12,885 matches
-
narațiune versificată, Ptolemeu Filadelphul, asistă la - ca să zic așa - inaugurarea farului din Alexandria, cu trufia de a-și vedea numele eternizat în litere enorme Ťpe fața turnului dinspre palatť. După decenii: ŤFurtunile prin veac topiră varulť, iar pe zid se ivește numele adevăratului creator, arhitectul Sostrat din Cnid. Cu versuri laborios expresive, ŤFarulť este al doilea poem al meu din 1967 care se surpă în iscusință versificatorie și povestitoare... Sar peste vreo zece pagini de carte, pentru a ajunge la scurtul
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
fantomatice care nu apar decît în formațiuni compacte de cîte trei bucăți. Și abia acum apare surpriza: experimental este imposibil să depistezi un cuarc, un anticuarc sau un gluon (o altă fantomă mică echivalentă cu un cuarc). Întrebarea care se ivește firesc este: cum pot fizicienii să accepte realitatea unor particule pe care experiența nu le-a pus în evidență? Răspunsul e enervant: fizicienii acceptă existența lor doar pentru că teoria la care au ajuns îi silește logic să vorbească de ele
Tirania neutrinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8228_a_9553]
-
scape de regimul comunist. Pentru Tina se puneau o mulțime de probleme: drumurile ei clandestine de la o gazdă la alta, aducerea lui Andrei de la Breaza, unde stătea ascuns, la București, obținerea de acte false și încă altele ce se vor ivi pe parcurs. Acum își dovedește eroina curajul, abilitatea și inteligența strategică, ingeniozitatea. Ea caută mereu case cu bune posibilități de refugiu, ca aceea a familiei Dumbravă, înconjurate de grădini părăginite, aproape sălbatice, studiază rutele, blocurile care aveau mai multe intrări
Romanul unei evadări din lagărul comunist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8244_a_9569]
-
cu automobilul, pe caniculă, coboară între electorii săi", în număr foarte variabil, care s-au adunat "să-i soarbă cuvintele", cu aerul prostit indus de mult îndelungatul ritual totalitar. Nu evită a se da în spectacol, de cîte ori se ivește ori își creează prilejul, perorînd "în popor, la popor, pentru popor, cu lozinci, imprecații și expresii dintre acelea care fac faima gurii cortului". Și încă mai explicit decît era nevoie: "Purtase în gușă, de la București pînă în coclaurii Moldovei, ca
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]
-
sovietic Gagarin. Versurile ce se doreau entuziaste se revelă glacial retorice, încheindu-se cu un stih cules din preistoria personală a proletcultismului : "înalt preludiu comunist de vise"... Din sfărâmăturile unui poem consacrat, în 1960, cuceririi cerului de către om, s-au ivit, parcă fără știința mea, trei poezii adevărate - printre cele mai bune din întreaga mea creație lirică: Deodată deschid ochii aplecat deasupra universului! Ca să nu cad în adâncile constelații, îmi încleștez degetele în grâu. Auzul reintră în sunete, mă simt ancorat
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
o umedă îmbrățișare. Copacii par a fi uitat de păsările pătrunse-n umbra lor, i-au părăsit surprinzătoarele omizi trecute-n fluturi, iar vulpile ca niște focuri subțiri nu le mai înfioară scoarța. Stejarii, roșcate insule, mai stăruie sălbatici, abia iviți din spume, pe când mestecenii vâslesc în alb, căci vântul a uitat pânzele lor verzi desfășurate-n ceață. (Ceață în pădure) Există Ťmiracoleť ce au loc în cazul venirii pe lume a unor poeme, minuni de care autorul este inocent. Un
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
Ileana Șipoteanu Mihai CHIHER Ileana Șipoteanu își dorea de multă vreme să cânte la Chișinău, iar ocazia s-a ivit la invitația unei mari iubitoare de artă, Maria Paladi, manager al unui restaurant de clasă de pe litoral, “O seară la Constantă”. Înafara recitalului propriu-zis, Ileana Șipoteanu a apărut la două importante televiziuni locale, Prime TV și Televiziunea Națională Moldova 1
Ileana ?ipoteanu by Mihai CHIHER () [Corola-journal/Journalistic/83143_a_84468]
-
orientată simultan(-instantaneu) în toate direcțiile, prezumând spațiului calitatea de simetric-omogen. Abia după puțină vreme de la începutul audiției, treptat, simțim și fiorul timpului, ca trecere. Clipa când auzim mișcarea în timp (de fapt, temporalitatea mișcării), îndoaie timpul înfășat cu sunet, ivindu-l din subascunsul sau umbra spațiului, în dezascunsul sau lumina aceluiași spațiu configurat sonor. Tot ivindu-se, cu cât timpul continuă să treacă, cu atât ni se relevă ca interval. Această perspectivizare se produce indiferent dacă armonia comportă sau nu
