727 matches
-
ieșisem cu el, pe cînd Înainte vreme fusesem nedespărțiți. Tata mă privea cu reproș. — Daniel, tu nu știi nimic despre femei, iar asta se joacă cu tine ca pisica cu șoarecele. — Ba tu nu știi nimic despre femei, replicam eu, jignit. Iar despre Clara, cu atît mai puțin. Convorbirile noastre pe acest subiect se Întindeau rareori dincolo de un schimb de reproșuri și de priviri. CÎnd nu eram la colegiu sau cu Clara, Îmi dedicam tot timpul pentru a-l ajuta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și mă judeci greșit. Nu te judec greșit. Un zâmbet malițios îi învălui chipul. L-a pus la punct imediat. De fapt, nu m-am gândit suficient de serios la tine ca să-mi fac vreo părere. Ōkuma s-a simțit jignit și a început să se joace cu lingurița. — Am impresia că nu prea ești serioasă cu bărbații. — De ce spui una ca asta? La urma urmei, sunt fată. Dacă îmi place un bărbat... — Există și așa ceva? — S-ar putea. Îi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mei prieteni se socoteau, fără îndoială, toți niște înțelepți, iar eu eram prostul. Și nu-mi iertaseră, probabil, că după ce eram prost mai aveam și tupeul să-i judec. Din punctul lor de vedere, poate aveau motive să se simtă jigniți, îndreptățiți să-mi întoarcă spatele. Nu-i condamnam. Cine s-a ridicat împotriva tăcerii a riscat totdeauna să se facă tăcere în jurul lui. Oamenii îți iartă multe, dar nu-ți iartă când le arăți cu degetul lașitatea. Ei vor să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
el inspectorul sanitar șef, dacă revocarea licențelor pentru comercializarea alcoolului este cea mai bună idee... Inspectorul sanitar șef era nemulțumit de modul în care planul său fusese întâmpinat. — Din moment ce acesta e răspunsul primit, spuse pe un ton demn și profund jignit, pot să mă duc acasă. Mai am o întâlnire la care trebuie să ajung. — E vorba de întâlnirea cu Vermaji, omul de știință? îl întrebă plin de interes domnul Gupta și, primind confirmarea, se întoarse către șeful său. Am face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
celorlalte planete. Aproximativ cinci sute de mii de locuitori - Ashargin n-a știut niciodată cifra exactă -, ostateci, duceau o viață lugubră în periferiile luxuriante și îndepărtate. O viață lugubră pentru că ei considerau Gorgzid-ul ca un oraș provincial și se simțeau jigniți. Gosseyn zărea unele dintre casele lor, splendide locuințe ascunse printre arbori și frunziș veșnic verde, case care ocupau dealuri întregi, se târau până în văi și se pierdeau în depărtări cețoase. Gosseyn întoarse încet spatele priveliștii. De un minut, sunete ciudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
lor nu-l deranjau pe Gosseyn. nici nu-l atrăgeau. Se gândi mai întâi să-l liniștească pe Yanar în privința soartei amantei lui. N-o făcu. Dorea să păstreze în preajma lui un prezicător și Leej ar putea să se simtă jignită văzând că el nu făcea curte femeilor total lipsite de cultură A Îi puse o nouă întrebare: - În afară de a mânca și de a dormi, ce mai face Yanar? - Conduce nava. Gosseyn îi făcu semn lui Yanar. - Te urmez, zise scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
proaste când te-oi chema spre înfățișare la Divanul Sfinților Bătrâni! Și-oi cere să stea mărturie și Sfântul Mavrichie, aici de față. MAVRICHIE: Ba pe mine să nu mă amesteci în ciorba voastră! TERENTIE: Mai vedem noi... (pleacă foarte jignit. Ajunge în fruntea cetei, începe să bată tactul, cuvioșii reiau corul lor dezacordat.) SISOE: Ei, văzut-ai pe acest Terentie? Parcă ce-i el mai mult decât un sfânt, ca mine și ca dumneata? Da' fală arată cât pentru trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
par de nerecunoscut. Nu mă îndoiesc că Lotaria asta (așa o cheamă) le-a citit conștiincios, dar cred că le-a citit numai ca să găsească în ele propriile ei convingeri dintotdeauna. Am încercat să i-o spun. A replicat, puțin jignită: — De ce? Dumneavoastră ați vrea ca eu să citesc în cărțile dumneavoastră numai convingerile dumneavoastră? I-am răspuns: — Nu e așa. Mă aștept ca în cărțile mele cititorii să citească ceva ce eu nu știam; dar pot să aștept asta numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
