2,068 matches
-
Întins un covor de flori pe care călcau tălpile goale ale purtătorilor săi, iar mulțimea cînta psalmi și șoptea rugăciuni. Orbii și ologii, fojgăind precum viermii, mișunau printre picioarele lor, le sărutau trupurile și Îi implorau cu vorbe tînguitoare și jalnice, Îi implorau cu dragoste și credință, cu soarele și luna, cu iadul și raiul, Îi rugau și Îi blestemau să li se redea vederea, să li se vindece rănile și mădularele amorțite, să li se redea lumina zilei și lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
decăderea morală a unui ofițer țarist, ca și a unui prieten“. Nu se putea Însă nega că nu fusese sincer interesat de Jurnalul de campanie cu autograful lui Lažecinikov, În clipa În care se aplecase deasupra valizei din piele, În jalnica Încăpere a hotelului „Royal“ (nu cel din centru, celălalt, a cărui emblemă rufoasă o purta parcă În derîdere). „Dar ce va rămîne după noi, domnilor?“ va spune cu acel prilej cu jumătate de gură, ca pentru sine. „Scrisori de dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Și dacă fiecare minte, nimeni, mințind, nu mai minte... Minciuna este un element firesc al așa-zisei societăți sovietice... Întruniri, congrese - mascaradă. Dictatura proletariatului - o mare cacealma. Masă spontană - organizare vigilentă. Dreapta, stînga - aceeași potlogărie. Stahanovism - batjocură. Bucuria vieții - farsă jalnică. Omul nostru - gorilă. Cultura - incultură. Conducător genial - tiran imbecil...“ Oricum, orice asemănare cu povestirea este absolut Întîmplătoare. Jean Valtinne din povestirea Onoruri postume este un personaj real. În cărțulia cu titlul Out of the Night, el va prezenta acest episod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Și dacă fiecare minte, nimeni, mințind, nu mai minte... Minciuna este un element firesc al așa-zisei societăți sovietice... Întruniri, congrese - mascaradă. Dictatura proletariatului - o mare cacealma. Masă spontană - organizare vigilentă. Dreapta, stînga - aceeași potlogărie. Stahanovism - batjocură. Bucuria vieții - farsă jalnică. Omul nou - gorilă. Cultura - incultură. Conducător genial - tiran imbecil...” Oricum, orice asemănare cu povestirea este absolut Întîmplătoare. (n.a.) 1. Mazuranić, Anton (1808-1888) - scriitor croat. 2. Meyerhold, Vsevolad Emelievici (1874-1942) - regizor de teatru, pedagog și actor rus. 3. Malmberg, Bertil (1889-1958
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ceea ce urma să-i spun eu lui. Îmi oferea răspunsuri ample și detaliate la orice observație pe care ar fi putut el s-o facă. — Ai să faci tot ce poți pentru mine? mă întrebă ea pe un ton aproape jalnic. Spune-i în ce stare sunt. Am văzut că dorește să fac apel prin toate mijloacele la compătimirea lui. Îi șiroiau ochii de lacrimi. Am fost teribil de înduioșat. Eram indignat pur și simplu de cruzimea glacială a lui Strickland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dar legea poate să scoată apă din piatră seacă? Nu am nici un ban. Cel mult o sută de lire cu totul. Am început să fiu mai nedumerit ca oricând. Era adevărat că hotelul la care trăsese dovedea o situație financiară jalnică. — Și ce-o să te faci după ce le cheltuiești și pe astea? — O să câștig altele prin muncă. Era perfect calm și ochii lui își păstrau acel zâmbet batjocoritor care reducea la ridicol tot ce-i spuneam eu. Am făcut o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
plini de lacrimi. Am impresia că nu prea înțeleg, i-am zis. — Strickland nu poate lucra împreună cu altcineva în același atelier. — Bine, dar dă-o dracului, doar e atelierul tău! Treaba lui cum se descurcă. Mi-a aruncat o privire jalnică. Îi tremurau buzele. — Ce s-a întâmplat, de fapt? l-am întrebat cam aspru. A dat din colț în colț și s-a făcut roșu ca sfecla. A început să privească trist un tablou de pe perete. — N-a mai vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pas atât de cumplit. Am presupus că Strickland știe ce s-a întâmplat, căci cu siguranță îl vizitase cineva de la poliție și trebuie să fi dat o declarație. Nu știam unde e. Presupuneam că s-a întors în podul acela jalnic care-i servea de atelier. Curios e că ea nu voia să-l vadă. Poate că nu dorise să fie chemat pentru că știa că el o să refuze să vină. Mă întrebam în ce abis al cruzimii va fi privit ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sunt foarte interesanți. Până și femeile pentru care subiectul