988 matches
-
el în același loc. Nu erau ale mele. Știam ceva de ele, dar... Și, prin prezumție, se putea da jumătate din maxim. La încadrare 3-7, mi-a dat trei ani jumate. Plus una restrictivă, m-a făcut de patru ani jumate. Ei, și-atunci, dădeai de draci, de nebun, simțeam că sunt nedreptățit. „Îți fac eu ție felul. Că de mâna mea mori, ai grijă!“ Așa s-a-ntâmplat. Acum, nu c-am ținut neapărat. Hazardul a făcut ca să se-ntâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ce-ai avut în cap? Cum ai făcut?“. La faptă am mai fost cu cineva; îl las afară, află că sunt condamnat pe viață, se duce acasă, își pupă copiii, se duce și se spânzură. Deci îl las un an jumate, aproape doi, cât a ținut procesul, n-am pomenit de el - nici acuma nu e trecut în dosar, nu e trecut, nici n-are rost... Îl las liber. Mai făcuse doisprezece ani jumate, tot pentru omor. Din nouășpe ani. Până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
se spânzură. Deci îl las un an jumate, aproape doi, cât a ținut procesul, n-am pomenit de el - nici acuma nu e trecut în dosar, nu e trecut, nici n-are rost... Îl las liber. Mai făcuse doisprezece ani jumate, tot pentru omor. Din nouășpe ani. Până-n ’84, persoana respectivă executase doisprezece ani dintr-o condamnare de nouăsprezece - ei, a ieșit, a fost liber, acuma l-am luat cu mine la fapta asta. A venit și s-a-ntâmplat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
grijă, vezi ce-i pe capul meu, nu?“. „Da, bine, lasă. Văd eu cum fac.“ Se duce acasă și se spânzură! Lui i-am declanșat acolo: ai stat afară, te duci și tu condamnat pe viață. Ai făcut doișpe ani jumate, după aia dai dracu’ toată viața. A zis că-l dau în primire. M-oi fi exprimat eu greșit... 5 Ei, am făcut diferite infracțiuni, târguri internaționale de mostre de la Casa Scânteii, pe vremea aia. Se intra în stand, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
București“, „Cocorul“, „1001 de articole“!... Nu furam, mă-mbrăcam. Îmi luam strictul necesar. Și plecam fără să plătesc. Cât e ceasul? E opt și douăș’cinci. Aha, e opt și douăș’cinci, la nouă se închide. Să zicem... la nouă-nouă jumate. Cât eram? Eram un copil, eram slab, eram firav. La paltoane, la blănuri, intram sub o chestie din aia, o și închideam. Ieșeau oamenii afară, se ducea, nu se făcea pază pe paliere, pe raioane, pe astea. Ei, plecau ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
perfecționat, în cât timp a făcut din mine așa. Adică, ei mă știau cum am venit în pușcărie și, după aia, în șase săptămâni de zile, eram așa. Alergam trei mii de metri sub doișpe minute. Deci întâi o oră jumate de alergat și, pe urmă, trei mii de metri sub doișpe minute. Era o performanță pentru mine, cum ar fi. Și dânșii au văzut asta, lucrurile astea. Și s-au mai întâmplat câteva incidente acolo, care tocmai prin respectul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cârpă, trăgea de el. Era avansat. Când spărgeam locuințe, aveam pontoarcă, cum îi spunem noi. Din arcul de la ceas, se face un fel de pieptene din arcul de la ceas. Se fac șase dinți, cât are butucul, și cheia se taie jumate, așa. Se taie partea cu zimții, se bagă dinții unul câte unul la pieptene și-mpinge cățeii în jos. Când ați băgat jumatea de cheie și-ați apăsat în jos, s-au dus toți cățeii în jos. Nu mai ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de pieptene din arcul de la ceas. Se fac șase dinți, cât are butucul, și cheia se taie jumate, așa. Se taie partea cu zimții, se bagă dinții unul câte unul la pieptene și-mpinge cățeii în jos. Când ați băgat jumatea de cheie și-ați apăsat în jos, s-au dus toți cățeii în jos. Nu mai ține cont că sunt doi-trei, unul mai mic, unul mai mare, cum e la cheie, se duc toți exact și se deschide ușa. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ciobănești și doi care întorc oile, niște căței mici și dacă oile depășeau limita le aducea înapoi. Caprele depășeau limita, era pericol. În 96 a venit crima. De la niște chestii de la bani. Avea omul respectriv să-mi dea un milion jumate și m-am îmbătat că am vândut niște miei cu ciobanii și m-am îmbătat și atunci l-am luat. Cuțit. Am dat cuțite până m-am plictisit. 42 de lovituri. Trei direct în inimă. Știți, o datorie înseamnă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