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
începutul audiției, treptat, simțim și fiorul timpului, ca trecere. Clipa când auzim mișcarea în timp (de fapt, temporalitatea mișcării), îndoaie timpul înfășat cu sunet, ivindu-l din subascunsul sau umbra spațiului, în dezascunsul sau lumina aceluiași spațiu configurat sonor. Tot ivindu-se, cu cât timpul continuă să treacă, cu atât ni se relevă ca interval. Această perspectivizare se produce indiferent dacă armonia comportă sau nu vreo modificare. Natura percepției noastre este aceea care nu poate rămâne definitiv încremenită în evenimențialitatea temporală
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
sunetele de coarde ale eșecului marxist. Oricîte dezmințiri și mărturisiri ar face, la oricîte conferințe ar participa pentru a le deschide ochii occidentalilor asupra tragediei comuniste, în locul sunetului de flaut al înțelegerii conaționalilor, urechile politologului vor auzi mereu imprecațiile acute ivite din zgomotul de fond al tinereții sale neo-marxiste. Și, la fel ca în incinta peșterii din Frigia, unde repertoriul melodiilor nu poate fi ales, nici Tismăneanu nu are o marjă de mișcare prea mare. Este atacat din toate părțile și
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
Niculescu, fondatorul SIMN? D.B. Cred că nu. Lucrurile s-au schimbat (nu neapărat în bine) și trebuie să facem față unor alte realități din muzica autohtonă și mondială în 2015 decât a celor existente în 1991, atunci când România abia se ivise de după cortina de fier. Anul acesta a fost un program foarte variat, dens, cu multi invitați. Toate acestea necesită o susținere financiară considerabilă. Care sunt principalele surse de finanțare ale festivalului? D.B. Au existat trei surse principale de finanțare: UCMR
Dan Buciu despre SIMN 2014 by Andra FRĂȚILĂ () [Corola-journal/Journalistic/83328_a_84653]
-
unul dintre cei mai solicitați compozitori contemporani. Prima lucrare audiată a fost Lumina drumurilor de Ulpiu Vlad, o compoziție ale cărei sonorități se derulează irizante, scintilante și autoportante, cu noblețea unor voaluri care sfidează gravitația. Ulpiu Vlad, în acest opus ivește cu finețe, delicat, în mod firesc, accente și străfulgerări care descind fin din folclorul muzical românesc, ceea ce m-a purtat cu gândul că asist, la o surpriză între lumi, la o reluare, într-un alt orizont și pe altă scară
Concert de muzic? contemporan? by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/83428_a_84753]
-
sloganul Festivalului Internațional „George Enescu”, care vorbește de magia muzicii. Muzica dacă nu este trăită, dacă nu este o încifrare biografică, dacă nu atinge suflete și nu răscolește conștiințe, dacă nu te face să icnești de fericire, dacă nu-ți ivește lacrima, dacă nu te încremenește și dacă ascultând-o nu simți că au dispărut și timpul și pereții sălii de concert, poate fi orice, dar nu acest dat fundamental al CREAȚIEI. Or toate astea și multe, multe altele, le-am
Sub vraja lui Verdi by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83430_a_84755]
-
din emisiunile posturilor continentale de televiziune specializate în muzica simfonică și de cameră despre clasa excepțională a Orchestrei Naționale a Rusiei și a dirijorului Vladimir Spivakov. Totuși efectul, pentru că muzica este un efect, este limitat la televiziune, pentru a se ivi în toată amploarea lui în sala de concert, și când este vorba despre Orchestra Națională a Rusiei și de dirijorul Vladimir Spivakov, se creează această adevărată estetică a frumosului ce se imprimă în audiție până la pierderea respirației, și asta într-
Orchestra Națională a Rusiei by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/83429_a_84754]
-
o libertate desăvârșită pe instrument. Vârsta sa temporală de 25 ani este surclasată de maturitatea sa artistică teafără și esențială, și nu numai la nivel instrumental, ci și la acel al capacității de a comunica, de a transmite, de a ivi în limpezime sensuri și înțelesuri care conferă dreptul însuși de a fi al capodo- perelor interpretate. Mai mult nici nu poate cere.
