801 matches
-
Mai târziu, în 1673, iezuitul Marquette și comerciantul Joliot, au explorat partea superioară a fluviului. În 1681, Cavalier de la Salle a explorat partea sa inferioară, până la vărsarea sa în golful Mexic, reclamând pentru Ludovic al XIV-lea malul drept din josul fluviului, denumindu-l statul Louisiana. Expediția s-a sfârșit tragic, fiind împușcat de către oamenii săi. Louisiana a fost cumpărată de americani sub Jefferson. Mississippi își șerpuiește albia după bunul său plac, unele localități trezindu-se peste noapte departe de albia
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
culegi fructe decât să ajungi sub pământ să Îngrași viermii, pentru că rar te doare când te atingi de sus (numai când ești În pod), iar de obicei te doare când cazi pe jos, și iată de ce susul e angelic, iar josul e diabolic. Dar așa cum e adevărat ce-am spus mai Înainte despre burtica mea, adevărate sunt amândouă lucrurile, e bun josul și Înlăuntrul, Într-un sens, iar În altul e bun susul și ce-i afară, și n-are nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ești În pod), iar de obicei te doare când cazi pe jos, și iată de ce susul e angelic, iar josul e diabolic. Dar așa cum e adevărat ce-am spus mai Înainte despre burtica mea, adevărate sunt amândouă lucrurile, e bun josul și Înlăuntrul, Într-un sens, iar În altul e bun susul și ce-i afară, și n-are nici o legătură cu spiritul lui Mercur și cu contradicția universală. Focul ține de cald și frigul Îți dă bronhopneumonie, mai ales dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
unui avocat, și-i răspunse: CÎnd eram mică, Îmi doream să fiu rîndaș. — RÎndaș? — Știi, să mă ocup de cai, de ponei. Nu călărisem niciodată, dar citisem cîte ceva, cred, Într-un anuar pentru fete. Mergeam la trap În susul și josul străzii, și-mi pocneam limba să imit galopul. Își aminti fiorul de Încîntare care-o străbătea, și brusc, o apucă o dorință năvalnică să galopeze ușor pe scara de incendiu. Îmi botezasem calul Fleet. Era foarte iute și musculos. Trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aceleași sentimente pe care le simțise față de Duncan ceva mai Înainte, același amestec de iubire și exasperare, dar aici mai era și un fior de excitare, care o cuprinse din nou, tot mai intens. Ea se uită În susul și-n josul străzii și alergă puțin spre portieră. Reggie se aplecă și o deschise, iar cînd se urcă, Îi cuprinse chipul În palme și-o sărută. Înapoindu-se În Lavender Hill, Kay mergea la pas. Se plimbase cam Întreaga după-amiază și seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de radio și-l dăduse tare. Așa că, pretextînd că vrea să-și ia un pahar de apă, se duse În hol și stătu nemișcat, ciulind urechile, ascultînd pașii; apoi deschise ușor-ușor ușa din față și se uită În susul și-n josul străzii. Dar nu era nici urmă de Fraser. Se Întoarse În salon, lăsînd ușa deschisă. Programul de radio se schimbă, apoi Îi urmă altul peste o jumătate de oră. Vechea pendulă continua să bată orele grele și goale. Abia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cap cu un zîmbet larg. — Îmi place aici. E mult mai vesel. — Ei, s-ar putea să fie al naibii de vesel peste o clipă. Uite, ce ți-am zis? Se auzi un pocnet, un fel uuvv, de la una dintre casele din josul străzii, urmat de clinchetul de geam care cade. Kay și Mickey alergară spre locul acela, iar fata le urmă. Găsiră o fereastră de la parter ale cărei obloane fuseseră smulse de explozie, iar perdelele stăteau Încovoiate pe o vergea ruptă; erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a se Întoarce la John Allen House În momentul ăsta al serii, cînd localul era cufundat În haos, cu scaune trase prin sala de mese, cu luminile strălucind și radiourile bubuind de muzică de dans, cu fetele alergînd În susul și josul scărilor În desuuri, smulgîndu-și bigudiurile din păr, strigîndu-se una pe alta pe un ton ascuțit - Însuși gîndul o extenua. O trase pe Betty de braț. — Nu mă simt Încă În stare să mă Întorc. Să mergem undeva, Într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