vitreg mi-a găsit pe un unchi de al lui. Bravo. Bă, ai pus-o. Acum îi zic lui mama să aibă grijă de ăl mic. Muncesc și eu și îți dau cât pot. Când a făcut copilul un an jumate, mi-l ia. S-a urcat în mașina 448, care merge pe acolo, mă urc și eu și după ea. Ea că să-i las copilul, bine, dar acum îți convine că e mare, piept nu i-ai dat, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cap cu un aer de cunoscător cînd i se sugeră un Château Beychevelle din 1966, de parcă acela ar fi fost exact vinul pe care l-ar fi ales el Însuși. — Crezi că ne expediau pe ușă afară dacă ceream o jumate de vin roșu de casă? i-am șoptit eu. — Ceva Îmi spune că ăsta nu e genul de local În care poți să ceri o jumate de sticlă de poșircă, rînji Dan. Nu că m-aș plînge. — Nici eu, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fi ales el Însuși. — Crezi că ne expediau pe ușă afară dacă ceream o jumate de vin roșu de casă? i-am șoptit eu. — Ceva Îmi spune că ăsta nu e genul de local În care poți să ceri o jumate de sticlă de poșircă, rînji Dan. Nu că m-aș plînge. — Nici eu, am zîmbit, gîndindu-mă ce minunat era să fiu răsfățată În felul ăsta. Deci, povestește-mi ce-ai făcut azi. Am vorbit, am rîs și ne-am povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mare, cu servitori care alergau fiecare după treaba lui, și de-acolo intraseră într-o odaie din dosul casei, o încăpere întunecoasă, cu pereți de lemn vechi și grinzi groase, în care era o masă rotundă, nu mai înaltă de jumate de metru, încărcată cu mâncare și băutură. Ioniță începuse să-i povestească despre Talpă, despre drumurile lor de noapte, despre fete și petreceri. Vorbea cu bucurie, dădea amănunte, iar lui Zogru i se înmuiase inima pentru că se simțea cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
eu bineînțeles că nu m-am dus decât până în antreu, trăgând de acolo cu ochiul la ce se întâmplă. Atunci mama a întrebat prichindelul cum îl cheamă și câți ani are, și el a spus că Marius și că șase jumate, apoi mama a întrebat câți frați sunt, și copilul a spus că opt, și atunci mama a zis, bine, să intre, să nu stea acolo, în frig, deși în casa scărilor nu era frig deloc, și atunci Marius ăsta și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe una din femeile din fața mea, de când se stă, dar n-a vrut să-mi spună, mi-a zis doar, pssst, liniște, să-mi țin gura, și atunci cineva a spus că de mult, să tot fie vreo două ore jumate, uite ce încet merge, cei din față spun că înăuntru, în magazin, coada mai cotește de vreo trei ori printre rafturi, ei, și atunci, la ușă, acolo în față, s-a iscat o agitație, se pare că cineva voise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
eram și destul de curios, Csákány n-avea obiceiul să cheme pe nimeni la el acasă, așa că am continuat să merg frumușel în urma lui. Când am ajuns, Csákány a sărit cu ușurință în șanț, deși era adânc de vreo doi metri jumate, am vrut să sar și eu, dar Csákány mi-a spus s-o iau mai bine pe trepte, cât sunt de tolomac, mă mai lovesc, și atunci, uitându-mă în jos, am observat niște bare de mașină ruginite, înfipte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-i pare rău, a fost o glumă proastă, cu viața și cu moartea nu se cade să glumești, apoi m-a întrebat de când nu l-am mai văzut pe tata, iar eu i-am zis să tot fie vreun an jumate, nici vești nu mai avem de la el de foarte multă vreme, și mi-e teamă că mama începe să creadă că a murit, dar eu știu că e-n viață, simt asta în oase, și știu că dac-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pietriș, n-am luat-o, deci, numaiecât la fugă, mă gândeam ce-ar fi s-o iau în altă direcție, nu spre dubă, dar în cazul ăsta știam că trebuie să ocolesc prin Piața Centrală, lungind drumul cu vreun kilometru jumate, nu, nu, cum aveam piciorul paradit, în nici un caz n-aș fi ajuns înapoi până la pauză, așa c-am inspirat adânc și am început să alerg spre dubă, gândindu-mă, între timp, că poate nu e una și aceeași, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Vorbea la telefon. - Ce spunea? - Habar n-am. Doar l-am auzit strigînd: „Vii sau mă duc la poliție!