restul vieții alături de el. Nu lăsa să-ți stea în cale un lucru atât de prostesc cum e cadoul ăsta. Pun pariu că nu s-a supărat, nu-i așa? A râs, dar îți spun eu că s-a simțit jignit. — E băiat mare, Leigh. Poate să facă față unei mici încurcături cu un cadou. Amândouă știau că nu așa se întâmplaseră lucrurile, dar au lăsat-o baltă. — Și ia zi, ceilalți au fost încântați? Ascultătoare, Leigh îi povesti ce reacția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ce e posibil. În acest timp, Rieux, la biroul lui, recopia niște fișe. Tarrou tot îl mai privea pe rentier care se frământa pe scaun. \ De ce n-ați venit cu noi, domnule Cottard ? Celălalt s-a ridicat cu un aer jignit și și-a luat pălăria lui rotundă: \ Nu e meseria mea. Apoi pe un ton de bravadă : \ De altfel eu mă simt bine în mijlocul ciumei și nu văd de ce m-aș băga ca s-o fac să înceteze. Tarrou se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
rău să-mi iau o pauză. — O pauză îți va distruge definitiv cariera juridică. Glasul îi devine de-a dreptul aspru. Definitiv. — O să mă apuc de altceva. — N-o să reziști nici două minute în altă meserie ! Pare de-a dreptul jignită. Samantha, ești avocat. Pentru asta te-ai pregătit, pentru a fi avocat. — Mai sunt și alte lucruri pe lume decât să fii avocat ! strig iritată. Se lasă o tăcere rău prevestitoare. — Samantha, dacă ai nu știu ce depresie... — Nu am ! De nervi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
crezi c-ar fi mai bine să facem în loc de asta ? mă întreabă curioasă. — Ceva... important. OK ? Mă duc până la măr și mă întorc, incapabilă să stau pe loc. Ceva constructiv. Mă uit la Iris, dar nu pare în nici un fel jignită. Ci mai degrabă amuzată. — Ce poate fi mai constructiv decât să faci pâine ? O, Doamne. Îmi vine să urlu. Ei ce-i pasă, ea e cu găinile și cu șorțul ei, și n-are cariera distrusă și expusă umilinței publice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
glasul de travestit. — Vă pot ajuta cu ceva ? Melanie îmi zâmbește. Nu dă nici cel mai mic semn că m-ar cunoaște. Nu-mi vine să cred că poate fi atât de ușor. Sinceră să fiu, sunt chiar un pic jignită. Oare mă contopeam chiar așa de tare cu peisajul ? — Am venit pentru petrecere, murmur, cu capul în jos. Sunt chelneriță. De la Bertram’s Caterers, adaug pentru mai multă siguranță. — A, da. E la etajul paisprezece. Bate la computer. Cum vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
râu, Unde, M-am gândit că o groapă naturală ar fi cea mai potrivită, dar tot exista inconvenientul că rămân la vedere, s-ar recunoaște produsul și fabricantul, și ca rușine și jignire e destul, Personal, nu mă simt nici jignită nici rușinată, Poate că te-ai simți dacă ai fi fost în locul meu de la început, Poate că da, și ce-ai găsit, Exact groapa ideală, Există gropi ideale, întrebă Marta, Depinde întotdeauna de ce vrei să pui înăuntru, închipuiește-ți în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Bărbatul a spus: „Vei putea să rămâi aici oricât poftești, o noapte sau vreme mai Îndelungată, În acest loc vei găsi pat și hrană, și nutreț pentru catârca ta“. Când l-am Întrebat ce este de plată, s-a simțit jignit. „Aici ești invitatul stăpânului meu.“ „Și unde se află această gazdă atât de mărinimoasă, ca să-i pot adresa mulțumirile mele?“ „Stăpânul meu a murit de mai bine de șapte ani, lăsându-mi o sumă de bani pe care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Apusului“, căsătorindu-se chiar, la șaptezeci de ani, cu propria fiică a Cârmuitorului Dreptcredincioșilor. Spunând aceasta, Omar s-a arătat admirativ, un pic solemn, poate, dar Djahane izbucnește Într-un râs cu totul lipsit de respect. El o privește, sever, jignit, neînțelegând această ilaritate neașteptată; ea se scuză și Îi explică: Când mi-ai vorbit de această căsătorie, mi-am amintit ce mi se povestise despre ea În harem. Omar Își aduce vag aminte de episodul din care Djahane a reținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-l amușine prietenos. — Ai fost la salonul de bronzat? — Am fost puțin în iad. Se așază într-un fotoliu. Liliane se îndreaptă spre dulapul cu băuturi, dar Lionel îi face semn că nu e cazul. Robespierre se bagă sub pat, jignit. După un lung moment de tăcere, Liliane spune: — Te ascult. Am două vești: una bună și una rea. Cu care să-ncep? — Cu aia rea. Ca să mă bucur la urmă. — O să mor duminică. — Asta o știam deja, îl ironizează ea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
