3,184 matches
-
al tau nucleu În trup îți simt prezenta, îl simt pe Dumnezeu Zvâcnind în tot ce este, ce-a fost și va mai fi Și știu că orice slova s-a scris, se va-împlini. Te-îmbrățișezi cu mine de jalea bietei lumi Și tremura toți munții din vale până-n culmi, Te-aud cum plângi adesea, cum hohotești de plâns, Că vremea omenirii că într-un ghem s-a strâns. Îți iau în noapte pulsul cu mâna și mângâi Bătaia tâmplei
ASCULT CU AL MEU SUFLET, INIMA TA, PĂMÂNT de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382541_a_383870]
-
zbaterilor efemere Atât tribut cât ți-aș fi dat, Ca un Pygmalion ce-și cere Pe Galateea, din păcat Să se resoarbă unde-n sine Din râuri curse la vărsare Ocean în proprii spații pline, Nimic a gol, nimic a jale! Ai vrea să știi de mă mai doare? Ei bine, nu!...m-am vindecat Te uit cu fiecare boare de vânt ce-adie.... Vântu-a stat Dar să te uit, te scot din mine Tu- încrustare din adânc, Tu veac flămând
UNDE IUBIRE, EȘTI de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382661_a_383990]
-
mele, Mai mângâie și acum, Mâna maicii singurele. Dor îmi e de mă sugrumă, Dor nebun și apăsat, Dor de ușa, unde maica, Mă striga pe înserat, Vai ce dor, ce sete-mi este, De copacii din grădină Și ce jale și ce dor, De măicuța mea bătrână. Of, ce dor greu mă apasă, De căsuță și de mamă, De copilăria-mi verde Și de-a măicuții, dojană. Dor de pașii mei desculț, De prin iarba-nrourată, Și de urma tălpilor
DOR DE MAMA ȘI DE-ACASĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383873_a_385202]
-
zâmbete ne vom duce noi traiul,/ Pentru-o clipă de dor, ne-am pierdut nemurirea...” ( Logodnă intelergalatică) Într-una din spovedaniile sale, autorul își scrie cu lacrimi dorințele, sculptând în lemn necioplit durerile care-i macină sufletul. Ceterașii, simbol de jale aici, se îndreaptă către asfințit căci la asta face referire și autorul, la asfințitul existenței sale. “ Cu lacrimi îmi voi scrie epitaful/ Sculptat în lemnul încă necioplit/ Trei ceterași mi-or însoți taraful/ Horind, de jale, către asfințit.” ( Cimitirul vesel
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
sufletul. Ceterașii, simbol de jale aici, se îndreaptă către asfințit căci la asta face referire și autorul, la asfințitul existenței sale. “ Cu lacrimi îmi voi scrie epitaful/ Sculptat în lemnul încă necioplit/ Trei ceterași mi-or însoți taraful/ Horind, de jale, către asfințit.” ( Cimitirul vesel ) Gloriile lumești sunt trecătoare și deșarte. Acesta este mesajul autorului într-un alt poem. În vântul care spulberă iluzii și în pânza vremii din care răzbat dulci amintiri simte chemarea. Însă recile amăgiri îi sufocă existența
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
Carpe diem ) Lacrimi, amintiri și trandafiri care sângerează spun povestea unui suflet care retrăiește vise împletite în doruri și care deplânge risipirile vieții. Autorul își deapănă sincer trăirile, încrustându-le în petalele vremii: “Potop e de lacrimi, curg fluvii de jale,/ Amintiri îngropate în răvașe nescrise,/ Trandafiri sângerând printre spini din petale,/ Prea multa risipă de doruri și vise.” ( Risipiri ) Îngenuncheat la picioarele efemerității, Dumitru Marian Tomoiagă privește la curgerea dureroasă a timpului :“Albește vremea peste tâmple,/ Și teama se așterne
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
renegat și sfânt.../ Sunt și lacrimă și ochi/ Sunt descântec și deochi/ Sunt din lemn și sunt din piatră/ Sunt și margine și vatră.../ Sunt și cremene și lut/ Sunt sfârșit și început/ Sunt și aripă și zbor,/ Sunt și jale, sunt și dor.../ Sunt și tată, sunt și fiu/ Devreme și prea târziu/ Sunt și strigăt și tăcere/ Sunt și cântec și durere.../ Sunt și miere și pelin/ Ursitoare și destin/ Am fost ieri și fi-voi mâine/ Sunt otravă
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
Eugen Dorcescu Absența Olimpiei-Octavia. În memoriam Absența e-o prezenta negativă, E-un gol, o așteptare, o latentă. E moarte și viața, deopotrivă - Chiar Domnul, pentru simțuri, e-o absența. De neatins fiind, si nevăzuta, Asociind realități contrare, Absența naște jale și frustrare Și-un gând de neputința absolută. Ne-existând, nu poate să se-ascundă. Ne-existând, nu-și neagă evidență. Egale-i sunt teroarea și clementa... Absența e-o prezenta mult mai cruntă, Mai greu de îndurat decât prezenta
EUGEN DORCESCU, ABSENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384091_a_385420]
-
