710 matches
-
că și el „dădea câte cincisprezece ruble, la timpul său, celor care-i cereau“. Cei doi concurenți își arătară de la bun început ostilitate reciprocă. Mai vechi în echipă, domnul cu pumnii, după ce „cerșetorul“ fusese primit și el, se considera chiar jignit și, fiind tăcut de la natură, doar mugea câteodată ca ursul și trata cu profund dispreț lingușelile și gudurăturile „cerșetorului“, care se dovedise a fi o persoană mondenă și politicoasă și încerca să se dea bine cu el. După cum arăta, sublocotenentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vine și, totuși, peste zece minute sau peste cel mult un sfert de oră, își făcea din nou apariția. Kolea, care avea accesul liber la prinț, îi provoca lui Lebedev cea mai profundă amărăciune și chiar o ostilitate de om jignit. Kolea băgase de seamă că Lebedev stă câte o jumătate de oră la ușă și trage cu urechea la discuțiile dintre el și prinț, lucru pe care, desigur, îl adusese la cunoștința prințului... — Parcă ți-ai pus în gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se puteau citi pe fața lui; dimpotrivă, chipul îi exprima încântarea resemnată a dreptului pe care îl are și, în același timp, ceva care ajungea până la bizara și neîntrerupta necesitate de a fi și de a se simți tot timpul jignit. Vorbea emoționat, grăbindu-se și bâlbâindu-se, ca și cum n-ar fi rostit cuvintele în întregime, ca și cum ar fi fost gângav sau chiar din altă țară, deși, de altminteri, era de origine curat rusească. Îl însoțeau, în primul rând, nepotul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Vă spun de-a dreptul, domnilor, că afacerea mi s-a părut potlogărie curată tocmai pentru că la mijloc este Cebarov... Ah, nu vă supărați, domnilor! Pentru numele lui Dumnezeu, nu vă supărați! strigă speriat prințul, văzând iarăși manifestarea de panică jignită a lui Burdovski, tulburarea și protestul prietenilor acestuia - asta nu vă poate privi personal dacă spun că am considerat afacerea drept o coțcărie! Doar pe-atunci nu cunoșteam personal pe nici unul dintre dumneavoastră, nici numele nu vi le știam; am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
abținu Aglaia, rostind vorbele cu voce tăioasă, însă spusele ei se pierdură în larma generală; toți discutau de-acum zgomotos, toți judecau, unii se contraziceau, alții râdeau. Ivan Feodorovici Epancin era în ultimul hal de furie și, arătându-și demnitatea jignită, o aștepta pe Lizaveta Prokofievna. Nepotul lui Lebedev strecură ultimul cuvânt: — Da, prințe, trebuie să vă recunoaștem ce e al dumneavoastră, că știți totuși să profitați de... ei, de maladia pe care o aveți (ca să mă exprim mai decent); ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în așteptare, uitându-mă la el; Rogojin și-a pus coatele pe masă și a început să mă privească tăcut. S-au scurs așa două-trei minute și-mi aduc aminte că această tăcere m-a făcut să mă simt foarte jignit și înciudat. De ce nu vrea să vorbească? Desigur, faptul că a venit atât de târziu mi s-a părut bizar, însă îmi aduc aminte că, propriu-zis, nu de asta eram cine știe ce mirat. Chiar dimpotrivă: deși dimineață nu-i împărtășisem clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
geniu; este atât de sigur, încât niciodată nu-și pune problema că lucrurile ar putea sta altfel; de altminteri, pentru el nu există probleme. Marele scriitor a fost în cele din urmă nevoit să-l biciuiască întru satisfacerea sentimentului moral, jignit, al cititorului; însă, văzând că marele om doar s-a scuturat și, pentru a-și reface forțele după supliciu, a mâncat plăcinta din foi, și-a desfăcut brațele a mirare, lăsându-i baltă pe cititori. Întotdeauna am regretat că marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sunt crezuți, ba încă și că e imposibil să li se dea crezare. Aflat în această stare, bătrânul și-ar fi putut veni în fire, rușinându-se peste măsură, suspectându-l pe prinț de infinită compasiune față de el, simțindu-se jignit. „Oare n-am făcut mai rău că l-am împins până la această inspirație?“ se întrebă prințul îngrijorat și deodată nu mai rezistă și izbucni într-un hohot teribil de râs, care ținu vreo zece minute. Era cât pe ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
poți răspunde politicos: „Nu, mulțumesc, sînt vegetarian” sau „Nu, eu cred că e complet greșit să mănînci carnea unei ființe vii”. Din nou, cea de-a doua opțiune creează riscul de a face gazda să se simtă jenată sau chiar jignită. Nu uita vechea zicală: „Nu contează ce spui, important e cum spui”. O metodă bună pentru a-ți apăra punctul de vedere este să oferi cîteva alternative care să-i convină șefului. De exemplu, dacă îți cere să lucrezi peste
