42,645 matches
-
provin din surse diferite (arsenalul de dezinformare al defunctului regim comunist, declarațiile improvizate ale unor lideri de azi, imaginația naivă a unor oameni simpli etc.), dar pe cele mai multe le fabrică, în mod iresponsabil, presa. Iar presa nu mai poate fi judecată critic, întrucat și-a constituit o insolita formă de imunitate: orice observație la adresa sa este considerată un atentat la libertatea de exprimare. Activitatea unor autentici profesioniști ai gazetăriei se amestecă până la indistincție cu activitatea unor pseudogazetari, lipsiți de pregătire, care
AFLU DESPRE MINE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17825_a_19150]
-
lui interioară și că el are de-a face, la un moment dat, cu instituția cenzurii. Contează strictă existența a cenzurii, ca barieră. O asemenea viziune nu diferă prea mult de aceea a cenzurii din anii ^50 cînd literatura era judecată după criteriul unei ideologii prostești, al cărei bilanț era că literatura scrisă înainte de venirea la putere a noului regim era una "falsă", "burgheza". Unei ritosenii extremiste din acea perioadă, îi răspunde o ritosenie de aceeași natură, în acest deceniu, atît
O discretă ghilotină by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17839_a_19164]
-
cu înserarea lor conspirativa într-o revistă de provincie, cu un tiraj restrâns. Iar acum, când nu mai există nici cenzură, scriitorul preferă să tacă. Folosind cu abilitate prilejul, diverși răuvoitori au lansat presupunerea perfida că Augustin Buzura evita să judece noua situație din România din oportunism. Nu întâmplător, ziariștii care îi luau interviuri îl întrebau, invariabil, de ce nu-și spune cuvântul, în presă, asupra celor mai arzătoare probleme politice și sociale. În asemenea situații, scriitorul răspundea enigmatic: "Am s-o
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
însă de autorul francez, solemn și uneori grandilocvent, Augustin Buzura are în relatare o nervozitate specifică secolului douăzeci. Mai trebuie spus că numeroasele peripeții prin care trece personajul aflat în prim-planul atenției romancierului par excesiv de numeroase numai dacă sunt judecate din perspectiva verosimilității. Ele au însă o justificare estetică, însumând toate ipostazele în care s-ar fi putut afla un om moral în timpul comunismului și în perioada imediat postcomunistă. Biografia lui Matei Popa este nu o biografie exemplara, ci o
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
ma dezvinovăți, aș cere să mi se recunoască meritul de a fi răspuns la mobilizarea impusă de împrejurări, cu tot sufletul și cu tot riscul vieții". Culmea e că aceeași opinie a avut și față de procesul de la Nürenberg. I-a judecat rău, încă de la început, pe incriminați că au aruncat vină exclusivă pe Hitler. La 2 octombrie 1946 notă în jurnal: "Pentru prima oara beligeranții s-au judecat între ei păstrînd formele legalitătiii. A fost o ipocrizie, dar în fond regulile
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
e că aceeași opinie a avut și față de procesul de la Nürenberg. I-a judecat rău, încă de la început, pe incriminați că au aruncat vină exclusivă pe Hitler. La 2 octombrie 1946 notă în jurnal: "Pentru prima oara beligeranții s-au judecat între ei păstrînd formele legalitătiii. A fost o ipocrizie, dar în fond regulile judecății civilizate au fost respectate... Din punct de vedere istoric, sentința este fără însemnătate. Ea este dată contra unor indivizi care n-au altă vină decît că
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
fost respectate... Din punct de vedere istoric, sentința este fără însemnătate. Ea este dată contra unor indivizi care n-au altă vină decît că au servit interesele, reale sau presupuse, dar crezute că reale de întreg poporul german. Au fost judecați cîțiva indivizi, cînd de drept trebuia judecat poporul întreg". Sînt opinii care ar fi scandalizat, atunci că și azi, opinia publică germană. E drept că Hitler și acoliții săi au fost urmați de nemți. Dar nu se putea judeca întreg
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
fost judecați cîțiva indivizi, cînd de drept trebuia judecat poporul întreg". Sînt opinii care ar fi scandalizat, atunci că și azi, opinia publică germană. E drept că Hitler și acoliții săi au fost urmați de nemți. Dar nu se putea judeca întreg poporul german pentru că dacă toți sînt vinovați atunci nimeni nu mai este vinovat. E, din păcate, chiar opinia filosofului nostru. Exagerată. Pentru că în procesul de denazificare întreprins de nouă Germanie, în întreținerea sentimentului de culpă al germanilor pentru ceea ce
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