domnul Imrie Îi sugeră lui Reggie că poate ar fi mai bine să aștepte În hol. Viv observă că el se retrage foarte repede, de parcă ar fi fost ușurat. Auzi cum Își tîra picioarele pe linoleum, mergînd În susul și-n josul holului. Poate că și domnul Imrie Îl auzea. Își coborî vocea. — Data ultimului ciclu? Viv i-o spuse. El o notă și păru că se Încruntă. — Alți copii? o Întrebă apoi. Avorturi spontane? Știți ce În seamnă un avort spontan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bătea ușor pagina cu stiloul. Dar În ultimele două ore Încercase să-i Întîlnească privirea lui Viv. Ori de cîte ori se uita În direcția lui, el clipea. Dacă punea picior peste picior, privirea lui se plimba În susul și-n josul pulpelor ei. La un moment dat, Își scoase portțigaretul și se aplecă să-i ofere o țigară, dar ofițerul cu fața acră Îl opri, spunîndu-i: — Îmi cer scuze, dar sînt asmatic. Dacă vreți să fumați, v-aș fi recunoscător s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-și contururile, invadate de propriul lor sistem arhitectural de maladii incurabile. Oamenii din visele lui sunt îngrozitori, nedeslușiți. La o singură privire sau atingere se topesc unii într-alții ca în ceață - femeia cu bărbatul, negrul cu albul, înaltul cu josul. Epidemia pare să ducă la ștergerea tuturor semnelor distinctive, hibridizând lumea întreagă într-o masă îngrozitoare, nediferențiată. Din dormitorul unde stă încuiat, Pandit Razdan strigă să i se aducă un doctor și nu renunță până când nu-i este adus unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care-l destinaseră deja istoriei, morții. Popsește o vreme deasupra lor urmărindu-i. Observă luptătorii care se târăsc, șiruri de spinări negre care converg spre punctul portocaliu din foc. Îi vede pe albii care mănâncă. Totul în jurul lor este cu josul în sus. Bătrânul își zornăie șiragul și-și continuă incantațiile, iar novicii prind brațele și picioarele pacientului, punându-i cenușă pe față și pe umeri. Novicii încălzesc făclii de metal intr-un alămar, pentru că asta are legătură cu pielea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
într-o cascadă multiculturală. Joi, 24 mai, s-a dat startul festivalului. În prima seară nu a fost multă lume, dar spectatorii au fost prinși ca într-o transă de folclorul-jazz pe care l-au cântat cei de la Trigon (foto jos), din Republica Moldova. România pe care doar ei au ascuns-o, peste granițe, și au readus-o acolo unde-i era locul. Și s-a cântat Ciocârlia, Hăulita, Șchiopătata, Trif, Lume, lume, iar pașii și i-au amintit fiecare, bătând ritmul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
a „surprinde“ spectatorul sau recipientul. Avatarul tău de Skype e o pisică specială. Zi-mi de acest avatar și În general cum Îți faci tu comunicarea prin noile tehnologii. Cum te relaționezi la ele? Pot să-ți trimit poza (foto jos), dar nu am făcut-o eu. Am luat-o tot din Internet. Mi-a plăcut pentru că este vorba de o „gingășie periculoasă“, adică un motan cu o pușcă cu lunetă la un geam de bloc. Internetul a devenit ceva ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
am spus, vreun nume pe care l-am menționat, l-a alarmat. Lăsând asta deoparte, am mai băut niște șampanie. În curând, aveam să mă aștept să beau asta oriunde mă duceam: în pub, ceri niște șampanie. La barul din josul străzii o sticlă de Moët costă treizeci de lire, și, când ne-am întâlnit cu Belinda și Charles acolo să bem un pahar câteva seri în urmă, Charles a cerut două sticle fără ca măcar să se gândească. Nu, una fusese șampanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Sub cuvertură, Duda face să fie bine-bine; ca la noi, În bucătărie, când ea ședea pe scaun; ca la ei, În odaia mare, cu ferestrele astupate, când ea ședea pe marginea crivatului și zicea. Zicea și ea ce zicea, cu josul. Ba parcă și mai, acum, acum e muuul’ mai foarte bine - de aceea și azi sunt supărat pe mama care zmulge cuvertura, Îi trage două palme Dudei și-i zice: - Stricato! Care-mi strici copilul! Pe mine mai mult pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