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
modalitate de a le compromite; la limită, datorită emoției colective pe care o stârnesc, ele pot fi utilizate cu succes ca instrumente ale diversiunii și demagogiei politice. Virgil Nemoianu remarca mai demult, cu un umor amar, că se simte aproape jignit, În calitate de cetățean al unei țări federale respectate și prospere, de faptul că respectiva formă de organizare politică este privită În România ca un lucru de rușine. În aceste condiții, despre autonomie (mai puțin despre federalizare) nu se vorbește Într-un
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și tulburări psihice. Își va pierde încrederea în sine, iar în familie i se va stabili reputația de prost. Nu i se poate cere copilului să ajungă, neapărat, un om cu însușiri deosebite. Părinții trebuie să conștientizeze că un copil jignit și umilit în permanență nu poate realiza nimic constructiv. De aceea, un părinte trebuie să stea uneori la discuție cu el însuși și să reflecteze: dacă repetatele observații sunt necesare dacă sunt potrivite cauzei care le-a provocat dacă, mereu
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]
-
reală importanță sunt ș i implicaț iile relației elev-elev în cunoaș terea frustrărilor. Relațiile stabilite între elev și colectivul clasei, constituie pentru cel dintâi un stimulent pentru activitatea sa școlară, dar și un factor al frustrării. În cazul unui elev jignit și umilit de institutor/profesor, elevul, fie se închide în el, fie răspunde agresiv. Trăind acut „nedreptatea care i se face și apărându-se prin agresiune și ostilitate, apare el însuși în ochii colectivului un tip dificil, imposibil, fapt care
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
aceeași perioadă, cardinalii și-au adus propriii majordomi și propriul vin la un dineu prilejuit de o încoronare papală, de frică să nu fie otrăviți; se spune că acesta era un obicei general în Roma, fără ca gazdele să se simtă jignite. Asemenea metode de a atinge scopuri politice nu mai sunt larg răspândite în prezent. Totuși, motivele politice de a le utiliza există și azi, așa cum existau atunci când practicile de acest fel realmente predominau. Nu le este indiferent națiunilor care iau
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fie iertat. Stropind în timpul concertului, printr-un nefericit strănut, chelia Consilierului Brizjalcov, de la Ministerul Comunicațiilor, îl asaltează cu scuze, i se pare că nu-i de ajuns, își consumă ultimele resurse de a se face înțeles în audiențe repetate și, jignit profund („- Ieși afară!!!“), „Ajuns în neștire acasă, se întinse pe divan fără să-și scoată uniforma și... muri“. Bineînțeles că în uniformă. Era o situație oficială. Nu maculase chelia oricui, ci a unui „superior“. În timpul concertului! Chiar dacă nu a șefului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
ale „prostiei” toată lumea va fi de acord că era inutil să dau exemple, nimeni nu cred că mă va absolvi de bănuiala de a fi păcătuit generos În această „zonă”!Ă Apropo: când cineva e taxat drept prost, se simte jignit, nu-i așa, dar când e „luat drept nebun”, se sperie de-a dreptul! Deși, la o judecată calmă, ar trebui să ne temem mai mult de proști decât de nebuni... (Două din figurile dezastruoase ale politicii secolului trecut, Hitler
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sau a magului, a neguțătorului sau a cerșetorului ce stă umil și insolent, dar viu! - pe treptele marilor catedrale... Numai că vederea ta, tinere domn, e puțin cam... cum să spun, hai să-i zicem - naivă! Da, nu te simți jignit, știu că voi tinerii acceptați orice „injurie”, dar nu să vă facă cineva naivi! Într’ adevăr, poate că e adevărat, dintre muritori, voi sunteți poate cei mai puțin naivi, de unde și cruzimea voastră... În sfârșit, passons! Deci, dă-mi voie
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
un cititor (și un ascultător) atent, pătruns, al opiniilor despre poetul național rostite mai ales după 1989 încoace. Este un "de ce?" dureros prin luciditate, care se simte la fiecare pas în Dubla sacrificare a lui Eminescu. De ce este minimalizat, acuzat, jignit, înjosit Eminescu după Revoluție? Sunt citate grave în cartea lui Th. Codreanu care, strânse la un loc, dau o imagine de coșmar. Autorul încearcă (și reușește, pozitivist vorbind) să identifice o linie antieminesciană în cultura romană, o "galaxie Grama", o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
