1,054 matches
-
care îl privise supus în timp ce stătea în fața lui cu mădularul său gol, înspumându-l cu jetul său gălbui, va avea un alt vas de toaletă, acolo va urina, jignirea adusă vasului devine jignirea adusă mie, nu poți să îi desparți, jignirea din porțelan înconjoară chiuveta, geamul care se spărsese în timpul uneia dintre certurile noastre, înlocuit cu un carton gros, prosoapele care atârnau în agățătorile lor, toată această casă părăsită, mobilele pe care de ani de zile intenționez să le schimb, covoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe care de ani de zile intenționez să le schimb, covoarele pline de praf, toate obiectele fără număr pe care le adunaserăm de-a lungul anilor, fie că foloseau la ceva, fie că nu, peste toate guverna cu mâna ridicată jignirea lui Noga. Așa cum orchestra urmărește cu atenție și cea mai neînsemnată mișcare a dirijorului, la fel stăm noi toți cu ochii ațintiți spre camera întunecată, așteptând ca mirosul de fum să iasă de acolo, ca și când o ursoaică uriașă care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se întoarcă, Hava cea toantă, cum de reușise să mă înșele că acesta ar fi cel mai bun lucru care mi s-ar fi putut întâmpla, iar mă târăsc în urma lui din cameră în cameră, dinții îmi sunt încleștați din pricina jignirii, jelește-i plecarea, pentru că niciodată nu se va întoarce și nu își va mai vedea țara în care s-a născut. Unde pleci, în Tibet? îmi încerc eu norocul condusă de un presentiment puternic, iar el încuviințează, ceva de genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că numai cu un bărbat străin poți face dragoste cu ușurință, este evident faptul că numai un copil străin poți crește cu ușurință, dar ce se întâmplă cu toți anii aceia în care am crezut contrariul, cine le va șterge jignirea. Cu un sânge rece rar întâlnit, îi descifrez cuvintele, niciodată nu putusem să fac acest lucru, întotdeauna fusesem mult prea ocupată să mă apăr de loviturile vorbelor sale aruncate spre mine, dar iată că deodată pot, mai târziu cu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
versete, răsfoiesc paginile, unde sunt profețiile acelea pline de consolare, care mă acompaniaseră atunci asemenea unui cor de bune prietene, de ce se ascund de mine, dar dintr-odată asupra mea se prăbușește o trupă de cuvinte înțepătoare, amintindu-mi de jignirea imposibil de iertat, ce spusese atunci, în curtea înflorită a hotelului, în ultima secundă a primăverii, în secunda aceea de rară fericire, dacă poți numi creatura aceea spartă, împovărată, fericire. Îmi este interzis să intru cu tine în hotel, spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de baie se leagănă deasupra mea, împrăștiind un miros înșelător de praf umed, asemenea mirosului primei ploi. Aici îl văzusem îndepărtându-se, cu rucsacul pe umeri, cu gâtul uscat încercasem să îl opresc, aruncând către el pietrele furiei și ale jignirii, cum se transformase într-o clipă în dușmanul meu, în dimineața aceea în grădina hotelului, strangulând pruncul fericirii care tocmai se născuse, dar o nouă înțelegere a lucrurilor învăluie terasa aceasta cufundată în pace, el nu păcătuise, nu va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
În avanscenă și-și Începe meditația asta a lui despre acțiune și inacțiune. Pasaju-i frumos, Într-adevăr, dar nu-l simt destul de plin de nerv. „A acționa sau a nu acționa? Aceasta e neliniștita-mi Întrebare! Trebuie să sufăr oare jignirile unei sorți potrivnice sau...” De ce „neliniștita-mi Întrebare“? Eu l-aș pune să zică „aceasta-i Întrebarea“, „asta-i problema“, Înțelegeți, nu problema lui individuală, ci chestiunea fundamentală a existenței. Alternativa dintre a fi și a nu fi, ca să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
bre, și ne-ai lăsat să ne tocmim și să ne sfădim, dacă grecul are hârtia în portofel? se bosumflă chiar Pravilă, după ce Chirilă le povesti ce-a aflat din gura arendașului. Câțiva mormăiră ceva, pe de lături. Primarul, uitîndu-și jignirea, făcu îngrijorat: ― De... Atunci Luca Talabă, parcă uluirea i-ar fi schimbat glasul și înfățișarea, se ridică de pe scaun, fără voia lui, și vorbi printre dinți: ― Apoi nici să fim batjocoriți așa, nu ne-om lăsa! Și alte glasuri, care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca și Grigore, Baloleanu se simți dator să facă un apel la unirea tuturor în fața primejdiei ce o prezintă turma rătăcită de niște instigatori