686 matches
-
mite unul științific; iar singurul Nobel accesibil mie ar fi, la limită, acela „pentru pace“... La care ar putea, de altfel, să aspire mai toți inșii de-o anume vârstă din aria (ș)lagărului păcii, ce trebuiau să-ncheie orice jalbă, adică cerere, cu magica formulă „Trăiască lupta pentru pace!“. — Pornisem de la filoelenism, întrerupse Carmen, cu bun-simț, poliloghia asta fără capăt, și iată-ne la pacifismul roșu... Sau verde, zise Nora: la Green Peace! Ce urmăreați, în fond, cu grecitatea, stimate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
o copeică. țarul îi vorbise consternat despre toate aceste „excese” înainte de a pleca spre Principatele Române. Iar acum amiralul se convinsese că și Marele Komandir cunoștea, auzise, citise despre ele, dar nu luase nici o măsură. Îi pusese în brațe toate jalbele primite și nerezolvate. „Ia-le, ia-le! Nu pot să mai sufăr asemenea grozăvii.” Singur, în noua lui reședință care i se pusese la dispoziție, pentru că refuzase categoric odaia din hanul în care se desfășura acum toată mascarada semnării tratatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dovadă despre existența acestui han, dintr-o mărturie hotarnică a vornicilor de poartă, făcută la 4 iulie 1785. --Apoi asta-i mană cerească. Să auzim! --“Sfinție sa părintele Ignatie arhimandritul și egumenul mănăstirii Trei Sfetitelor” - vechea noastră cunoștință - a dat jalbă la vodă arătând “că sfinta mănăstire ari câteva locuri aicea în Ieși, pe care și-au făcut case unii și alții... și nu vor ca să plătească bezmen,... cum și din vale,... spre Bahlui, ar fi având o bucată de loc
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
s-a hotărât să dea Coste scrisoare egumenului în care să arate că dughenile nu sunt cumpărate de el, ci este doar epitrop “de ia chiria”. Nici după trei luni însă Coste nu a dat acea scrisoare. La a doua jalbă a noului egumen Athanasie, Divanul hotărăște ca “acele dughene... să le stăpânească mănăstirea”. --Multe dugheni și pivnițe sau numai locuri și-au schimbat stăpânul. Din copia după zapisul din 15 septembrie 1773 al lui Ștefan Năstasă, aflăm un lucru nou
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
zilele trecute să se plângă ba de una, ba de alta. Samuraiul își plecă fruntea cerând iertare. De câte ori tatăl sau unchiul lui înaintaseră rugămintea de a li se înapoia pământurile din Kurokawa, seniorul le făcuse mereu favoarea de a trimite jalba lor mai departe la castel. Samuraiul aflase însă după aceea de la seniorul Ishida că oamenii tot trimiteau astfel de jalbe care se adunau în teancuri la Sfatul Bătrânilor. Atâta vreme cât nu erau niște petiții importante, era puțin probabil ca Stăpânul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unchiul lui înaintaseră rugămintea de a li se înapoia pământurile din Kurokawa, seniorul le făcuse mereu favoarea de a trimite jalba lor mai departe la castel. Samuraiul aflase însă după aceea de la seniorul Ishida că oamenii tot trimiteau astfel de jalbe care se adunau în teancuri la Sfatul Bătrânilor. Atâta vreme cât nu erau niște petiții importante, era puțin probabil ca Stăpânul să cerceteze aceste jalbe. Înțeleg ce simte bătrânul. Dintr-o dată, zâmbetul se șterse de pe chipul seniorului Ishida. — Dar bătălii nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
departe la castel. Samuraiul aflase însă după aceea de la seniorul Ishida că oamenii tot trimiteau astfel de jalbe care se adunau în teancuri la Sfatul Bătrânilor. Atâta vreme cât nu erau niște petiții importante, era puțin probabil ca Stăpânul să cerceteze aceste jalbe. Înțeleg ce simte bătrânul. Dintr-o dată, zâmbetul se șterse de pe chipul seniorului Ishida. — Dar bătălii nu vor mai fi. Naifu dorește să dezvolte orașul Ōsaka și însuși Stăpânul se supune voinței lui, zise el cu o voce destul de puternică. Samuraiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lui, zise el cu o voce destul de puternică. Samuraiul se întreba dacă fusese chemat atâta drum doar ca să i se spună acest lucru. Poate că seniorul Ishida voia să-i arate că era de prisos să mai vină cu vreo jalbă. Tristețea îi inundă sufletul ca o apă revărsată. El însuși iubea valea aceea, dar asta nu însemna că uitase vreo clipă de pământul îmbibat de sudoarea și de amintirea străbunilor săi. Acum, când seniorul Ishida îi poruncea limpede să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ca