Orchestra Națională a Rusiei by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/83429_a_84754]
-
Ștefan Cazimir Un nou tic verbal, de ceva timp încoace, s-a ivit și prosperă pe micile ecrane: "ei bine". Rar mai auzi relatare sau comentariu în care expresia amintită să nu apară măcar o dată, iar adesea chiar de două-trei ori: "Pe drumul național cutare s-a produs un grav accident de circulație
Ei bine by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8459_a_9784]
-
crucea, ca și moartea. Va fi mereu cu el, lîngă el, îi va anula neputința, îl va ajuta să ducă pînă la capăt ce are de dus. Va transforma imposibilul în posibil. Gheața se topește și din aburii ei se ivește nu doar pumnalul răzbunării lui Hamlet, ci și povestea despre Hamlet și Tatăl său spusă de acest mare regizor. Material și imaterial, realitate și iluzie, dorința de a zbura - una din temele care străbat fiecare montare din această Trilogie. Gheață
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
Poezia românească din secolul abia încheiat, căreia îi dedică o voluminoasă panoramă, nu pare a-l atrage în sine, ci ca un pretext pentru a propune un eșafodaj teoretic, inspirat de textualiștii francezi și semioticienii italieni ( referințe anglo-saxone nu se ivesc), însă, nu încape vorbă, cu un fior orgolios de proprie excepțională împlinire. Să fie în cauză, așa cum arătam altădată, un procedeu reflex al domesticirii impulsului polemic, o zăgăzuire a umorilor aprinse, meridionale, ce-l specifică pe critic? Ori pur și
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
opere finite", "desăvârșite", ci mai degrabă probe ale curajului, dovezi de exemplaritate creatoare, monumente de iluminare și liberă cugetare, cum reușise dealtminteri centenarul Niemeyer, care sughite, bănuiesc, în vila lui din Rio de Janeiro. Aceste gânduri ale mele s-au ivit din respectul pe care îl am pentru cronicarul mondialist Mihai Zamfir și nu se vor (nu pot fi) imputare, ci doar un repede surâs și neascunsă mirare că nu iubiți (cât de cât) orașul de reședință Brasilia, una maravilla. Cu
Ecouri by Pop Simion () [Corola-journal/Journalistic/8500_a_9825]
-
puțin dependent de izvorul din care s-a născut: contradicțiile societății. Și romanul, și pledoaria electorală se nasc din aceleași raporturi sociale: dacă ai aflat raporturile, ai înțeles romanul. Nu unicitatea creației contează, ci plăcile tectonice din care s-a ivit. Pacostea aceasta de gîndire care a nenorocit generația lui Sartre freamătă din plin în cartea lui Bourdieu. }i se rupe inima să vezi cum un creier atît de rafinat a putut naufragia în limanul gîndirii impersonale. Aproape că îți vine
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
o existență - știm bine din răspunsurile oferite lui Daniel Cristea-Enache în amplul interviu care este Recursul la memorie - pusă voluntar sub semnul moralității dăunează, cum-necum, celei dintâi. Fiindcă induce fără drept de apel prezența referentului. Care e obligat să se ivească, printre camuflajele alegoriei sau prin in-dis-creția actului recuperator. Or, poezia Ilenei Mălăncioiu nu e despre o lume de aici sau de dincolo, despre un fapt trăit sau visat, despre un dictator comunist sau unul nazist. Dovada? Dintre poemele recente, transparent
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
m-a convins, ca și în cazul lui Donnellan, prin lecția autentică și mare de actorie. Lear nu este neapărat bătrîn, senil, neputincios. Răzvrătirea lui vine la Dodin din confruntarea gravă, decisivă dintre generații. Din fractura comunicării, din neînțelegerea profundă ivită la nivel de limbă, de mesaj. De aceea, aducerea pe scenă a altui cod, cel al muzicii, ca un plan în sine, mi se pare o idée originală. Valabilă. Un contrapunct formidabil. Bufonul lui Lear cîntă la o pianină ciudată
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
istoria jazz-ului, importantă a fost la Iancy Körössy încă din anii tinereții integrarea celor două tipuri de limbaj muzical folcloric - cel jazzistic și cel lăutăresc din România - într-o concepție unitară, cu caracter de pionierat. Al doilea paradox se ivește ascultându-i înregistrările europene din anii ’50-’60 și cele din perioada americană. Cântul său pianistic dinaintea stabilirii în America de Nord definea jazz-ul - cu toate calitățile tipice unei educații și practici de instrumentist de concert clasic. Recitalurile imprimate după 1970
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
de instrumentare. Cum dpc este o configurare în timp, este implicată atât perspectiva formei lineare, proprie desfășurării timpului ieșind din conținutul său de continuitate<footnote Credem că, aprioric, timpul pur este informal, fiind doar substanță de continuitate. Forma sa se ivește într-o circumstanță de incidență sau fluctuație, din care diverg simultan-alternativ (în raport cu timpul) două forțe: inflația - ca extindere sau dilatare în intervalitate temporală odată cu radiația spațială (de/în distanță, caracterizată cel puțin monodimensional, ca lungime de undă); colapsarea - ca restrângere
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
a valorilor. E ca și cum, într-un spartanism deșuchiat, am arunca în prăpastie tocmai elementele culturale cele mai sănătoase și mai bine dezvoltate. Moartea Monicăi Lovinescu a repus cu acuitate problema testamentelor și-a moștenirilor. Am văzut o pleiadă de lăudători iviți din neant înălțând osanale conștiinței care, alături de Virgil Ierunca, a fost decenii în șir - nu mă sfiesc s-o afirm - un dascăl al neamului. Moartea acestui extraordinar personaj ne lasă cu o întrebare grea: cine va duce mai departe ideile
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]