-o de-a lungul anilor memoria genocidului din cel de-al Doilea Război Mondial până la a deveni o religie a celor care o au din ce în ce mai puțin un iudaism "al Holocaustului și al Izbăvirii", statul Israel simbolizând Izbăvirea 3, acestea vor fi temele abordate în paginile următoare. Dincolo de cazul evreiesc, acest studiu este (poate) susceptibil să furnizeze și chei de înțelegere a diverselor poziționări actuale în legătură cu suferința, poziționări deopotrivă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
să furnizeze și chei de înțelegere a diverselor poziționări actuale în legătură cu suferința, poziționări deopotrivă complexe, multiple și universale, în care memoria genocidului a devenit paradigmă. Cartea de față nu este așadar o carte despre Holocaust, nici doar o carte despre iudaism, ci mai degrabă o meditație istorică asupra universalității suferinței. A citi suferința înseamnă și a citi traiectoriile memoriale și identitare contemporane, pe cât de invadatoare pe atât de necesare sau inevitabile. Iar suferința erijată în identitate nu este mai puțin oglinda
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
lui Iisus, și asta pe diferite căi. Și au existat, cu siguranță, profeți evrei care s-au aflat într-o poziție similară, cea a lui Moise apropiindu-se cel mai mult de cea a lui Mahomed. Este adevărat că în iudaism relația dintre Dumnezeu și lume rămâne, global, mult mai distantă decât în celelalte două religii monoteiste. Actele de pe pământ ale lui Dumnezeu se revelează ca o enigmă de neînțeles pentru om, iar dacă Dumnezeu nu-i răspunde lui Iov, e
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]