să-l păcălești. Însă n-o faci din suflet. Așa m-am gândit eu azi-noapte. — Matsuki Chūsaku spunea... — La ce bun să crezi ce zicea Matsuki? El spunea că Sfatul Bătrânilor ne-a trimis în această călătorie ca să pună capăt jalbelor venite din partea ostașilor care își cer înapoi domeniile de altădată. Eu însă nu cred că e așa. Ceea ce m-a îmbărbătat de-a lungul acestei călătorii a fost legământul făcut cu seniorul Shiraishi. Cred că Matsuki e sprijinit de dușmanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a celor care o comit, ura mocirloasă a unora, lipsa solidarității, refuzul efortului intelectual, incapacitatea resentimentarilor de a edifica, prioritatea intereselor în fața idealurilor, folosirea literaturii ca simplă rampă de lansare, strângerea de semnături pe fel de fel de declarații și jalbe etc. Care este relația ta cu critica literară? Te-au "citit" bine criticii vremii noastre? Ce ai fi vrut să se spună despre tine și nu s-a spus? Am relația asemănătoare cu a unui bărbat cu o doamnă cunoscută
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
numită așa - o luptă pentru coroană între adversari îndreptățiți. Îndreptățiți - dar și loiali? Nu. Mai bine o viclenie decât un oftat. Mai bine o masă de lucru decât o autocrucificare. Mai bine o tăcere complice cu mine însumi decât o jalbă. 13: Lista, probabil incompletă, a propunerilor privind forma mesei la tratativele de la Paris în problema vietnameză. Americanii au propus: masă rectangulară; masă rotundă tăiată în două jumătăți puse față-n față, cu un mic interval între ele; două mese separate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mod oarecum schimbat. O ființă umană pe punctul de a dobândi libertatea de a nu ființa uman. Nu la asta voia Sammler să ajungă În bucătărie, vorbind lui Lal și doamnelor despre divorțul de orice stare umană? Să mergi cu jalbă la Dumnezeu ca să te dezlege de atenția lui? Zilele mele sunt o suflare 1. Nu voi trăi În veci. Lasă-mă. De ce mă cercetezi În fiecare dimineață, când vei Înceta să mă privești, să iei seama la mine. Lasă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sale o satiră dură la adresa dictaturii. Ioan Groșan, O sută de ani de zile la Porțile Orientului, colecția „Fiction Ltd.“, Editura Polirom, 344 de pagini, 34.95 lei TREI R|SPUNSURI DE LA IOAN GROȘAN „Azi, în loc să mergem cu peșcheșuri și jalbe la Stambul, nu facem același lucru, însă la Washington?“ În perioada comunistă, romanul „istoric“ ascundea o satiră dură la adresa regimului. Care este acum rolul acestui tip de roman? Din câte am observat în ultimul timp, romanul cu tentă istorică de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
de realități din vremea dictaturii, așa cum, de altfel, ați remarcat și dvs. Căci ce-a fost, în fond, Evul Mediu românesc decât un șir aproape neîntrerupt de dictaturi mai mari sau mai mici? Iar azi, în loc să mergem cu peșcheșuri și jalbe la Stambul, nu facem același lucru, însă la Washington? Kundera spunea despre kitsch că „este idealul estetic al tuturor politicienilor, al tuturor mișcărilor politice“. Cum ați defini kitschul, în context românesc? Nu cred c-aș fi în stare să dau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
treacăt pe Mini, care se strecura discret, și, bine dispus, o invită în birou. Lică salută scurt. Totul era că în audiența asta Rim părea cel mulțumit. Făcîndu-și socoteala că Linei i-ar place ca vărul să aibă răgaz pentru jalba lui, nu vroi să rămână și declară că e mare amatoare de a supraveghea măiastră pregătire a prepelițelor. Rim își frecă mâinile deznodate, ca semn de bucurie pentru dejunul fain. Era așa de mulțumit încît Mini, care îl cunoștea, fu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
căutau motive, se puteau găsi: că în cutare sat, la trecerea convoiului de țigani, au dispărut fără urmă mai multe gâște, că un cioban se plânsese de lipsa a doi cârlani, că o babă aschidă ajunsese până la primărie cu o jalbă în proțap că i se luase chiar o cloșcă, de i-au rămas puii de izbeliște, de parcă ar fi pierdut un colț de țară, și câte altele. Dar pentru atâta lucru, nu se făcea niciodată tevatură. Se știe că și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cea mai bună pâine din sat și ca atare din țară, că la comparații de astea am fost mereu foarte buni. Dar cei mai babani din Nicorești, după marele moșier Nistor Cincu erau Alecu Anastasiu, dr. Savel Cârlan, dr. Ioan Jalbă. Sava Capmare, dobrineștean avea aproape două hectare de viță nobilă, cinci de arabil și batoză de treierat cu vapor, mai exact cu motor cu vapori. Dar gata, că e timpul să urcăm în arborele genealogic. Bunicul după tata, Ilie Brumă