este de un interes suprem îi disprețuiesc pe acești bărbați. Ei le flatează și le stârnesc, dar ele își păstrează un fel de sentiment neliniștitor că acești bărbați sunt niște ființe jalnice. Chiar și în scurtul răstimp în care sunt îndrăgostiți, bărbații fac alte lucruri care le ocupă mintea. Meseriile prin care își câștigă existența le absorb toată atenția. Se dau în vânt după sporturi. Se pot interesa de artă. În marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se însoare. Sunt oameni cărora Providența îndurătoare fără doar și poate le-a hărăzit o singură viață, dar care - din capriciu sau datorită unor împrejurări cu care nu s-au putut lupta - i-au înfruntat hotărârile. Nu există lucru mai jalnic decât holteiul căsătorit. Din această tagmă făcea parte și căpitanul Nichols. I-am cunoscut nevasta. Era o femeie de vreo douăzeci și opt de ani - cred eu -, dar făcea parte din genul acela a cărui vârstă e întotdeauna îndoielnică. Nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de la ușă deși plângea amarnic. Nu i-a dat atenție, dar când a ieșit să-și ia șareta să pornească spre casă a văzut-o din nou pe fetiță ținându-se puțin de-o parte; îl privea cu un aer jalnic și lacrimile îi șiroiau în continuare pe obraji. A întrebat pe cineva ce a pățit fetița și i s-a spus că a venit din zona colinelor ca să-l roage să vadă un bărbat alb care era bolnav. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în timp ce căpitanul încerca încă să domolească furia celor care nu se puteau întoarce acasă pentru a se-ncălzi în paturile lor. Nu era prima oară când statul major rechiziționa drumul. Trebuie spus că drumul era tare îngust și în stare jalnică, asta după ce trei ani fusese distrus de camioane și de potcoavele câtorva mii de bidivii. De asemenea, când se pregătea o ofensivă, drumul era interzis și rezervat convoaielor care, mergând câteodată toată ziua și toată noaptea, fără întrerupere, fără oprire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
afli. Primirea pe care mi-au făcut-o a fost încântătoare. Primarul s-a emoționat de parcă aș fi fost Mesia. Școala e abandonată. Îl voi înlocui pe învățător, grav bolnav, mi s-a spus. Locuința lui fiind într-o stare jalnică, va trebui să găsesc un loc în care să mă mut. Deocamdată, voi dormi la hotel. Primarul m-a condus acolo. E un țăran gras care vrea să treacă drept un bărbat tânăr. L-ai găsi, fără îndoială, nostim. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lor, iar la Burne simțea lipsa magnetismului care-l Îndemna de regulă să jure credință. În seara aceea Însă Amory a fost izbit de seriozitatea intensă a lui Burne, calitate pe care se obișnuise s-o asocieze numai cu prostia jalnică, și de marele lui entuziasm, care făcea să vibreze În inima sa corzi socotite moarte. Burne simboliza, vag tărâmul spre care spera Amory că se Îndreaptă În derivă și cam sosise momentul să zărească acel tărâm. Tom, Amory și Alec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
șoaptă neliniștită. - Ce s-a Întâmplat? - Sunt detectivii hotelului. Doamne, Amory, caută un țap ispășitor... - Păi, mai bine le deschizi. - Nu Înțelegi. Pot să mă rețină, conform prevederilor legii Mann. Fata a intrat Încet pe urmele lui, cu o figură jalnică, nefericită, ascunsă În Întuneric. Amory a Încercat să croiască repede un plan. - Tu fă scandal și lasă-i În camera ta, a propus el Îngrijorat. Eu o scot pe fată pe ușa cealaltă. - Dar stau În fața ambelor uși. Țin sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
poate să se ducă, însă data viitoare să‑și rezolve treburile în pauză. Gerhard își mișcă deja șuncile spre ușă, uitându‑se mai întâi la Anni cu o privire consiprativă care se vrea foarte grăitoare. Dar nu este grăitoare, ci jalnică. Ajută‑mă, Anni, te rog, te ador de multă vreme, iar acum am nevoie de un pic de amabilitate și bunăvoință, fiindcă altfel n‑o să mi se scoale și ca atare n‑o să pot să ți‑o bag. O fărâmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