criminali, care vor fi negreșit descoperiți. ― Trebuiesc uitate micile ambiții personale, precum trebuiesc scuzate eventuale mici jigniri involuntare și provocate de împrejurările anormale! exclamă dânsul patetic. Nu-i așa, domnule Her-delea? Titu ridică din umeri, parc-ar fi vrut să spuie că astea n-au nici o importanță. Grigore se uită mirat la Baloleanu, neînțelegînd aluziile. ― A, nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la o canonadă de strănuturi. - Coboară, dom’le, la prima stație, se aude o voce nervoasă și strănută cât vrei pe stradă. Mai mulți călători îmi trimit „politicos” epitete: „nesimțit”, „prost crescut”, „jigodie bolnavă” etc... Dau replică pe măsură la jignirile aduse. Se iscă un conflict spontan între mine și călători. Sub presiunea acestora, mă hotărăsc să cobor la prima stație și ușor îmi fac loc spre ușă. Mirarea mea a fost mare. Cobor împreună cu cele două dame. În stația de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
muzica!... - De ce, părinte?... Strigă unul din lăutari. - Oprește muzica!... S-a îmbătat o scroafă!... Babele și moșnegii s-au pus din nou pe râs în hohote. Femeile prinse în horă s-au oprit ca la o comandă, când au auzit jignirea, ofensa adusă preotului și s-au repezit asupra urâtei gata să o linșeze. Cu ghionturi și cu huiduieli au alungat-o de la horă, după care petrecerea s-a luat mai cu foc, iar popii îi sfârâiau picioarele în bătutele care
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
schimbe, consumând o uriașă cantitate de energie, care produce boli ale corpului fizic. Am mai reținut să nu distrug sentimentul iubirii în mine și în ceilalți oameni, să nu regret trecutul; să mă port fin cu ceilalți, fără ură și jignire; să nu vorbesc de rău pe nimeni și să am credință, speranță și iubire. Când ești bolnav ești prins, ca un captiv, în propria suferință și cauți, cu disperare, orice ieșire din captivitate, sperând cu înverșunare și agățându-te de
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
mândresc cu calitatea lor de oameni activi și importanți profesional și îl desconsideră pe cel înrobit, pentru nivelul lui mai scăzut de documentare și informare. Membrii familiei, conștient sau inconștient, îl exploatează pe cel înrobit și în loc de mulțumiri, îi aduc jigniri. De obicei, femeia, mama, este înrobită și trebuie să muncească pentru copii ei și să renunțe la cariera profesională. Această înrobire și renunțările, au efecte negative în profunzimea ființei, cu efecte negative asupra propriei sănătăți și a celorlalți membrii ai
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
unor pretinse vexațiuni aduse populației. Răspunsul a sosit fără întârziere, restabilind lucrurile în adevărata lor lumină, declarându-se că nu poate fi vorba de anexare, ci de o unire a cărei inițiativă a venit din partea Basarabiei însăși și că pretinsele jigniri nu erau decât o invenție a acelora ce ar putea avea interes să inducă în eroare guvernul ucrainean. Sper să vă pot înmâna textul acestui răspuns [din 20 aprilie 1918] pentru ca să puteți fi la curent cu tot ceea ce privește această
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
limite neimaginabile, înghițind orice și oricât, ca și când o tactică superioară l-ar face să-și reprime orișice reacții omenești demne. Este și aceasta o armă eficientă cu oamenii de tipul meu, care, într-un asemenea caz, văd ridicolă tentativa de jignire a adversarului. Iar cât îl privește pe el, presupun acum nu că este bun, cum într-o vreme am crezut (iertându-i, de aceea, inteligența modestă), cât capabil într-un mod aproape diabolic de a-și ascunde resentimentele. Dar ajunge
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bine locuri și oameni la ei acasă, să simt mai mult cu ei, să le înțeleg mai bine habitat-ul lor vital. Si pot spune că sunt oameni minunați. Greu de crezut, dar nu am întâlnit nici măcar un refuz, o jignire din partea cuiva. Si cu cât am avut mai multă încredere în oameni, cu atât am primit mai mult din partea lor. Cât am dormit în case particulare, toți și-au deschis inima și casa lor, m-au găzduit fără să-mi
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