IUBIRII PIERDUTE Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1392 din 23 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Toamna iubirii pierdute transformă roua în brumă. Iar prin zile tot mai scurte, plăcerea plimbării curmă. Vântul biciuiește pomii, până cad frunze sângerii. Jalea morții pun în lacrimi galbene, roșii, arămii. Vântul răscolește norii ce-ascund razele de soare. Ploaia să-și pună fiorii în vreme rea și răcoare. Vremea rece ia cu sine, sentimentele plăcute. Și pârjolește destine, de iubirile pierdute. Cerul este
TOAMNA IUBIRII PIERDUTE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384134_a_385463]
-
murmur de izvor,/ Atât senin de stele,/ Și un atât de trist amor/ Am îngropat în ele!/ Din ce noian îndepărtat/ Au răsărit în mine!/ Cu câte lacrimi le-am udat,/ Iubito, pentru tine!/ Cum străbăteau atât de greu/ Din jalea mea adâncă,/ Și cât de mult îmi pare rău/ Că nu mai sufăr încă! [...] Și poate că nici este loc pe-o lume de mizerii/ pentr-un atât de sfânt noroc/ străbătător durerii.” Poetul devine dezamăgit și acest sentiment - dezamăgirea
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
Publicat în: Ediția nr. 1886 din 29 februarie 2016 Toate Articolele Autorului DA, VIAȚA Da, viața e o pendulare Intre-nnourat și cer cu soare, Viața e ură și iubire, Este uitare și nemărginire. Viata-i coșmar sau feerie, Lacrimi de jale sau de bucurie, Viata-i un șir de aspre gânduri Dintr-o scrisoare fără rânduri. Dar tu să nu-ți dorești nicicând Să faci din viața ta mormânt Și rătăcit doar pe pamant Să dormi un somn adânc. Viață este
DA VIATA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383361_a_384690]
-
Acasa > Poezie > Amprente > MOR PRIMĂVERILE-N BRAȚELE GOALE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 1876 din 19 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Tare mă doare-asfințitul de jale ce m-a cuprins cu fioru-i letal! Mor primăverile-n brațele goale, ca-ntr-un blestem satanist de final; Nimeni nu știe-un descântec și cerul s-a-ndepărat dintr-odată de noi, Umbrele nopții ne-nchid în coșmaruri și ne ucid
MOR PRIMĂVERILE-N BRAŢELE GOALE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383376_a_384705]
-
Împrăștii norii cu un zâmbet Și grijile-mi doar c-un cuvânt. Ești pentru mine ieri și azi, Și vei fi mâine și mereu. Tu mă ridici, cu mine cazi Rugându-te la Dumnezeu. Tu-mi știi durerea, bucuria, Și jalea mută și amară, Tu-n suflet aduci armonia, Când ploi mărunte mă doboară. Tu ești în mine, eu sunt tu Și suntem noi pentru vecie, Suntem un suflet, o fărâmă Din Dumnezeu și ce-o să fie. Tu ești puterea mea
SUNTEM UN SUFLET de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383421_a_384750]
-
în odaie , le voi pune pe-un prichici... Căci în nopțile în care, vântu-mi va sufla-n ferestre, Vâjâind turbat de dorul nopților de vară pline, Ele îmi vor spune-n șoaptă a copacului poveste, Încercând cu al lor tremur jalea mea să o aline... Vântul toamnei, șturlubatic, mă gonește pe cărare, Cu-al meu păr se joacă-n treacăt, apoi pleacă liniștit. Toamna-ascunsă printre dealuri cheamă vântu-n depărtare, Să culeagă dintre ramuri frunzele care-au murit. Și pe trena ei
SFÂRȘIT DE TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383419_a_384748]
-
Apus să vezi pe frații ce te-așteaptă! Avem atâtea de făcut, apucă dar, calea cea dreaptă! Eu n-am să-mi pierd răbdarea, Frate, și am să coc și mâine pâine, Și de nu vii...lăsa-voi doina ca jalea inimii s-aline... 15 noiembrie 2016 Referință Bibliografică: DE ANI DE ZILE TE AȘTEPT, FRATELE MEU DE PESTE PRUT! / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2146, Anul VI, 15 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Munteanu : Toate
DE ANI DE ZILE TE AȘTEPT, FRATELE MEU DE PESTE PRUT! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383418_a_384747]
-
Imagini > EMOȚII DE TOAMNĂ Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Se rup de vânt salcâmii de pe deal, Sărută salcia pământu-n vale, Plutesc tăcute frunze în eter, Pădurea cântă-ncet doină de jale.. Și plâng pe ramuri galbenele frunze După suratele ce au căzut în tină, Iar vântul trist le cânt-acum prohodul, Iar soarele le-a pus la cap lumină... S-au înroșit de dorul verii teii, Și plâng cu frunze roșii pe
EMOȚII DE TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383417_a_384746]
-