energia ca în fotografia cu fratele Sophiei. Poziție de atac, sau cum s‑o mai fi numind și asta, într‑o mână pumnalul, cealaltă răsucită ușor și grațios în aer. Rezultatul: jalnic. Stai, Anni, știu cu ce putem drege rezultatul jalnic - cu baioneta tatei, pe care o păstrează ca amintire și pe care o are, la rândul lui, de la taică‑său; nici nu‑ți vine să crezi că monstrul ăsta a avut niște părinți care l‑au făcut cândva, dar iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o poziție ciudată, cu picioarele depărtate, despre care nu știe nimeni ce vrea să reprezinte, și gesticulează violent cu baioneta. Anna spune, stai liniștit că stric totul, și‑așa‑i destul de întuneric înăuntru. Imaginea pe care o oferă Rainer e jalnică, iar imaginea care iese e și mai jalnică decât cea din realitate. Obiectivul aparatului foto e nemilos cu diletanții, așa cum e și Rainer. Rainer și Anna pleacă apoi imediat la Sophie, Anna în speranța să‑l întâlnească acolo pe Hans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu știe nimeni ce vrea să reprezinte, și gesticulează violent cu baioneta. Anna spune, stai liniștit că stric totul, și‑așa‑i destul de întuneric înăuntru. Imaginea pe care o oferă Rainer e jalnică, iar imaginea care iese e și mai jalnică decât cea din realitate. Obiectivul aparatului foto e nemilos cu diletanții, așa cum e și Rainer. Rainer și Anna pleacă apoi imediat la Sophie, Anna în speranța să‑l întâlnească acolo pe Hans, Rainer ca să‑i explice Sophiei de ce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o s‑o pățești, ai crezut c‑o să ți se facă ceva plăcut, porcule. Pula e scoasă și scuipată. Uite ce‑avea de gând să‑mi ofere, zău așa. Tocmai mie. Ăsta n‑o să‑și mai ofere așa repede scula jalnică vreunei femei, fiindcă azi sigur i‑a pierit pofta. Hai să mergem! Hans îl lovește cu piciorul pe agentul comercial din Linz, cu cocoșelul lui cu tot, care de‑acum nu se va mai clinti din loc cel puțin o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Dar nu am avut niciodată impresia că am epuizat toate posibilitățile. Iată ce am Înțeles uitându-mă la tipul care asculta Santana, această muzică care exprima melancolia Europei: la Început credeam că o să izbucnesc În plâns minunându-mă cât de jalnică eram, dar nu, m-a pufnit râsul atât de tare, că mă țineam de burtă. Bineînțeles, nu puteam să râd În gura mare În fața clientului care Își freca penisul, pentru că i-aș fi rănit sentimentele, Însă am râs În sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În tot corpul. Ah, ce vremuri! Numai vorbindu-vă despre ecstasy, și simt deja cum Încep să mă umezesc de excitare! Prima oară când am luat ecstasy lucram Încă Într-un club și consumam frecvent cocaină. Eram Într-o stare jalnică. Cocaina se elimină greu din organism și, dacă faci excese, ai după aceea de Înfruntat un adevărat calvar, cu stări depresive care continuă la nesfârșit. În general, toată lumea face excese, pentru că nu-ți dai seama de asta ca să te poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
stăpâniți de o nebunie care să le poată atrage pierzania, precum acest criminal din umbră! Îmi doresc cu adevărat ca nebunia lor să se cheme adevăr, loialitate sau justiție: numai că ei posedă virtuți doar ca să trăiască mult și întrun jalnic huzur. Nietzsche Partea întâi Tinzi să observi mult mai adesea tarta cu căpșune de la Kranzler’s Café atunci când dieta îți interzice să o mănânci. Ei bine, în ultima vreme am început să simt cam la fel când e vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
reprezentând efebi purtători de torțe? Pentru ce să faci muzicieni lâncezind lângă țiterele lor sub plafoane cu despărțituri? Care-i utilitatea stofelor prețioase, a țesăturilor brodate cu purpură? Niște deșertăciuni... Deșertăciunea comediei umane... Deșertăciunea războaielor și a piepturilor bombate... Deșertăciunea jalnicelor divertismente ale unor oameni concentrați asupra accesoriului și uitând esențialul... Indivizii angajați pe acest drum greșit se înșală, dar Lucrețiu manifestă milă și înțelegere: ei nu știu ce fac, nici de ce se comportă astfel, deoarece ignoră că învățăturile lui Epicur i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
dacă e rural și folcloric). Optimismul de redacție și cafenea, robustețea profesională trândăvesc tot mai late în pajiștile unei preafrumoase limbi. Iar drumurile de țară scârțâie de coviltirile prozei tradiționaliste, oloage și infantile ca un ultim mereving. Poezie leneșă, iarăși: jalnica, cerșetoarea cantilenă a nomazilor ultimi-simboliști. Palidă ca un altoi neprins; oribilă, tremurătoare ca un plămân expectorat - fie buretele răcoritor pentru fruntea (enormă) a vreunui critic, congestionat până la urmă, nedumerit, nefericit de viforul și săbiile albastre și adâncul de rai în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]