687 matches
-
am urcat agale spre camera lui Robby, să văd dacă era bine. În timp ce mă apropiam de ușa camerei lui, am observat zgârieturile de care pomenea azi-dimineață. Erau concentrate la baza ușii, dar cu toate că nu păreau foarte adânci, vopseaua chiar fusese jupuită și m-am gândit că probabil fusese opera lui Victor, încercând să intre. Nimeni din cei prezenți la petrecere nu urcase la etaj, dar gândul m-a dus la perna sfâșiată din camera lui Sarah și mi-am imaginat că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
postate în fața oglinzilor; capul și mâinile lipseau, pereții mânjiți cu sânge; existau urme care indicau că la un moment dat se făcuse uz de o lampă cu gaz, iar oasele din ambele brațe fuseseră fracturate înainte ca pielea să fie jupuită, bustul unei femei fiind găsit în baie, în cușca dușului descoperindu-se și un desen uriaș - cu sângele victimei - atârnând deasupra patului spintecat, cuvintele - M-AM ÎNTORS - fiind și ele mâzgălite cu sânge sub desen. Nici de data asta nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să merg în camera de zi sau în biroul meu și nu m-am uitat la casă când eu și Jayne am ieșit ca să mergem cu Range Rover-ul parcat în față pentru că nu vroiam să văd cât de mult se jupuise exteriorul. (Dar poate că încetase. Poate știa că înțelesesem deja ce vroia de la mine.) Iar în mașină n-am mai avut parte de obișnuita cicăleală care preceda acele seri. Nu s-a iscat nici o ceartă pentru că nu mă interesa decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Arătarea începu să se izbească de ușă. - Iisuse Hristoase, am strigat eu. Loviturile deveneau tot mai frecvente. Ușa se încovoia spre noi. M-am uitat speriat în jur. M-am repezit la fereastră și am deschis-o. (Notă: vopseaua se jupuia atât de rapid de pe casă încât părea că niște rafale de zăpadă se abătuseră pe Elsinore Lane.) Apoi ușa a crăpat, căzând într-o parte, atârnând doar de balamaua de sus. Arătarea stătea în cadrul ușii. Chiar și în lumina anemică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cum scrie Dlugosz, „În ciocnirile singuratice din pădurile în care se retrase adânc cu ai săi, băteau adesea pe cei care mergeau după nutreț. Și pe turcii prinși fără să țină seama de vârstă sau de starea lor, sau îi jupuia de vii, sau îi trăgea în țeapă”. Sultanul dorind o confruntare decisivă cu Ștefan l-a urmărit pe acesta pe valea Siretului, apoi pe valea Moldovei. După un popas la Neamț, Ștefan s-a retras la Pârâul Alb și, în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
noi în România, atunci și cultura română și viața culturală din România s-ar "vedea" mai bine de la Paris. Dacă hotelurile nu ar fi atât de scumpe la București, dacă n-ar exista acest reflex al taximetristului de a-l jupui pe străin, precum și reflexul similar al unor chelneri...! Ce vreau să spun este că de fiecare dată când am venit cu prieteni francezi în România ei au rămas îndrăgostiți de această țară, în ciuda numeroaselor peripeții de ordin... tehnic. Dacă am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
icoana Maicii Domnului La câțiva metri de peșteră, În jurul Sfântului Mormânt vedem altarul icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Ea Închide și deschide un ochi și din el curge mir În formă de cruce. Icoana, chipul de pe ea, este jupuit până la cap (până la fațăă, rupt, tăiat cu cuțite, nu-l are cum ar trebui să fie. Se spune că un om rău a zgâriat chipul Maicii Domnului. L-a jupuit de pe icoană din jos În sus. Însă când a ajuns
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
mir În formă de cruce. Icoana, chipul de pe ea, este jupuit până la cap (până la fațăă, rupt, tăiat cu cuțite, nu-l are cum ar trebui să fie. Se spune că un om rău a zgâriat chipul Maicii Domnului. L-a jupuit de pe icoană din jos În sus. Însă când a ajuns la Față icoana a vorbit: „Ajunge! Până aici!” și de atunci curge mir În formă de cruce și Închide și deschide ochii. Iar acel om rău și hulitor a fost
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
căruțe a trecut spre București, la Abator. Acolo populația s-a ridicat și n-a permis să-i descarce; s-au temut de o revoltă și i-au scos pe câmp la Cotroceni, unde au plătit unor țigani să-i jupoaie. Lumea se temea să nu-i dea în vânzare drept miei și a rămas convinsă că, de nu vor fi vânduți la măcelărie, vor fi dați de mâncat prizonierilor români. Nu i-am dezmințit, cu cât inspirau mai multă groază
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de pierdere să dau galbenul, să mântui, am pus amândouă carboavele la pace, ca să mă despăgubesc mai repede și să mai câștig o carboavă. Ce Dumnezeu!, gândii eu, n-o să pierd de trei ori în șir, că doar n-am jupuit pisici, după vorba cartoforilor. Am pierdut și a treia oară. Eram acum dator cu patru carboave. Începu să fiarbă sângele în mine. Plătii galbenul și mai rămăsei dator cu o carboavă. Această ultimă carboavă pentru mine a fost clenciul 79
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