“. Junele roșcovan mai adăugă și că-l văzuseră pe Gildas plecînd la puțin timp după aceea, În goană, furios. - Era unu jumate noaptea. - Asta e tot? - Păi, da. Se Încruntă. - Stați un pic, acu’, dacă stau să mă gîndesc, părea cam speriat...Nu știu dacă e ceva important, da’, cînd a plecat, șefu’ ținea... Un pîrÎit sinistru Îl Întrerupse. Într-o fracțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
decât Ketterman. Are părul negru, ochelari cu ramă metalică și ochi cenușii sfredelitori, și în primele mele zile la Carter Spink aveam coșmaruri legate de el. — Vezi că ne apucăm iar de contractul Fallons. Întoarce-te imediat. Întâlnirea la zece jumate. Iar ? — Vin cât de repede pot. Pliez telefonul și-i arunc Mayei o privire tristă. Scuze. Nu sunt dependentă de ceas. Dar evident că mă bazez pe el. Și voi ați face la fel, dacă timpul v-ar fi măsurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să iau tava de cafea, sugerez umilă. În clipa în care o ridic, îmi arunc privirea la ceas. Zece și doișpe minute. Mă întreb dacă or fi început ședința. Dimineața asta o să fie infernal de greu de îndurat. Pe la unșpe jumate sunt cu nervii la pământ. Mobilul mi s-a încărcat și am găsit în cele din urmă semnal în bucătărie, dar n-a sunat nimeni. Și nu am nici un mesaj. L-am verificat la fiecare două secunde. Am băgat vasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mai are un pic și leșină de încântare. Puiul ăsta tailandez e absolut divin ! Pe șest, iau și eu unul din teanc și mușc. Să dea naiba dacă n-are dreptate. E bun. Chiar dacă o zic chiar eu. Pe la două jumate, sunt iar singură în bucătărie, Trish și Eddie au devorat peste jumătate din sandvișuri, și acum au ieșit. Nathaniel s-a întors în grădină. Iar eu mă plimb nervoasă încoace și-ncolo, jucându-mă cu o lingură, uitându-mă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
petrecut atâta timp în baie. În cele din urmă deschid ochii, iau un prosop și ies din cadă. În momentul în care încep să mă șterg, iau ceasul și mă uit să văd cât e, doar așa, de curiozitate. Șapte jumate. Poftim ? Totul n-a durat decât un sfert de oră ? Mă cuprinde nedumerirea. Cum naiba de n-a durat decât un sfert de oră ? Stau în picioare, cu apa prelingându-mi-se pe corp, ușor nehotărâtă, întrebându-mă dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
importantă, spune Nev, Încuviințînd. Ia o gură mare de bere și rînjește spre tata. Că veni vorba, Emma... săptămîna asta unde lucrezi ? CÎnd l-am cunoscut pe Nev, tocmai plecasem de la agenția imobiliară ca să mă fac fotograf. Acum doi ani jumate. Și nu uită să facă gluma asta de fiecare dată cînd mă vede. De fiecare nenorocită de... OK, calmează-te. GÎndește-te la ceva frumos. Bucură-te Împreună cu familia ta. Bucură-te că Îl vezi pe Nev. — Tot În marketing ! spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pînă nu-i dau datoria Înapoi lui tata, trebuie să o las mai moale cu cumpărăturile. Vreau să zic că o bluză de la French Connection e În jur de cincizeci de lire, În vreme ce pe asta am dat doar 7 și jumate. Și e aproape nouă ! Urc cu elan treptele de la metrou, soarele strălucește și sînt plină de optimism. De-abia aștept să fiu promovată. Și să le spun tuturor. Mama o să zică „Și... cum a fost săptămîna asta?“, la care eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]