am mirat foarte tare după aceea, când am văzut-o că merge ca omul, cu adică picioarele apropiate, ca și cum nu i le-ar fi stricat, dezghinându-i-le, ridicându-i-le foarte tare, -n sus, unde mă uit eu, ca să nu văd josul, acum susat de tot, de tot, de nu mai știam unde se cade să mă uit, ce să mai vorbim de cât a tot pălit-o, Îndesat-o, acolo, Între și, uite: nu șchiopăta, pășea pe picioare alăturate și, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să-i arăt tot ce știam de la Tecla. Și-mi mai pare rău că a plecat de la noi, ea mă lăsa să mă uit În ea, nu-mi zicea să mă uit În sus, că nu se cade să văd josul... Poate de asta n-am făcut nici o brânză. Într-o dimineață, când mama e la clasă, mă duc fuga la Severin acolo s-a mutat domnișoara mea. E primăvară, tot satul se află la deal, la lucru - firește, În frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Sibiu, că v-am permis să dormiți În cancelarie, aș putea fi aspru pedepsit... Noapte bună. Și se duce! Cu tot cu felinar! Rămânem pe Întuneric - unul și mai Întunecos decât Înainte de venirea felinarului. Nu mai știu care-i susul, care-i josul, cred că n-aș ști nici care mi-e dreapta. O țin strâns-strâns de mână pe mama. Cu amândouă mâinile o țin. Mă ustură pleoapele, de cât mă holbez, ca să deslușesc ceva În jur. - De ce nu ne-a lăsat felinarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
care duceau serviete identice În mîini și discutau foarte aprins. Dincolo de ei curgea fără Întrerupere un șuvoi de mașini ... Măi Încolo, acel loc de parcare ce mi-a răscolit amintiri sicîitoare, ca un colț de măsea ruptă... Cifre... Cele din josul tăbliței de parcare... un rînd de șapte cifre... Numărul acela de telefon... Eticheta de pe cutia de chibrituri... localul Camelia ... rubricile din ziarul cel vechi... bucățica de hîrtie prinsă cu ac de colțul perdelei lămîiatice... Dintre toate, cel mai mult mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
îmbrăcată; nu am nici un bagaj făcut și sunt al naibii de mahmură. Ăsta da coșmar! Cel puțin am bluza călcată. Pfiu! Îl rog pe tata să-i spună taximetristului să mă mai aștepte zece minute, iar eu mă dau de-a bușilea jos din pat și arunc te miri ce în valiză. Îmi strâng părul într-un coc ce nu-mi vine bine și îmi dau cu fond de ten pe față. Îmi împing lentilele de contact în ochii roșii și trag pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
jocul nebun din recreație, ropotul pasului lor de defilare strivea ceva din jovialitatea aceea, se auzea strigătul răstit al instructorului: Stângul, stângul, răzbătând dincolo de ritmul cadenței. Mă, acela, păstrează distanța, stânga împrejur. Grupul albastru de elevi mergând în susul și-n josul aleii, printre sălciile cu frunzele crețe. Acest final nu-i tocmai un paradox, se pronunță Alexe. Da, probabil, le răspunse Carmina, dar după ce-ți petreci câțiva ani lângă un om te înveți cu felul lui de a fi și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
între patimă și dezgust. Să notăm în paranteză că și Arghezi accede în zona acestei filosofii, și credem că în siajul versului eminescian: „Apropiată mie și totuși depărtată/ logodnică deapururi, soție niciodată” (Cântare); „Eu veneam de sus, tu veneai de jos/ Tu soseai din vieți, eu veneam din morți.” (Morgenstimmung). 44 Pentru îndrăgostitul Eminescu, acela de la vârsta 18-20 ani, dar și pentru bărbatul matur de 3033 ani, dincolo de atracția fizică exista o iubire metafizică. Iată ce îi scria unei frumoase actrițe
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
între patimă și dezgust. Să notăm în paranteză că și Arghezi accede în zona acestei filosofii, și credem că în siajul versului eminescian: „Apropiată mie și totuși depărtată/ logodnică deapururi, soție niciodată” (Cântare); „Eu veneam de sus, tu veneai de jos/ Tu soseai din vieți, eu veneam din morți.” (Morgenstimmung). 44 Pentru îndrăgostitul Eminescu, acela de la vârsta 18-20 ani, dar și pentru bărbatul matur de 3033 ani, dincolo de atracția fizică exista o iubire metafizică. Iată ce îi scria unei frumoase actrițe
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Întoarce În țară și este numit diacon la Catedrala episcopală din Galați (1908) și la scurt timp, În octombrie 1908, este hirotonit ieromonah. Pentru calitățile sale spritituale, În 1909 este Înălțat la rangul de arhimandrit, vicar al eparhiei Dunării de Jos și director al Seminarului Teologic ”Sf. Andrei” În perioada 1909-1918 - an după care este numit director al Seminarului Teologic din Chișinău. Tot În 1918 a fost numit exarh al mănăstirilor din Basarabia și la scurt timp, În 1921, este ales
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]