60,190 matches
-
rezumatul perfect al amintirilor sale. Cartea e un joc continuu al alternanței, al suprapunerii eu-tu-el. Există cineva care vorbește la persoana întîi, dar, avertizează Nadeau la început, acesta e doar un eu gramatical și social care a avut ocazia să joace rolul de ziarist-critic-director de revistă. Spațiul autobiografic în care se mișcă amintirea lui Nadeau aparține persoanei a treia, în forma plurală de ceilalți, situație care comprimă condiția de critic la statutul de servitor fidel al diverșilor stăpîni a căror livrea
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
tăia râzând un porc, al treilea își făcea fără rușine nevoile lângă un gard; mai erau și alții, care smulgeau pruncii de la sânul mamelor și-i spintecau ca pe niște purcei guițând. Toți acești soldați de plumb își făceau mendrele, jucându-se de-a războiul, de-a omorul, într-o zi de iarnă, cu zăpadă multă, afară, prin curți, pe uliță, printre nămeții pufoși, albi, cu pete mari, strălucitoare, roșii, de sânge. Ce mult îmi plăcea această iarnă! Nu mă mai
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
el, îi prinsese obrajii între mâinile ei delicate și-i dăduse o sărutare atât de parfumată, putea fi Doamna Sibyle, soția la care apelase Herr Doktor din cabinetul său. Terminase demult prăjitura, mulțumise frumos refuzând alta, cum fusese învățat, se juca într-o doară cu degetele, încovoind și numărând pe rând falangele, joc de mare plictiseală, când bunica se îndură de el: "Nu vrei să ieși în curte? - Sau pe terasa din spate, la umbră" - adăoga prietena ei. Ori, poate, ne
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
dar bătrânul, suflet hain, nu-i îngăduise niciodată să pună mâna pe ea. Nu pun mâna, doar mă uit" - asigurase el de astă dată, grăbindu-se să urmeze îndemnul bunicii, dar bătrâna prietenă protestă vehement: Pune mâna, mein liebes Kind, joacă-te cu el cât vrei!" Cuviința copilului o înduioșase, lacrimile porniseră din nou să curgă din ochii albaștri prin șanțurile ce-i brăzdau obrajii. Uitasem parcă orice mâhnire jucându-mă cu micul, gingașul cântar de scrisori. Apăsam ușor, cât puteam
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
bunicii, dar bătrâna prietenă protestă vehement: Pune mâna, mein liebes Kind, joacă-te cu el cât vrei!" Cuviința copilului o înduioșase, lacrimile porniseră din nou să curgă din ochii albaștri prin șanțurile ce-i brăzdau obrajii. Uitasem parcă orice mâhnire jucându-mă cu micul, gingașul cântar de scrisori. Apăsam ușor, cât puteam de ușor, abia atingeam un talger, și priveam pârghiile, bielele mărunte, urnindu-se, angrenate unele într-altele, vibrând, urmăream acul înaintând tremurat pe cadran. Dacă-mi ridicam degetul, totul
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
scufundat într-un glob masiv de sticlă, în care se pornea deodată din văzduhul de cristal - după ce îl întorceai o clipă cu capul în jos - o ninsoare ca într-o seară de Crăciun. Tolăniți printre perini, pe patul pufos, ne jucam cu aceste prețioase nimicuri, mângâiam ușor lacrima înghețată pe obrazul de porțelan al Arlechinului, întorceam globul de cristal ca să stârnesc iarăși și iarăși viscolul de zăpadă peste sătucul dinăuntru, când am descoperit pe peretele din fața patului tabloul. Era un tablou
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
are și parale, succesul e al lui Uite Hemingway... ( și spusese o întâmplare, la Paris, cu prietenul lui Fidel). Pe urmă îl întrebase brusc pe politicianul român dacă îi plăcea să fie lingușit și dacă acceptă ficțiunea, în general. Confratele, jucând rolul lui Iliescu, se clătinase dubitativ ca acesta, cum face dumnealui când nu prea este hotărât, așa-și-așa... Dar dacă, făcuse sudamericanul, un poet tânăr vă înjură cu talent, cu un talent formidabil, cu artă, dar ce artă.... îl
Și columbianul râse feroce... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13983_a_15308]
-
sinelui care nu încape în nimic)... Doi scenariști ( Charlie Kaufman și Donald Kaufman) au scris un scenariu în care personajele principale sînt... Charlie Kaufman și Donald Kaufman, doi scenariști hollywoodieni, doi frați gemeni, dar cît se poate de "neidentici", deși jucați de același actor ( Nicolas Cage, în dublu rol). Unul e artistul adevărat, talentul, prin definiție neadaptat, chinuit, contorsionat, dar ros de o surprinzătoare "meschinărie" existențială; celălalt e meseriașul stupid, pragmatic, jovial, dar mai generos decît am crede la prima vedere
Gemeni hollywoodieni by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14019_a_15344]
-