amândoi, sau măcar unul. Dar soarta noastră era pecetluită. Ea trebuia să devină soția mea, totul o silea să facă pasul acesta, în ciuda voinței ei. Nunta se făcu, dar Mihaela tiranizată de mândria ei nu uită, nu putea să uite jignirea îndurată, după cum n-aș fi uitat-o nici eu, în împrejurări similare. Acum nu-i rămânea decât să se răzbune, și răzbunarea ei făgăduia să fie cu atât mai crudă cu cât simțise (instinctul i-o spunea) că o iubeam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu o carte între patru destinatari în chip egal îndrep tățiți să o primească, apoi să știți domniile voastre că situația-i departe de-a fi neagră! E roză. Rubicondă. După șapte lansări în trei zile, după sufocări, eviscerări, răscoliri, pietinări, jigniri, adorări și vampirizări, observ că mă simt ca bătrânul boier jucat de Giugaru în nuș’ce film cu haiduci și care, asaltat de-o țigăncușă nurlie (fo coasa pereche, pe ecran, a lui Jean Constantin), exclamă cu frenetică uluire: „Simțăsc
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
totul ar fi alunecat. Da, totul aluneca de pe mine. Să fim însă drepți: se întâmpla uneori ca uitarea mea să fie vrednică de toată lauda. Sunt sigur că ați observat că există oameni credincioși care se străduie să ierte toate jignirile ce li s-au adus și care le iartă, într-adevăr, dar nu le uită niciodată. Eu, în schimb, nu eram în stare să iert jignirile, dar până la urmă le uitam întotdeauna. Cei ce se socoteau dușmăniți de mine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
sigur că ați observat că există oameni credincioși care se străduie să ierte toate jignirile ce li s-au adus și care le iartă, într-adevăr, dar nu le uită niciodată. Eu, în schimb, nu eram în stare să iert jignirile, dar până la urmă le uitam întotdeauna. Cei ce se socoteau dușmăniți de mine nu-si mai veneau în fire când se pomeneau salutați cu surâsul pe buze. Unii îmi admirau atunci noblețea sufletească, alții îmi disprețuiau lașitatea, fără a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Furioși amîndoi: caleașca, după părerea Nildei, era foarte veche, iar după părerea lui Universo, nouă nouță; pentru nimic În lume n-ar fi căzut ele acord și partea cea mai proastă e că ajunseseră la atacuri la persoană și la jigniri grele; se Îndepărtau din ce În ce mai mult de punctul de plecare și pînă la urmă ajunseră să se certe ca să stabilească cine fusese mai Întîi lipsit de respect față de celălalt. Universo o acuza că spusese despre țăranii de la munte că sînt oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
adevărul curat, contraataca invocînd faptul că mai Întîi el Îi spusese „intrusă“ și o acuzase că vrea să se strecoare În palat probabil ca să fure. Nu mai era mult și ar fr ajuns la o păruială În toată legea de la jignirile și strigătele astea, cînd, nemaiîncăpîndu-și În piele de mulțumire, apăru Carlos, care venea la lucru și o salută pe Nilda ca și cum ieri ar fi văzut-o ultima oară. Nilda se repezi la el ca să-l Îmbrățișeze și, bineînțeles, ca țăranului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
i apropie; dar tare e rău și viața-i un hău când unul din doi e o scorpie. Apar îndoielile, dispare liniștea, orizontul devine opac; cei doi se ceartă întruna și amândoi nu-și dau seama ce fac. Reproșuri, obsesii, jigniri, gelozia-i nebună, nebună; viața-i un iad cu grindini ce cad într-o răscolitoare furtună. Unul o ia într-o parte, Altul apucă-n cealaltă; În inimi bezne, noroi pân’ la glezne Și dragostea dusă pe baltă. 1995 Enigmatic
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
care au trăit pe fața pămîntului și au fost nevoiți să cunoască din plin dimensiunile incomensurabile ale prostiei omenești. Mai Întîi a simțit aversiunea iute și crîncenă a tînărului, reacția violentă a mîndriei tinerești rănite, teama de ridicol, susceptibilitatea la jignire, dispreț, batjocură, insultă, dorința de a ataca și de a-și răzbuna mîndria rănită. Apoi a simțit un fel de adîncă rușine și Înjosire: un sentiment de inferioritate, care-l făcea să-i invidieze pe toți oamenii obișnuiți, care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trebuie să-l Îndure. Și, Într-adevăr, prietenul acesta devotat și urît, care este temnița caraghioasă a omului, Îndură și-l Însoțește pretutindeni În drumurile sale nebune și fioroase și-l slujește cu credință ca nici un alt prieten, și rabdă jignirile și insultele pe care i le aruncă oamenii, furia, patima, istovirea brutală, rănile, bolile și durerile, abuzurile lăcomiei stăpînului său, iar, În cele din urmă, sfîșiat, rănit, Înjosit, terfelit și abrutizat de lipsa de cumpătare a stăpînului său, rămîne totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]