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
că acum ne privește din ceruri și are bucuria de a ști că fiul său, medicul Liviu Matran ne-a fost prieten, copie omenească de rară valoare a tatălui său. Aș fi dorit să ajung medic, după exemplul doctorului Ion Jalbă de la Nicorești. Nu s-a putut deși aveam promisiuni de ajutor. Mă bucur însă că doi dintre fiii lui și prietenii mei, Aurel și Tudorel au urmat profesiunea tatălui. Eu, doctor în az-buche. Dar să revin la foc și la
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
prin rezonanța oarecum blajină. Ca să spun drept cam două nume reveneau, un fel de dicteu al peniței, în clipe de plictiseală: Eugenia de Savoia și...Steluța Apostolescu. Pentru Eugenia explicația era dată de sora bunilor mei prieteni din Nicorești, frații Jalbă, o fată bună și înzestrată cu foarte multe calități. Peste ani, cele două aveau să devină prietene. Domnișoara bască albă stătea la gazdă la familia Stepan Volcov, bulgar. Și încet, încet, că milităria-i lungă, vizitele la școala domnișoarei cu
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Biata mamă ne-a dat de pomană o pernă, un preș și ce-a mai putut ea da; nana Ileana Balan, care m-a botezat, sora tatei, ne-a dat perină, un preș și câteva farfurii. Coana Chița, soția doctorului Jalbă, bunătatea întruchipată, ne-a dat două paturi cu saltele de paie, o perină și o cloșcă cu pui. Cu banii luați de la Banca Populară din Nicorești am luat cerșafuri și cămeși și ce s-a mai putut lua de îmbăcăminte
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Închipuit În brațele subțiri ale femeii!? Povestea ar fi simplă, dacă nu ar complica-o metafora: „Împins de o oarecare poftă de viață, la a treisprezecea bătaie a pendulei am ieșit afară spre liniștea mamei care nu mai contenea cu jalbele la primărie și plîngerile-n vecini. De cîte ori bate pendula așa mă lovește și fătul ăsta-n burtă! Nici de ceas nu mi-e trebuință. El nu greșește nici o dată.” Ieșisem deci, În lume, mă plimbam cu fala mamei scrisă
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
în tîrgu în Iași, pre Ulița Mare, lângă Mitropolie...precum ne-au arătat și zapis de la mîna lui Andrieș...Deci la dzi nu i s-au dat banii, ce-au trecut un an peste dzi...Acuma, de iznoavă au făcut jalbă Ghinea neguțătoriul înaintea domniei mele. Pentru aceia bani...am trimis...vornicii de poartă, de au biciuluit acele case...și s-au dat pe sama Ghinei neguțitoriul”. „Neguțitoriul Ghinea” nu este singurul care ajunge stăpân pe case din Ulița Mare, fiule
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cu piatră piste tot sănătoasă, după plăcerea sfinții sale”. Toate bune și frumoase, dar ai uitat că la urmă treaba s-a cam încurcat, fapt ce l-a făcut pe Manolachi teslarul ca la 13 septembrie 1755 (7264) să facă jalbă către Matei Ghica vodă. Iertare, părinte, dar am uitat pur și simplu de această jalbă. Acum însă îmi amintesc ce supărări a avut teslarul și ce răspuns au dat boierii care au judecat jalba lui Manolachi. Așa spune, fiule! Ia
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
uitat că la urmă treaba s-a cam încurcat, fapt ce l-a făcut pe Manolachi teslarul ca la 13 septembrie 1755 (7264) să facă jalbă către Matei Ghica vodă. Iertare, părinte, dar am uitat pur și simplu de această jalbă. Acum însă îmi amintesc ce supărări a avut teslarul și ce răspuns au dat boierii care au judecat jalba lui Manolachi. Așa spune, fiule! Ia să auzim! Din răspunsul boierilor se înțelege că prefectul „nu l-ar fi lăsat să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
13 septembrie 1755 (7264) să facă jalbă către Matei Ghica vodă. Iertare, părinte, dar am uitat pur și simplu de această jalbă. Acum însă îmi amintesc ce supărări a avut teslarul și ce răspuns au dat boierii care au judecat jalba lui Manolachi. Așa spune, fiule! Ia să auzim! Din răspunsul boierilor se înțelege că prefectul „nu l-ar fi lăsat să facă dughenile după cum i-au fost tocmala, ce l-au silit de le-au făcut mai mari decît măsura
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]