foarte incitant și adecvat profilului "cronicii" din rubrica de față. Prin urmare, e de văzut ce-i cu "teroarea istoriei" și cu ceea ce decurge de aici. Eseistul pornește de la o analogie: figura poetului îi evocă ceea ce Eminescu numește un "arheu jignit". Este pretextul de a identifica starea arheică, de singularitate și aceea de reprezentativitate (pentru spiritualitatea românească). S-a ivit momentul de a dezvolta o "temă" mult îndrăgită de Theodor Codreanu: tensiunile profunde ale ființei care trec în transindividual, în "matricea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Maestru Mihai Eminescu", cu notația din Exerga ce deschide volumul: "Eminescu-i Dumnezău/ iar eu mi-s Profetul său". Întoarcerea la eminescianism printr-o despărțire "sporitoare" (Noica) nu este pentru Cezar Ivănescu declarativă, ci esențială, mai ales pe linia arheului jignit, scos din istorie, ca și neamul românesc. Fertilitatea modelului eminescian e dovedită fără drept de apel, contrazicând cohorta detractorilor. Sunt deslușite, totodată, coordonatele "ființei abisale a neamului românesc", între care la loc de frunte se situează "omenia mioritică". Demonstrația este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de filosofie și religie" (p. 117). Transmodernismul pornește, pentru Cezar Ivănescu, "tocmai de la recuperarea Tradiției, prezență vie în toate modernismele" (p. 118). În Doina eminesciană, Cezar Ivănescu a descoperit arheul ființei românești. În termeni eminescieni, Cezar Ivănescu este "un arheu jignit". El și-a conturat un idiom poetic inconfundabil, greu de imitat. Intrarea sub "teroarea istoriei" (Mircea Eliade) e primul semn al eminescianismului său abisal care "l-a apropiat și de cel ce a dimensionat ontologia arheilor în arhetipuri, autor al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aceeași imposibilitate. Aș dori mult, ca răspunsul la această scrisoare să fie cu totul schimbat, aducător de bucurii multe, de vești bune, așa cum bănuiesc că ne-ar sta bine. Cât privește de plic, nu am nici un motiv să mă simt jignită, mă așteptam să-mi scrii mai mult și mai frumos, după cum eram anunțată, cu o scrisoare mai înainte. Cred, îți mai amintești? Aș vrea să se realizeze ceea ce spui într-un colț al scrisorii: “Curaj și viața ne va surâde
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
circa 10 pagini și eram foarte mulțumit după ce am verificat ceea ce am scris. La examenul oral am răspuns foarte bine însă m-a întrebat ce am vrut să fac la teză. Nu am înțeles întrebarea și m-am simți chiar jignit. Mult mai târziu aveam să aflu că profesorul Burduja nu suferea tezele lungi și nici nu le citea; el dorea ca tema tratată să fie schematizată la maximum. Nu aveam de unde să știu. Aveam să-l cunosc cu adevărat pe
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
poseda pământuri și de ghilde refuzând să admită participarea lor în industrie; închiși în ghetouri aglomerate și supuși unor persecuții continue, batjocoriți de plebei și jefuiți de regi; construind cu finanțele și negoțul lor orașele indispensabile civilizației; excomunicați, insultați și jigniți; și totuși, deși fără orice fel de structură politică, fără orice constrângere legală de a forma unitatea pe plan social, fără a avea măcar o limbă comună, acest popor minunat a reușit să se mențină fizic și spiritual, să-și
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
sigur că nu va fi înțeles și i se pare inutil să încerce o precizare a ideii care să-i aducă răspunsul. Ce? insistă Mihai. Știu eu, poate este mai bine s-o las baltă. Copilul însă se simte puțin jignit și insistă la tatăl său. Să nu crezi că sînt incapabil să te înțeleg. Ce este mai rău decît moartea? Puțin nemilos, Gheorghe atacă frontal: Să-ți pierzi demnitatea, acum înțelegi? Mihai a reacționat ca lovit de trăsnet. Privea fix
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
trist, mă prinde de mînă și mi-o strînge cît poate. Între timp domnișoara prinde viață și o auzim strigînd cu o forță nebănuită: Dar mai terminați odată cu frecatul ăsta că ați consumat aproape tot spirtul! Femeile s-au simțit jignite, au învelit-o și și-au făcut cruce. Florea rîde cu poftă și la fel fac și eu. Hagi Tudose era totuși un generos în comparație cu domnișoara noastră, încheiem episodul. Gînduri deconspirate Nici eu nu știu cum de am ajuns să fim prieteni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]