5,069 matches
-
-i asculta îndemnul și a-l aplica numaidecât. Se întâmplă, de multe ori, ca unele gânduri să rămână bine ascunse la loc dosnic în noi îndelungă vreme, numai pentru ca, la momentul potrivit, cu mare forță să iasă în întregime la iveală, într-o răbufnire neașteptată, ce te face să tentrebi dacă nu cumva Îl ai pe Dumnezeu în tine! Întocmai așa, ei bine, se petrecu și cu eroul acestei povestiri, căci, într-o clipă de sclipire sublimă, își aminti de mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu totul înfiorător și neomenesc. Ajunsese să aibă o înfățișare greu de privit. Era de o paloare cu totul înspăimântătoare, grimasele se succedau pe chipul ei cu o repeziciune nemaipomenită, iar ochii parcă îi înțepeniseră sub pleoape, dându-și la iveală tot albul lor, întocmai ca la morți. La cum arăta ea în acele clipe, ușor ar fi reușit să bage spaima imediat în oricine. De departe, se vedea că duce o luptă aprigă cu aerul; de fapt, ea nu mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în vârstă de 10 ani, ci un tânăr condamnat la viață, purtând pe umeri responsabilitățile întreținerii familiei și ale moștenirii numelui Kotlarkzuk. Raportând prezentul la trecut, amintirile mă copleșesc, provocându-mi eforturi de memorie, de altfel plăcute, care scot la iveală imagini în ritm de sarabandă ale trăirilor bucolice din leagănul natal bucovinean. Nostalgic incurabil, tânjesc la anii de sacrificiu întru neuitare și revin neîntrerupt, săptămânal, la origine, păstrând neștirbită vechea deviză a familiei: ”Drept în suferință și bucurie”. Nu găsesc
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mare al bunicului Ioan Sasu, poetul și rapsodul popular Constantin Sasu, nu avea decât patru clase primare, situația familială și vremurile de răscruce dinaintea primei conflagrații mondiale nepermițându-i continuarea școlii. Cu toate astea, talentul său înnăscut a scos la iveală zvâcniri lirice și incantații memorabile, publicate în perioada interbelică în „Glasul Bucovinei” și în „Gazeta Poporului” de la Suceava, adunate în volumul de poezii populare publicat în 1922 sub titlul Și vechi, și noue... urmat de o carte de cântece intitulată
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și uimire, cei prezenți s-au adăpostit pe unde a putut fiecare, în timp ce unul mai responsabil ne-a strigat tuturor celor ce căscam gura, ca toată lumea să se urce pe gard! Printre sudălmi, panică și groază s-a scos la iveală caracterul așa-zișilor asasini porcini, întrun final apoteotic cu victima căzută în rât, guițând prelung, sfidător și de adio. Ai mei tăiau în fiecare an la sărbători un porc nu prea mare, până în 150 de kg greutate, preferându-se carnea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
dulău rău, pe care ai casei Îl țineau tot timpul legat, pentru că fuseseră avertizați de foștii săi stăpâni de fioroșenia sa. Mi-am dat drumul pe spate, chiar În preajma acestuia, rotindu-mi cu frenezie brațele, căutând să scot Îngerul la iveală. Atins cu vârful degetelor la coada stufoasă, animalul sări ca ars, mârâind scurt, apoi, cu un lătrat strașnic, se repezi spre mine cu sălbăticie. I-am simțit respirația fierbinte și colții perforându mi palma Înghețată. La vederea sângelui șiroind, am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
încet, abia perceptibil, un mulțumesc ce nu-și mai avea sensul în acest context, dar lăsă evenimentele să continue de la sine. Yesterday, frânturi de melodie se spărgeau de gândurile lui, care năvăleau fără să respecte nici o regulă, scoțând astfel la iveală flashuri de emoții trăite ieri, inocent și total. Și cât de frumos îi vorbea ea despre libertate și ființă, despre lume și sine, amestecând fraze din Spinoza cu versuri din Pablo Neruda, pentru ca mai târziu să-i amintească de filmele
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
își făcea planul cum ar putea să-l descoase, intră pe ușă Alex, jovial, cum nu se prea arătase în ultimul timp, ținând la spate ceva care constituia surpriza acelei seri. Nu se putu stăpâni mult timp și scoase la iveală un buchet mare de crizanteme albe, semnificând puritatea. A cui? Poate voia să împrumute din nevinovăția florilor și să o transfere în comportamentul lui care se depărtase, fie și accidental, de albul imaculat. Cine știe? Ina îl îmbrățișă, îl sărută
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
