2,793 matches
-
inflație” de state independente. Admițând existența „poporului moldovenesc” și a „limbii moldove- nești”, admitem implicit existența lor pe teritoriul întregii Moldove. Astfel, distrugem ideea unității poporului român, a națiunii române și încurajăm pe cei care ar dori să aplice modelul iugoslav sau cehoslovac în condițiile României. Un lucru de neiertat într-o țară cu o populație, din care 90% - români, conștienți de faptul că sunt români și nu altceva. Vehicularea demagogică, ostentativă și perfidă a noțiunilor de „Moldova”, „popor moldovenesc” și
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
17 aprilie 1926 au ajuns la concluzia că un asemenea pact nu poate fi realizat. Mica Înțelegere a avut o poziție fermă față de afacerea scandaloasă de falsificare a valutei (în Ungaria au fost falsificați franci francezi, coroane cehoslovace și dinari iugoslavi). Prin această afacere, Ungaria urmărea să lovească Franța, precum și Mica Înțelegere, pentru a provoca inflație și haos financiar și economic, situație ce ar fi creat condiții propice revizuirii tratatelor. Mica Ințelegere și-a desfășurat activitatea sub formă de consfătuiri. Una
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
ale Micii Înțelegeri. Încă din 1927, necesitatea unei reale colaborări a fost ridicată de România la Geneva. La Conferința de la Ioakimov din 13-15 mai 1927, cele trei state au acordat atenție și relațiilor economice. Un an mai tarziu, un aide-mémoire iugoslav indica nevoia înființării unui comitet care să asigure o bună cooperare economică, iar în 1930 la Strsbske Plesso, s24 a semnat un acord politic comun, destinat să soluționeze mai ales probleme comune, cu caracter economic. S-a dezbătut atunci chestiunea
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
față de respectarea literei legii și drepturilor omului; - stabilirea controlului democratic al forțelor armate; - promovarea stabilității și bunăstării prin libertate economică, dreptate socială și responsabilitate față de mediu. Fiecare stat aspirant - Albania, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia, Slovenia și fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei - a elaborat la rândul său un „program - plan” anual al acțiunilor ce vor fi întreprinse în vederea aderării la N.A.T.O. Alianța a urmărit progresele înregistrate de către candidați și le-a oferit consultanță politică și tehnică prin întâlniri și
România în NATO by Mihaela Rauschi () [Corola-publishinghouse/Science/91628_a_92325]
-
prin incapacitatea comuniștilor de a cuceri puterea altfel decât prin violență. în afară de asta, numeroase PC - din America Latină* și din Orientul Mijlociu - sunt interzise și supuse unor represiuni ca urmare a divizării lumii în două tabere. Din cele patru elemente citate, schisma iugoslavă este cea care are consecințele cele mai importante și mai durabile asupra sistemului comunist mondial. Ruptura din iunie 1948 cu Tito - care reprodusese totuși aproape identic modelul sovietic în Iugoslavia - este un semn de fragilitate a Moscovei. Refuzând să intre
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai mult de 100000 de persoane, în Polonia mai mult de 50000, în URSS aproximativ 350000. încă din anii 1920, Troțki* vorbea despre nomenklatură ca despre o „castă” care a dus la apariția unui „stat muncitoresc degenerat”; fostul lider comunist iugoslav Milovan Djilas vorbea de existența unei „noi clase”, iar opozanții polonezi Kuron și Modzelewski de o „birocrație politică centrală”. Toți aceștia percepeau această birocrație ca fiind fundamentul major al regimurilor comuniste și viciul lor redhibitoriu. Birocrația clasică și birocrația comunistă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
provoacă în această țară un curent de simpatie la adresa URSS, care pare un aliat mai sigur. și în Iugoslavia, partidul comunist iese legitimat din război, prin capacitatea sa de a depăși resentimentele etnice dintre sârbi și croați, întruchipând un patriotism iugoslav circumspect față de Marele Frate sovietic. Intelectualitatea comunistă înainte de război Un intelectual comunist este o pasăre rară în Europa Centrală și de Est în ajunul celui de-al doilea război mondial, cu atât mai mult cu cât PC sunt aici reduse
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
amintim permanent că, în faza actuală, urmăm linia revoluției naționale și democratice, și nu linia socialistă”. Iar Gomulka, liderul PC polonez, declară în noiembrie 1946: „Democrația noastră nu-i totuna cu sistemul sovietic”. Singurii care exprimă niște rezerve sunt comuniștii iugoslavi, care au cucerit puterea fără Armata Roșie. într-adevăr în Iugoslavia și în Albania, comuniștii au eliminat, în timpul Rezistenței* și al Eliberării*, celelalte forțe politice, și-au adjudecat monopolul puterii și încep să-și impună programul lor comunist. Dar, în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