au șocat două lucruri: formulele șablon în care se exprimau aprecieri despre George Constantin (de tipul Luceafărul poeziei românești, dar aici totul se oprea la Teatrul Nottara, nu cuprindea întreaga țară); răspunsurile cîtorva trecători care nu știau nimic despre el. Judecat la rece, fenomenul este normal, în ambele aspecte. Expresiile bombastice, forma fără fond sînt frecvent preferate propriilor păreri, fabricații personale. Pe de altă parte, e firesc că nu toți oamenii să știe cine a fost actorul. Deși pare ușor fantezist
Obsedanta "Livadă de visini" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17866_a_19191]
-
actul de la 6 ianuarie 1926, cînd principele Carol a fost decăzut din drepturile sale succesorale. După moartea lui Brătianu, regenta ar fi dorit un guvern de uniune națională, refuzat de Vintilă Brătianu. Nu-l agreă, desigur, pe Maniu și îl judeca aspru în incidentul reîntoarcerii principelui care a devenit rege al României. Profesorul era filocarlist constant și a fost bucuros pentru dezlegările din 8 iunie 1930. Speră ca, acum, ambițiile sale de lider politic vor fi împlinite. Cum au fost, s-
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
a dus la Securitate și a cerut să fie din nou anchetat, pentru că "uitase" să mai declare ceva. Se clătinase ceva profund și pentru totdeauna în acel om. Și nu numai în el. Consider că nimeni nu are dreptul să judece comportamentul celor de la Pitești, - formă extremă a suferinței umane. - Dumneavoastră ați mai întîlnit foști torționari? Ce sentimente aveți față de ei? - De întîlnit, i-am întîlnit în țară, la cîteva zile după eliberare. În holul cinematografului Aro - Patria, cum i se
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
au făcut închisoare. Alții au scăpat. Cînd ne-am reîntîlnit, după 13 ani, unul din ei mi-a spus: "mai, ce greșeală să te bagi în asemenea povești fără vreo speranța..." De parca el nu se băgase în aceleași "povești". Ne judeca acțiunile "nesăbuite" prin prisma timpului, ca și cum el n-ar fi participat la ele. - Dar acuma, cum îi găsiți pe români, după această despărțire de mai bine de douăzeci de ani? - De fapt sînt 50 de ani de despărțire, timp în
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
ADEVĂRUL, o dovadă că președintele nu stă degeaba. Mai nou, dacă președintele Constantinescu încearcă să se amestece în treburile executivului, el provoacă mari reacții de protest din partea premierului și a miniștrilor din linia întîi a guvernului. Deprinderea presei de a judeca o situație în desfășurare potrivit unei experiențe anterioare duce la concluzii care nu au mare legătură cu relațiile de azi între Cotroceni și Palatul Victoria. Politic, premierul Radu Vasile stă mai bine decît președintele, cel puțin în acest moment. Prim-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17883_a_19208]
-
construcției produce un aer de justificare comică: "dădea mai bine la popor că Președintele rade și el la unșpe dimineața, ca tot omu', o votculiță" ("Academia Cațavencu", 32, 1997, 8); " Dar mă băteam și eu, ca tot omu' care mai judecă și cu pumnul" (EZ 2297, 2000, 2).
"Ca omu'" sau "ca oamenii"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17215_a_18540]
-
mea vreunul. Ca bursier, aveam doar niște bonuri de bancă, nominale. Cum să-i fi explicat negrului un asemenea lucru? Ar fi fost de tot rîsul. Omul insista, cu palma întinsă, mișcîndu-și nervos degetele, în semn de nerăbdare. Pe loc, judecați situația. Cum, adică, și-o fi zis negrul, cum să nu-i dau eu, un alb, un dolar, lui, care fusese atît de prigonit în istorie? Chit cu eliberarea aia, de formă. Auzisem că, în cartierele rău famate, seara, se
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
rurale, la fel puritatea ("Mergeți la țară,/ Unde s-a născut veșnicia", Întorceți-vă/ La izvorul credinței/ Și al iubirii" șamd - Numai acolo, p.87). În carapacea aforistică a poeziilor, chiar și în cele de dragoste, descoperim un moralist care întreabă, judecă, gesticulează grav, face jurăminte: Jurămînt - "Voi purta/ Această iubire/ Cu credința/ Cu care Hristos/ A urcat Golgota" (p.62), Nerăspunsurile - "Căutăm/ Suntem bolnavi de aflări/ Nerăspunsurile/ Îl vor dispărea/ Mult mai repede/ Pe cel ce-a gîndit" (p.42). Apelul
Poezia și deșertăciunea by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17229_a_18554]
-
contul acestor detalieri. McEwan dovedește, am putea spune, o pricepere destul de doctă a narațiunii, dar fără a cădea nici un moment în snobismul celui care știe deja totul mai înainte de a povesti și altora. Ce intenționează McEwan să ne povestească? Schematic judecând, nimic extraordinar. Cu toate acestea extraordinarul există totuși, în subsolurile fiecărei experiențe, iar oamenii îl descoperă cu uimire, doar că de cele mai multe ori nu sunt pe deplin conștienți, ori nu știu să-l relateze. O întâlnire cu doi câini enormi