corturi sportive - militare. Asta au explicat ei, curioșilor, până în momentul când DNA - ul va dezlega misterul montării, în pereții respectivelor încăperi, camere ascunse, de luat vederi. Briceagul intra ușor în carnea peretelui, faptul îl incită. Își intensifică scobilitura. Ieși la iveală, ceva, ca un capac de cutie de râme, căci cu astea era, el, mai obișnuit. Se întrebă: ce să fie, oare, aia de acolo? și continuă. Ieși la iveală, ceva, ca un alt capac de cutie. Insistă. Dădu peste o
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în carnea peretelui, faptul îl incită. Își intensifică scobilitura. Ieși la iveală, ceva, ca un capac de cutie de râme, căci cu astea era, el, mai obișnuit. Se întrebă: ce să fie, oare, aia de acolo? și continuă. Ieși la iveală, ceva, ca un alt capac de cutie. Insistă. Dădu peste o măruntă măgăoaie, cu care se ascultă. Se întrebă: ce să asculte? Păi, ce altceva, decât ce spun unii și ce aud alții, își răspunse, curiosul. Scoase drăcia aia de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
din Maramureș, numit Pietrele Rare, despre care bătrânul Ion Sandu zice că aici e sfârșitul omenirii, pe când, mătușa Tamara, că, dimpotrivă, e începutul, pe Valea Chiuarului, dăinuie, de câteva decenii, un eveniment care, numai din întâmplare, a putut ieși la iveală, nu de multă vreme. Un eveniment care tinde să ducă în istorie denumirea de Pietrele Rare, așezând în loc, pe frontispiciul măruntului sat, denumirea de Baba. Mulți dintre puținii locuitori sunt de acord cu noua denumire, pentru că este, zic ei, mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
lume. Cu milioanele-n spinare, în spinarea băncilor, evident, a străbătut multe căi, până ce s-au agățat, el de ea și ea de el, s-a agățat, zic, de o nemaipomenită dulcinee. La asta, a durat, până iau ieșit la iveală hachițele, două zile. În cea de a doua zi, cum se aflau pe terasa celei mai sompuase vile, cu fața la mare și cu trambulina de pe care te arunci, plonjând în apele ca oglinda, în timp ce făceau un nemaipomenit sex, în fracțiunile de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
privire consultativă. E roșie în obraji și jenată. Dar își ia un fățeag inocent și iese pe hol, gângurind cu un glas cât mai dulce: "Daaa... Ați venit, dom' profesor?" "Să trăisi!", se repede și bărbatul, scoțându-și mutra la iveală, afișând cea mai îndatoritoare atitudine. Dar nu-i nimeni. Tanti Cateluța oftează nevricoasă: "S-a dăschis dă la corent". Adaugă ridicând arătătorul spre a-și sublinia cuvintele: Mi s-a bătut toată dimineața ochiu' stâng..." Păi, atunsea e dă bine
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
omenesc. Mașina directorului părea că pătrundea tot mai adânc în Valea Tisei, nu în altă vale apropiată nouă, care sclipea în depărtare mai mult ca oricând, și se furișa în pădurile bătute de un vânt aspru ce le scotea la iveală posomorâta lor frumusețe. Da-îmi spuneam ca în copilărie când eram convins că la următoarea răspântie a pădurii mă voi întâlni cu personajele mele dragi de basm, iar părinții mă sfătuiau să nu rămân în urmă ca adormit. Încă puțin
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
întreaga încăpere a fosei ar fi fost plină cu instrumente muzicale, de la viori și contrabași, până la flauturi, trompete, oboiuri și tube, xilofoane, etc, pregătite pentru repetiție. Lumina parcă bolnavă a becului murdărit de muște de-a lungul anilor, scotea la iveală umbrele paravanelor, ale cuierelor și ale dulapurilor, creionându-le apăsat proeminențele lungite și lascive pe dușumele, ca și cum acestea până atunci, n-ar fi existat. Gerard văzu cum toate aceste umbre se topeau unele într-altele furișându-se, ca și cum lumina becului
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Măi, că bine zici. Acela-i felinarul din poarta Crâșmei din drum. Îi semn că trebuie să ne grăbim, că se răcește mâncarea. Cu ultimele puteri, au ajuns în poarta Crâșmei din drum. Lumina felinarului din parul porții scotea la iveală semnele oboselii de peste zi, adunată pe chipul cărăușilor... Costache crâșmarul a stat cu urechea la pândă și când a auzit scârțâit de care și vorbă a ieșit cu grabă în curte. O dat Dumnezeu și ați ajuns. Apoi e deajuns