afacere. — De fapt, două, intervine rușinosul și-i întinde o carte de vizită roz. Étienne Aubers, de la editura La Vie en Rose, se prezintă el, feciorelnic. — Porno? întreabă Lionel, cu gândul la femeile din Nantes. Étienne ia o mutră complet jignită și-i expune obiectul de activitate al editurii: — Biografii, jurnale, memorialistică. Pornografia nu mai rentează. — Nu văd ce legătură ar putea avea asta cu mine. — Vrem să vă propunem un contract. De fapt, două, se bagă iar Étienne. — Postul nostru
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Robert continuă: — Pe urmă, v-aș sugera o supă de homar. — Homarul e proaspăt? Că mi s-a-ntâmplat să..., zice Lionel ca să se afle în treabă, pentru că n-a mâncat în viața lui homar. — Încă mișcă, îl întrerupe Robert jignit. Vreți să-l vedeți? Nu, mulțumesc. Știi ceva? Văd că te pricepi. Fă-ne un meniu care să-ți placă ție. — Eu nu-mi permit să mănânc în restaurantul ăsta. E prea scump, spune Robert, cu sinceră părere de rău
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de masă anunțate întru salvarea lui Lionel: marșul de sâmbătă și mitingul de duminică. Subprefectul face prezența. — Armata? — Prezent, răspunde un general. — Poliția? — Prezent, răspunde Clovis, considerat cel mai în măsură să coordoneze operațiunile specifice. — Jandarmeria? — Prezent, răspunde un căpitan jignit că a fost strigat după Clovis. — Pompierii? — Prezent, răspunde un domn fără nici un grad la vedere, dar cu o strălucitoare cască de alamă. — Serviciile secrete? întreabă subprefectul cu o voce ușor scăzută. Cinci indivizi, despre care toată lumea se întrebase până
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și sobră, gesturile firești, moderate. Atunci, în seara aceea, Dida observase, brusc, teancul de scrisori nedeschise și își amintise, dintr-odată, o serie de semne bizare din ultima perioadă, telefoanele prea multe, vocile necunoscute, care pretindeau ba că sunt clienți jigniți a nu fi primit încă invitațiile la expoziție, ba că sunt cetățeni revoltați de prea buna funcționare a afacerilor voastre murdare, cum spuneau, „afacerile voastre murdare, în aceste vremuri de înalt patriotism...“. Două săptămâni, apoi, Dida nu se mai mișcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
atâta lume, Mă aplecam, să le sărut! DOAMNEI M. Recunoștința‐mi înfiripă Al mulțumirii sentiment, Căci tu, mi‐ ai oferit o clipă, Când soțul tău era absent. EI Mi‐a reproșat, astăzi, soția Că boala‐ mi gravă, e prostia. Deși, jignit, mi‐ am ținut firea Eu i‐am răspuns: ba e iubirea! Dimitrie Petrino ( 1838‐ 1878) „În buna cutumă a vremii, Dimitrie Petrino dedi că mai multe poeme unor persoane din protipendada ieșeană” cum este „o recent descoperită poezie, inedită... dedicată
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ceea ce trebuia să facem, dar, spre surprinderea mea, eram din ce în ce mai gelos. Ea devenise viața mea și, când nu era lângă mine, îmi lipsea îngrozitor. Eu sugerasem să ieșim și singuri și cred că făcea exces de zel pentru că se simțise jignită. Poate că încerca să-mi dea o lecție. Nu știu ce să spun. În orice caz, îmi părea rău, dar era prea târziu. O sunam tot timpul, voiam să știu ce face în orice moment și asta a îndepărtat-o de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ia de mână și-l duce direct spre patul lui). Nimic nu mai poate fi întors... (Pe ecran se poate arăta scena, tipul are instalată pe computer o cameră de filmat, cei doi iubindu-se, el terminând prea repede, ea, jignită aproape, peste imagine, Emma comentează.) Îmi vorbea la ureche și avea o voce splendidă, știi că femeile iubesc cu urechile, iar bărbații cu ochii. Din nefericire, a fost un amor grăbit, îmi venea să strig: mă-mbrac și plec!, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și să fie ăla??? Fata îmi spunea tot și mi-a zis și de faptul că maică-sa nu era de acord cu legătura noastră, că nu mă plăcea, că nu vroia actor pentru fata ei. Eu m-am simțit jignit, cum să o mint eu pe Anita, eu nu pot fără tine, măi, fată, nu pot, am să mor fără tine, am să fiu infirm, am să fiu unul!!! Dar maică-sa era fermă: nu cu el!, și-i zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]