antrenează redefinirea democrațiilor populare, obligate să se alinieze la pozițiile URSS Kominformul, al cărui periodic este totuși intitulat Pentru pace trainică, pentru democrație populară, pune capăt diversității tolerate și deschide calea uniformizării blocului sovietic. La reuniunea sa inaugurală, liderul comunist iugoslav, Edvard Kardelj este cel care dă semnalul atacului: „S-a exprimat părerea că orice guvern la care participă și comuniștii este prin chiar acest fapt un guvern al noii democrații populare. Or, o asemenea părere este, firește, falsă și foarte
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
echipamente și infrastructuri, trimite cadre tehnice și profesori și susține programul nuclear al chinezilor. între 26 mai și 3 iunie, Hrușciov, Bulganin și Mikoian se află la Belgrad unde recunosc injustețea atacurilor lui Stalin contra lui Tito* și legitimitatea căii iugoslave către socialism. în relațiile cu Occidentul, Hrușciov pune capăt fazei intense a Războiului Rece*. în mai 1955, semnarea tratatului care face din Austria un strat neutru constituie o primă reconsiderare a intangibilității zonei protectoare a spațiului teritorial sovietic propriu-zis. în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
angajează naționalizarea economiei* și atacă Partidul Agrar care a obținut 28% din voturi - Petkov va fi executat în septembrie 1947. în schimb, Dimitrov eșuează în a-și vedea realizată vechea sa idee a unei federații balcanice, asociindu-și și PC Iugoslav al lui Tito*: ideea e condamnată de Stalin pe 10 februarie 1948. Minat de diabet și de ciroză, Dimitrov moare la Moscova pe 2 iulie 1949. îmbălsămat, ca și Lenin, el va rămâne în mausoleul său de la Sofia până în 1999
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
precedată de prima adevărată tensiune militară în timpul blocadei Berlinului Occidental declanșate de Stalin din iunie 1948 până în mai 1949. în 1949, configurația teritorială a blocurilor din Europa este stabilizată, fără ca acest lucru să aibă vreun efect liniștitor asupra conflictului. Disidența iugoslavă a lui Tito*, obținerea armei nucleare de către URSS, progresele maccarthysmului în SUA antrenează o radicalizare a Războiului Rece în Europa, între 1949 și 1953. Confruntarea nu este militară, dar blocurile se militarizează, deschizându-se mai ales calea reînarmării Germaniei Occidentale
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
puțin 15.000 de zek - deținuți condamnați la muncă silnică - și-au pierdut viața aici. =MITUL PRODUCTIVIST= 10. Unul din principalii vectori ai propagandei comuniste a fost mitul dezvoltării industriale și al civilizației aduse de puterea comunistă. Aici, un afiș iugoslav din 1947 celebrând cea de-a 30-a aniversare a Revoluției din Octombrie. Regăsim simbolurile tradiționale: drapele roșii cu secera și ciocanul, muncitorul cu ciocanul în mână, o uzină ale cărei coșuri scot fum, tractorul - semn al modernizării agriculturii -, sportive
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și războiul, aspirând la distrugerea URSS și a democrațiilor populare*; pe de altă parte, lagărul comunist, al păcii și al socialismului, condus de URSS, în jurul căreia trebuie să se constituie un „front de luptă”. Atacate de Jdanov și de comuniștii iugoslavi, PCF și PCI servesc drept țapi ispășitori, acuzate de a se fi comportat ca niște „partide de guvernământ” după ce au fost izgonite din coalițiile respective. în mod indirect, sunt vizați și polonezii, cehii și bulgarii, care evocaseră eventualitatea căilor naționale
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a-l supune pe Tito* - care manifestă veleități de autonomie - provoacă în curând o criză. De pe 19 până pe 23 iunie, cea de-a doua conferință a Kominform, întrunită la București, îl condamnă pe Tito și expulzează din rândurile sale PC Iugoslav. Acum Stalin obține coeziunea printr-un val de epurări* și procese*, inițiate în numele luptei contra titoismului, „deviație naționalistă” prin excelență. întrunită la Budapesta, între 16 și 19 noiembrie 1949, ultima conferință a Kominform confirmă ofensiva aflată în curs în democrațiile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Economia sovietică, denunță existența unei oligarhii birocratice provenite din rândurile castei conducătoare care-și obține veniturile din exploatare. Chestiunea este reluată în 1939 în cadrul dezbaterilor despre troțkism* de către Bruno Rizzi în lucrarea Birocratizarea lumii. Zece ani mai târziu, fostul comunist iugoslav Milovan Djilas o abordează din nou în Noua clasă conducătoare care, după destalinizarea* începută în 1956, se bucură de un anume răsunet. Analiza comunismului ca totalitarism După 1945, lucrările Hannei Arendt și cele ale lui Carl Friedrich reînnoiesc abordarea în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în același moment, aceasta plănuiește trimiterea unor grupuri de comuniști germani, bulgari, maghiari și polonezi pentru a crea mișcări de rezistență în țările lor de baștină. Totuși, două partide sunt solicitate cu mai multă intensitate și precocitate, PCF și PC iugoslav, fără îndoială din cauza presupuselor lor forțe. Astfel, partidele iugoslave în iulie și cele franceze în august 1941 organizează operațiuni armate; în septembrie, populația greacă de la Drama se revoltă împotriva ocupanților bulgari, care o masacrează; în decembrie, PC albanez și grec