Reflecție asupra non-drepturilor omului și altele"... -...da, toate Incantațiile Nopții Luminate abordează un aspect al non-drepturilor omului, de la lucrurile cele mai grave - crime de război, crime contra umanității -, la aspectele cele mai mici: lipsa dreptului unui copil de a se juca într-un spațiu, pentru a nu deranja pe cineva care privește o emisiune oarecare la televiziune, și care locuiește la etajul doi sau opt al unui imobil, sau non-drepturile omului de a menaja natura. Când văd grădinarii care taie copacii
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
geniu, iar Madonna sau alți actori de la festivitatea Oscarurilor îl atacă violent pe Bush, invadatorul. Nici lui Nicholson, nici Madonnei nu le trece prin cap că, dacă ar fi trăit în Cuba sau în Irak, unul n-ar fi putut juca în Zbor deasupra unui cuib de cuci (film interzis de comuniști), iar a doua n-ar fi avut nici o șansă cu un videoclip în care-i aruncă președintelui țării o grenadă în poală. Antiamericanismul a provocat unor jurnaliști mici jubilații
Cunoașterea inutilă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13999_a_15324]
-
vine și Femeia, vine și Diavolul, vine și Autorul. Cine pe cine încalecă, Doru a scos din placenta cuvintelor voluptăți și molozuri, spaime ascunse și cochetării disperate, țîțe tremurînde și revărsări seminale, cine-i oare actorul, cine pe cine mai joacă, unde e textul, unde e lumea de carne, pîrîiașul de sînge, mormanul de oase, vii- tura de salivă și valul de spermă? Doru privește în tihnă, el e Regizorul, el e Directorul, el are mobilul închis și face surprize, el
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
tinerețe și frăgezime, asemenea izvoarelor de munte. Acel minunat fluid feminin, inexplicabil și unic, exprimând ingenuitate și molipsind de optimism și melancolie s-a oprit. Dar vocea cristalină a Vasilicăi Tastaman va rămâne în sufletul celor care au văzut-o jucând, care au admirat-o, care au iubit-o, care au auzit-o.
VOCEA by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/14045_a_15370]
-
peste năvoadele lor, se avântau liberi prin aer, albi și albaștri, cu sutele, spintecând apa... Ai fi jurat că, între timp, ei aflaseră cu cine au de a face, și, în loc s-o șteargă, mai întârziau acolo dinadins, să se joace, să se distreze. Pe urmă jocul se lărgise, partida se încălzea, iar peticul de mare devenise un fel de stadion de fotbal unde se disputa un meci între o echipă de babalâci și alta de juniori driblând ca diavolii, făcând
Chefalii (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10372_a_11697]
-
încoace. Mă îndoiesc. Și-ar fi contabilizat, poate, mai multe simpatii decît cele cu care a rămas din partea celor care o absolvă de cele făcute în trecut, de dragul a ceea ce a fost pînă mai acum cîteva zile. Orgolioasa Mona a jucat cartea negării pînă la capăt, în pofida evidențelor, fiindcă știa că pentru ea nu mai era loc de întoarcere. Personajul de o totală verticalitate pe care și l-a construit sclipitor într-o carieră politică începută de la identificarea deloc politică "fata
Dana a ucis-o pe Mona by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10361_a_11686]
-
doar ici-colo, de esență tare, cum se face mizantropul optimist. Rețin o singură frază pe care, printre racilele puse la zid ale literaturii burgheze, nu cred c-o putem suspecta de circumstanțială ipocrizie: "Îmi plac oamenii care știu să se joace, eu însumi pun o răbdare și o frenezie extraordinară (ce miră pe cei din jurul meu) în jocuri." Vorba lui Arghezi, alt fost burghez "botezat", "n-am făcut nimic, m-am jucat". În fine. În prima jumătate de carte, lumea veche
De citit la cald by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10389_a_11714]
-
circumstanțială ipocrizie: "Îmi plac oamenii care știu să se joace, eu însumi pun o răbdare și o frenezie extraordinară (ce miră pe cei din jurul meu) în jocuri." Vorba lui Arghezi, alt fost burghez "botezat", "n-am făcut nimic, m-am jucat". În fine. În prima jumătate de carte, lumea veche, și ghilimelele "neadecvării" ei: Cronica "mizantropului". Văzute și trăite, fapte mărunte cu cîrlig literar. Bunăoară, Despre prostie. Prostul, de fapt, e-un mizantrop. Și sărac. Sortit să rămînă așa: "Ce-ți
De citit la cald by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10389_a_11714]
-
o listă oficială de nemulțumiri în ceea ce ne privește. Dimpotrivă, Traian Băsescu a cerut Pentagonului o despăgubire de un milion de dolari pentru urmașii lui Teo Peter și asistență financiară pentru armata română. Mă îndoiesc că președintele României și-a jucat vizita la șantaj. Ar fi fost cel puțin ciudat ca în timp ce la București, înainte de plecarea sa la Washington, Băsescu să se simtă amenințat de politicienii români care vor să-l schimbe din funcție, tot el să facă în America pe