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pentru că...Dochiță, n-ai o gură de rachiu, că așa m-o pătruns frigul ista de nici nu pot vorbi - a cotit-o Cotman. Cu ochii numai întrebări și neliniște, Dochița a cotrobăit într-un blidar și a scos la iveală o sticlă cu rachiu pe jumătate goală. Uite aista-i rachiul din care bea Vasile când se întoarce de la drum. A turnat într-un pahar și i l-a întins. Bea, Ioane, ca să te mai dezmorțești oleacă. Cotman a luat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Doina Ruști Bineînțeles, nici acest mit nu este cu totul și cu totul al urbei actuale, însă ea l-a scos la iveală și l-a așezat într-o haină foarte la modă. Plecarea de-acasă constituie sindromul oricărei ființe neîmplinite și care se consideră persecutată de destin. Mulți români își părăsesc satul, țara și chiar continentul. Pe tema aceasta există o poveste
Mitul eternei evadări by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9154_a_10479]
-
ne-au cuprins și pe noi, esticii, și pe occidentali. Înainte de europenizarea bunăstării și a democrației, am asistat, după 1990, la europenizarea sărăciei și a exploatării sexuale, prin generoasa contribuție a unei societăți românești dezechilibrate, din care au ieșit la iveală cu prioritate tocmai aspectele ce au fost reprimate. Societatea românească și-a arătat mai întâi Europei maladiile, complexele, conflictele interne, eșecurile, inaptitudinile - tot răul ce nu fusese vindecat și nu putea fi vindecat prea repede. Radu Aldulescu își propune să
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
Vic. Dar Împreună, suntem geniali! Am citit În Zohar. Pentru ea, Vic era un erou. Deși el nu-i oferise nici un motiv să creadă asta, spera că are o ocupație secretă, care Într-o bună zi, cînd va ieși la iveală, Îl va ridica deasupra tuturor bărbaților din lume. De exemplu, faptul că el pierdea ore În șir jucîndu-se la calculator o făcu să creadă că scrie În secret un roman. Această presupunere nu numai că-l reabilitase În ochii ei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Conspirațiile imposibile (Ed. Cartea Românească, București, 2007). părinților mei, Laurențiu și Maria JOS DICTATORUL, scrie mîzgălit cu excremente pe zidul crăpat al Barăcii lui Roja de pe care cad bucăți de tencuială ca de pe o hartă care se dezintegrează, scoțînd la iveală noi continente, insule, ape, linii de relief, cărămizi clădite strîmb, goluri cît pumnul și armături răsucite. Cerul e întunecat de un nor cenușiu și rece care coboară peste București, așezîndu-se ca o perdea imensă deasupra Terenului Hipic și a Grădinii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu apă și îl pusese la fiert pe aragaz chiar sub ochii lui. — Spune-mi cu ce ai venit, se interesează domnul Președinte cu aceeași suspiciune, în timp ce ochii săi rămîn fixați asupra capotei deschise a mașinii de sub care ies la iveală mațele unui motor rablagit, vă așteptam pe toți trei împreună, zice, parcă așa fusese înțelegerea, sau s-a schimbat ceva? — Nu s-a schimbat nimic, zice Sena izbutind cu greu să-și mute gîndul de la silueta doamnei Mina îmbrăcată în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nici în ruptul capului, mă tem că n-o s-o putem urni, zice domnul Președinte, și Sena nu așteaptă altă invitație, își desface capsele pufoaicei și-o leapădă pe un scaun aflat în apropiere, își suflecă mînecile cămășii, dînd la iveală două antebrațe bombate. — Treceți la volan și dați-i o cheie scurtă cînd o să vă spun eu, să vedeți că o ia din prima, zice Sena aplecîndu-se deasupra motorului prăfuit și băgîndu-și degetele printre cabluri și curele, începînd să vorbească
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
gînduri, dînd ocol caroseriei, oprindu-se în dreptul portbagajului pe care îl deschide cu podul palmei făcînd să-i scîrțîie balamalele. Ce mai vechitură, se gîndește, descoperind lada de scule pitită sub un preș mizerabil. O apucă de mîner scoțînd-o la iveală, o zdrăngăne lovindu și-o de coapsă, balansîndu-se incomodat, pășind greu, în timp ce domnul Președinte îl urmărește în oglinda retrovizoare cum se apropie. — Nu sînt deloc superstițios, zice domnul Președinte jucîndu-se cu manivela portierei, ridicînd și coborînd neliniștit geamul, dar crezi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dînd în răspăr, dar făcea de fiecare dată compromisul ăsta pentru că rezultatul era excelent. Nu folosea aceeași lamă de două ori, numai așa pielea îi rămînea perfect netedă. Asta îl face să fie încă dezinvolt chiar dacă hîrrșșșt, hîrrrșșșșt, ies la iveală și micile semne care-i trădează vîrsta, riduri, brăzdături, negi, și totuși nu poate fi decît o iluzie, își zice, lobul exagerat de mare al urechii drepte, pomeții proeminenți, mărul lui Adam ascuțit, închide ochii și hîrrșșșt, hîrrșșșt, nu poate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]