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comuniști germani, bulgari, maghiari și polonezi pentru a crea mișcări de rezistență în țările lor de baștină. Totuși, două partide sunt solicitate cu mai multă intensitate și precocitate, PCF și PC iugoslav, fără îndoială din cauza presupuselor lor forțe. Astfel, partidele iugoslave în iulie și cele franceze în august 1941 organizează operațiuni armate; în septembrie, populația greacă de la Drama se revoltă împotriva ocupanților bulgari, care o masacrează; în decembrie, PC albanez și grec intră în lupta armată, urmate de PC belgian și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
diferite se observă divergențe regionale. Dintre țările satelite, în Bulgaria Rezistența apare ca fiind cea mai puternică, deși încă foarte slăbită - în jur de 10000 partizani comuniști - în raport cu forțele de rezistență ale țărilor ocupate. în a doua categorie, rezistențele comuniste iugoslavă, franceză, greacă și italiană par să fie cele mai importante. Această constatare trimite parțial la al doilea factor evocat: forța anumitor PC înainte de război, mai ales în Franța, Italia, Cehoslovacia și Iugoslavia. Rămâne cel de-al treilea factor: natura Rezistenței
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
El ridică tandemul Beria/Malenkov împotriva leningrădenilor Jdavov și Voznesenski. îi discreditează pe mareșalii victorioși. Climatul devine din ce în ce mai apăsător. în ianuarie 1948, pune să fie asasinat S. Mihels, președintele Comitetului Evreiesc Antifascist (CEA). Apoi îl excomunică pe Tito*, șeful comuniștilor iugoslavi, nu îndeajuns de docil, în opinia lui, și impune democrațiilor populare* o sovietizare completă. în 1949, ordonă execuția grupului leningrădenilor, căzut în dizgrație, și arestarea conducătorilor CEA, care vor fi împușcați în 1952. Cultul personalității vojd-ului - Călăuzitorul - atinge cote paroxiste
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
muncitor metalurg la Zagreb și aderă la mișcarea sindicală și socialistă. încorporat în 1914, este făcut prizonier de ruși, în 1915. Evadând în 1917, se alătură bolșevicilor* și participă la războiul civil* din Rusia. Reîntors în Croația, aderă la PC iugoslav (PCI), militează în sindicate, în rândul cărora devine membru permanent, apoi este numit de Internaționala Comunistă * (IC) secretar al partidului la Zagreb, cu misiunea de a înfăptui bolșevizarea. în 1928, este arestat și apoi condamnat la cinci ani de închisoare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în clandestinitate și este cooptat în Biroul Politic sub numele de Tito. Sub pseudonimul „Walter”, este numit reprezentant al IC în Balcani și se deplasează la Viena, Paris, Praga și Moscova. Beneficiind de epurările* care decimează, în 1937-1938, liderii comuniști iugoslavi, este numit, în 1940, secretar general al PCI, căruia îi va alcătui noul grup conducător*. Profitând de insurecția care izbucnește în Serbia, odată cu atacarea Iugoslaviei de către Germania, în aprilie 1941, Tito alcătuiește grupuri de partizani și vrea să promoveze simultan
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în 1980. în noiembrie 1945, instaurează republica și pune în practică un regim după model stalinist. în timp ce pare a fi un stalinist fidel, Tito refuză să se supună însă ordinelor lui Stalin*, care dorește să controleze economia și poliția politică iugoslave și care se împacă greu cu independența de acțiune a lui Tito în Balcani, precum și cu relațiile privilegiate ale acestuia cu PC grec și cu cel bulgar. La 28 iunie 1948, Stalin convoacă, prin urmare, la București, o conferință a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Balcani, precum și cu relațiile privilegiate ale acestuia cu PC grec și cu cel bulgar. La 28 iunie 1948, Stalin convoacă, prin urmare, la București, o conferință a Kominform*, care îl condamnă pe Tito pentru „naționalism”, chemând „elementele sănătoase din PC iugoslav să schimbe această direcție și să promoveze o alta, internaționalistă” - cu alte cuvinte, una total supusă Moscovei. Tito, care cunoaște bine metodele staliniste, reacționează însă viguros. El arestează și deportează pe Insula Goli Otok zeci de mii de comuniști prosovietici
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
14 decembrie 1955 Lesotho 17 octombrie 1966 Letonia 17 septembrie 1991 Liban 24 octombrie 1945 Liberia 2 noiembrie 1945 Libiană (Jamahiria Arabă) 14 decembrie 1955 Liechtenstein 18 septembrie 1990 Lituania 17 septembrie 1991 Luxemburg 24 octombrie 1945 Macedonia (fosta Republică Iugoslavă a) 8 aprilie 1993 Madagascar 20 septembrie 1960 MalaÊi 1 decembrie 1964 Malaysia 6 17 septembrie 1957 Maldive 21 septembrie 1965 Mali 28 septembrie 1960 Malta 1 decembrie 1964 Marea Britanie 24 octombrie 1945 Maroc 12 noiembrie 1956 Marshall (Insulele) 17
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]