încercat mereu dar n-o pot face, Nu ticluiesc arhangheli din noroi, Nu cred tiranii făcători de pace. Nu pot să cânt imnuri și osanale, Să-i laud pe tâlhari cu veselie, Când sufletu’-mi se zbate-n dor și jale, De plânsul bunilor culcați sub glie. Nu mă urâți că nu văd oul negru, Deși voi ziceți că așa-l vedeți, Lăsați-mi măcar gândul pur, integru, Nu-nchideți adevăru’-ntre pereți! Referință Bibliografică: INTEGRU / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN
INTEGRU de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383498_a_384827]
-
a îmbătrânit, după cum îi surâdea sau nu, viața. Într-un timp, Casa cu Lei a adăpostit iubiri vinovate, a ascuns întunecate povești de amor și a fost martora multor jurăminte de dragoste, deziluzii și despărțiri. Mai târziu, grele timpuri de jale i-au umbrit momentele de glorie, căci, uitată și abandonată, Casa cu lei a stat îndelung închisă, părăsită și goală, cu ușile și ferestrele ferecate, cu treptele scării de la intrare descompuse, cu interiorul devastat. Destinul Casei cu lei a fost
ZEIȚA DE LA CASA CU LEI de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383566_a_384895]
-
chem, suspinul. Amar îmi este și trecutul Și zilele-s amare, Iar lacrimile-amare-mi curg Când pleci în depărtare. Amară-i și privirea ta Când nu la mine vine, Amar e și sărutul tău Când nu e pentru mine. Amară este jalea mea, Iar oful prea amar, Amară ți-e făptura când De mine n-ai habar. Amare toate chiar de-or fi, Nu aș simți amarul Al meu de-ai fi, amarul meu, Eu aș iubi amarul. Referință Bibliografică: AMARUL MEU
AMARUL MEU de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383582_a_384911]
-
aceea, în această Duminică a Floriilor, să nu pregetăm a ne duce la Biserică - Ierusalimul nostru restaurat - ca să întâmpinăm intrarea Domnului nostru Iisus Hristos așa cum se cuvine; pentru că Iisus Hristos - contemplându-ne inimile - să nu poată zice cu întristare și jale, ca odinioară, când a plâns la porțile cetății: „Dacă ai fi cunoscut și tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi“. Despre învierea Dreptului Lazăr și Intrarea Domnului nostru Iisus Hristos
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
bătălii pierdute Nu mai sunt argintul viu. Mă grăbeam să fiu cu tine Biet hoinar am fost destul Stele mi-am tras peste mine De-intuneric sunt satul Seri puștii la malul mării Cânt șoptit de un talaz S-alung jalea depărtării Să alung al tau necaz Suspendat în vremi tăcute Amintind că o să fiu Un bunic cu gânduri multe Ce renaște-n seri târziu! Citește mai mult Un bunic cu gânduri multeMa grăbeam să plec acasaColbul,gândul grizonatDe nimica nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
parca-i hibernatPrintre gânduri cam trecuteHibernate-n trup târziuPrintre bătălii pierduteNu mai sunt argintul viu.Ma grăbeam să fiu cu tineBiet hoinar am fost destulStele mi-am tras peste mineDe-intuneric sunt satulSeri puștii la malul mariiCânt șoptit de un talazS-alung jalea departariiSă alung al tau necazSuspendat în vremi tăcuteAmintind că o să fiuUn bunic cu gânduri multeCe renaște-n seri târziu!... XII. NU ÎNNEBUNESC POEȚII, de Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017. Nu înnebunesc poeții Nu înnebunesc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
Acasa > Poezie > Cantec > CÂNTEC DE JALE AL MIORIȚEI Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ne e furată glia, Împrăștiat e neamul, Azi stinsă e făclia, La pământ n-e hramul... Politica ne minte Că redresat e statul
CÂNTEC DE JALE AL MIORIŢEI de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382916_a_384245]
-
imnul ne rămâne De magmă pâjolit... Hotarul e azi nesigur, În coastă avem dușman Și nu-i doar unul singur Perfid și inuman... Săraca țară blândă Din plaiul mioritic, Se zbate azi flămândă În mediu paralitic! Referință Bibliografică: Cântec de jale al mioriței / Constantin Enescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1790, Anul V, 25 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Constantin Enescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CÂNTEC DE JALE AL MIORIŢEI de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382916_a_384245]
-
Fără de căpătâi, și fără haină Să-mi fie taina, cea mai mare taină Aflat-am azi, iubirea mea străveche Că ofilite sunt, flori și petale Ai fost femeia fără de pereche Ce mi-a bătătorit a vieții cale Să-mi fie jalea, cea mai mare jale... Aflat-am azi, iubirea mea apusă Că ai fost o copilă prea cuminte De mine, te-ai lăsat ușor sedusă Și-am devenit, la rândul meu părinte Să-mi fie cinstea, cea mai mare cinste Aflat
AFLAT-AM AZI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383030_a_384359]