Băsescu la marele licurici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10400_a_11725]
-
după ce am privit afișele celor din off agățate peste tot, pînă la cer, și am stat de vorbă cu cei care tractează și te cheamă să-i vezi, după ce am citit numele lui Ionesco, Sorescu, Vișniec, ca dramaturgi montați și jucați în off, am intrat pe poarta oficială a celor care aveau să evoce istoria in-ului. Undeva la umbră, șușotind discret cu George Banu, zîmbitor și distant, în același timp, prezent și absent, privit de toți ochii, direct sau pe
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
văzut ultima reprezentație din cele șase cu Asobu. Omagiu lui Henri Michaux, de la Curtea de Onoare a Papilor. Om lîngă om, plin, absolut full. Ploua. Pe covorul de dans, cu picioarele goale, a înaintat, timid, Nadj. A anunțat că vor juca pînă la capăt, în ciuda ploii. A fost un moment de tăcere absolută, de stupoare, urmat de urale și ropote de aplauze. A plouat torențial. Dansatori și spectatori față-n față, într-o relație superbă de iubire. O relație perfect reciprocă
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
cu Ceaușescu, ne-a povestit turneele lor prin țară, bîlbele lor, cum a făcut el teatru la Petroșani, după repartiție, împreună cu cîțiva colegi, zeci de povești de la repetiții, de la filmări, poveștile de la restaurantul hotelului unde tocmai munceam, Împăratul Romanilor, a jucat, în transă, fragmente din rolurile lui de la Vișa, pe care le adoram. Spunea mereu că ar putea să joace și acceleratul 442, București-Constanța, dacă Vișa i-ar fi cerut-o. Era inocent și bun, și cald, și generos, și inventiv
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
repartiție, împreună cu cîțiva colegi, zeci de povești de la repetiții, de la filmări, poveștile de la restaurantul hotelului unde tocmai munceam, Împăratul Romanilor, a jucat, în transă, fragmente din rolurile lui de la Vișa, pe care le adoram. Spunea mereu că ar putea să joace și acceleratul 442, București-Constanța, dacă Vișa i-ar fi cerut-o. Era inocent și bun, și cald, și generos, și inventiv, și fanatic, și fermecător, și tandru, și rebel, și ironic, și pătimaș, și dăruit, și curat, și ludic, și
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
aflat de la ei că, înaintea plecării în Germania, au reușit să-i procure varianta în limba română, de la editură. Autoironia. Ochii lui din Idiotul și din Cumnata lui Pantagruel. Asumarea neputințelor. Încăpățînarea, bună de multe ori, dar care poate să joace și împotrivă, așa cum recunoșteam amîndoi, cînd orbește simțurile. Godot-ul formidabil al lui Purcărete, scos fără nici o explicație din cărțile teatrului, cum se cam întîmplă cu ce face Purcărete, povestea sentimentală a celor doi cloșari, fabulosul poveștii lui Didi și Gogo
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
nu aveam pașaport și nu puteam călători și eram stăpînit de dorința banală de a pleca. Mi-am dorit să călătoresc la Budapesta (rîde) sau la Viena. Am ajuns și acolo curînd după ce am plecat din România. Budapesta și Viena joacă un rol important în scrierile mele și este foarte logic să fie așa, fiindcă ele erau centrele culturale ale Imperiului Habsburgic de care Banatul era legat. Un loc care era un fel de topos al fanteziei, un topos literar înainte de
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
o anume schemă de program, dispusă hamiltonian, pe un registru foarte amplu de gusturi și orizonturi de așteptare. Așa se face că ,Emphasis"-ul este astăzi adeptul spectacolului total: muzică, teatru, coregrafie, plastică. Se cântă, se dansează, se declamă, se joacă ori se exersează pe orga de lumini. Totul în regia și scenografia fluidă și mereu surprinzătoare concepute de Florence Lopez. Rimski-Korsakov, Astor Piazzolla, Scott Joplin, muzici etnice ori șlagăre rock, folk, pop, de ieri și de totdeauna, sunt inserate în
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
instituției. Provenind din domenii mai sofisticate (arta, cultura, cultele), unde metodele clasice erau greu aplicabile ori ineficiente, s-au dovedit stâlpi de nădejde ai sistemului. Avertizau, informau și găseau metode pentru a înlătura "problema". Un astfel de rol l-au jucat mulți dintre cei care, după 1989, au ocupat fotolii de prim-plan ale vieții politice. Corneliu Vadim Tudor nici măcar nu face un secret din faptul că i se întâmpla să "bea câte un ceai" cu sinistrul șef al Securității. De
Consilierii Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10385_a_11710]