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
Jurnal de critic (1980), Alex. Ștefănescu face cîteva afirmații care transformă, după părerea mea, stilul său critic și gesturile sale inedite în părți ale unui tot, ale unui tip special de consecvență care își are regulile sale și care trebuie judecat din interior. Una din reguli este că Alex. Ștefănescu face din autorii pe care îi discută eroi, fie negativi, fie pozitivi, asta neînsemnînd neapărat lipsă de nuanță sau naivitate, ci un devotament special, absolutizat, care merge de la apoteoză, la pamfletul
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
în Noaptea Sfântului Bartolomeu nu poți fi/ pe hârtie urmele nopții sunt neconcludente" Repetarea obsedantă a întrebării, în diverse variante, aduce aminte nu atât de un interogatoriu, cât de vaierul cuiva rămas singur într-un loc pustiu. Instanța supremă, care judecă, inflexibilă, delictul de neintervenție, de neacordare de ajutor unor semeni aflați în primejdie este chiar conștiința celui vinovat. Ea aplică loviturile de bici ale remușcării, și tot ea este cea care trăiește interminabila suferință. Simplitatea cultivată cu artă de Nicolae
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
în decada care s-a încheiat românii au fost marginalizați, stigmatizați, tolerați ca ruda săracă a comunității europene; pentru că ne-a adus în sapă de lemn prin datorii uriașe - exact acum scadente - contractate din rațiuni populiste, Ion Iliescu va fi judecat cum se cuvine de istorie, și poate și de oameni. (În ce mă privește, sper să asist odată la acest proces.) Dar, ca să intre cu fruntea sus în mileniul care vine aproape împreună cu alegerile, România trebuie să se debaraseze rapid
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
Cu multă dreptate a vorbit Monica Lovinescu despre "asimetria indulgenței" față de comunism. În ce mă privește, nu voi obosi să afirm că totul apropie cele două cumplite orori ale veacului și numai un lucru le desparte: autorii Holocaustului au fost judecați și pedepsiți pentru faptele lor, pe când cei ai Gulagului, nu. Călăul Höess, comandantul Auschwitz-ului, a atârnat în ștreang, după judecată, în chiar incinta sinistrei instituții pe care o condusese. Care șef de la Pitești, Aiud, Sighet, care torționar de la Canal, unde
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
o condusese. Care șef de la Pitești, Aiud, Sighet, care torționar de la Canal, unde au pierit oamenii cu zecile de mii, ce comandant de lagăr, de închisoare, ce șef al polițiilor politice de pe întinsul nesfârșit al Gulagului fără frontiere a fost judecat și pedepsit pentru crimele lui? Eu nu știu de nici unul. Ba, spre a fi drepți, ar fi totuși unul: bietul Egon Krenz, țapul ispășitor ce s-a prezentat cuminte, de curând, după aflarea sentinței, să-și execute cei șase anișori
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
antisemitism tinde să se retragă, eventual să dispară, lăsând locul unei evidente bunăvoințe. Românul are cu evreul o relație de dragoste - chiar dacă nu rareori este vorba de o dragoste cel puțin demodată: se socotește singurul care are dreptul să îl judece pe semenul său semit, sau chiar să îi provoace o suferință.[...] Gravitatea antisemitismului românesc constă în faptul că el există atunci cînd în realitate nu este greu de eliminat: la nivel popular înseamnă cel mult o inerție și încă una
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17325_a_18650]
-
la politicienii care vii fiind își pregătesc moartea politică ignorînd problemele reale ale României, cele ale aderării la Uniunea Europeană, pentru a se complace în băltirea în certuri electoraliste lipsite de orizont. După știința Cronicarului, e prima oară cînd un editorialist judecă astfel clasa politică din România. Dar nu e deloc sigur că cei vizați dar nenumiți vor înțelege avertismentul lansat de directorul Evenimentului zilei. * Care e superioritatea de drept a cheliilor? La această întrebare încearcă să răspundă Romulus Rusan în tableta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17310_a_18635]
-
respirație duhnind a alcool îngroașă rândurile recitatorilor de ocazie prezenți la mai toate spectacolele de tămâiere a Geniului nostru tutelar." Puțini intelectuali din Basarabia - îi avem în vedere pe cei care își fac cunoscute opiniile prin intermediul presei - sunt capabili să judece cu atâta luciditate și dezinvoltură (o dezinvoltură respectuoasă, lipsită de orice urmă de insolență) mecanismul falsificării lui Eminescu printr-o omagiere stereotipă. Și mai puțini au, ca Vitalie Ciobanu, talentul literar necesar pentru a descrie comedierea glorificării unui poet genial
REZERVA DE LUCIDITATE A REPUBLICII MOLDOVA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17315_a_18640]