De la cel întâi foc a rămas mort ca toți morții, înțepenit cu dinții rânjiți, de parcă-ți era încă frică de el. Apoi, fiindcă în ziua aceea căzuse mult vânat, de nu mai încăpea în căruța noastră, ne-am hotărât să jupuim toate vulpele, și toți lupii împușcați, ca să le ducem numai pieile acasă. Unul dintre haitași s-a și apucat să jupoaie lupul meu, începând operația de la coadă în sus. Dar nu bine îl despoiese până la jumătatea trupului, că deodată spurcăciunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Apoi, fiindcă în ziua aceea căzuse mult vânat, de nu mai încăpea în căruța noastră, ne-am hotărât să jupuim toate vulpele, și toți lupii împușcați, ca să le ducem numai pieile acasă. Unul dintre haitași s-a și apucat să jupoaie lupul meu, începând operația de la coadă în sus. Dar nu bine îl despoiese până la jumătatea trupului, că deodată spurcăciunea de dihanie prinse să urle de clocotea pădurea, chemându-și se vede finii și cumătrii în ajutor, iar noi, zăpăciți, uimiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de făcut. O pereche veche de bocanci plini de praf pe care îi scuturi. Piele scofâlcită. Riduri umplute de praf. Praf care nu mai vrea să iasă. De fapt, nici nu trebuie să iasă. Pantoful deci. Apoi limba pantofului. O jupoi, o tai într-o fâșie lungă, o fâșie găurită la cap, eventual te folosești de o sulă încălzită în flacăra de la aragaz. Dai două găuri. Și niște șireturi îți mai trebuie. Noduri care să nu scape strâns. O anvelopă. Una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
priceput dintr-o ochire, după reacțiile clientului său, că acesta își dorește enorm cărțile, mai ales exemplarul din Noul Testament. Știa, așadar, că poate să-i ceară orice preț și că-l va obține, dar a zis: -Nu vreau să vă jupoi de piele, nu-mi stă în fire. Și a rostit un preț. Însă prețul pe care l-a fixat era mare pentru buzunarul tatei. Atunci el i-a propus anticarului: -Am ceasul ăsta, vi l-aș oferi în schimb. Anticarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
la care asistase Rosita; se făcea că ea - și numai ea - văzuse cum un bărbat cu un cuțit mare o Înjunghiase pe biata ei vecină. — Și vecina țipa, Doña Rosita? — Și normal că țipa, cine n-ar fi țipat! O jupuia de vie! Și asta nici nu e tot. După, a dus-o pe țărm și a tras-o pînă la marginea mării, ca s-o ia apa. Vai, cînd am auzit-o pe femeie țipînd, señor, m-am speriat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
întâmplă cu mine. Știau că sunt slăbuț, dar ceea ce vedeau acum depășea puterea lor de înțelegere. M-am ridicat anevoie, sprijinit insistent și afectuos de cei doi frați mai mari. Nu eram în formă. Arătam destul de rău. Nasul îmi era jupuit pe o porțiune apreciabilă și mă ustura cumplit, iar pe umerii obrajilor simțeam ghearele ascuțite ale murilor tăioși care se repeziseră la obrazul meu ca la cel mai declarat inamic al rugurilor târâtoare... Era parcă o dușmănie, o incompatibilitate perenă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tizic. Ai folosit vreodată așa ceva? Nu? Oooo, Doamne! Dac-ai ști cu câtă dificultate l-am adus până acasă... De ce? Păi, m-am împiedicat de rugii de mure și-am venit în nas pe miriștea aia îndrăcită încât mi-am jupuit groaznic prețiosul meu organ olfactiv din care a curs o grămadă de sânge; mi-am spart buzele care ajunseseră la dimensiunea unor gogoși beneficiare ale unui exces de țaică; în ceea ce privește sistemul de masticație al hranei solide, doar printr-un miracol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și să-mi ocup locul în formație. Gata, pinguinilor? Înainte, marș! Ha, ha, ha! Chiar așa! Pinguini! Ia uite la ei! Ha, ha, ha! Nu v-am spus că ajungeți pe mâna mea, măăă??! Nu v-am zis că vă jupoi? Eu sunt Dumnezeul vostru, clar? Și, pe deplin satisfăcut, a mai slobozit din gâtlej niște grohăituri pe tonuri dizgrațioase identice cu cele scoase de asiduii consumatori ai jirului din pădurile noastre carpatine, care marcau în acest mod starea de excelentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ce urmăriseră Întrecerea au fost martori, la o scenă Înfiorătoare, care a cutremurat pînă și fiarele pădurii. Ca să-l pedepsească pentru trufia de a-l fi Înfruntat, Apolo l-a legat pe silen de crengile unui copac și l-a jupuit de piele. De ce a săvîrșit un teu o crimă atît de oribilă, dacă nu pentru faptul că, din punctul său de vedere, cruzimea și blîndețea Înseamnă același lucru? Zeii te omoară și după ce le trece mînia te prefac Într-un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Unul singur mi se pare firesc. Ideea de artă antică nu trebuie redusă la clasicism. Dacă ne vom Întoarce la izvoare, Îl vom găsi pe Narcis bolnav de setea de absolut și Într-un tufiș din apropiere cadavrul lui Marsyas jupuit de Apolo. Deasupra se aud foșnind aripile lui Icar, care, spre deosebire de Anteu, profund clasic, e și el un personaj baroc. Zburînd, el a spart cercul. Apropiindu-mă de țărm, regăsesc pescărușii țipînd În aer după ritualul cunoscut. O fată Înaltă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
văd un strat cu flori. Ce faci, barbarule?! strig lui Tomiță, văzîndu-l cum rupe flori de pe crengile magnoliei, aruncîndu-le grămadă într-o cutie de carton. Șefa Serviciului protocol mi-a mai cerut vreo zece cutiuțe, îmi răspunde Tomiță, continuînd să jupuiască pomul de flori. De ce vă uitați așa la mine?! se miră el. Să las florile aici, pe crengi?! Nu... Chiar moș Toader, ba și tehnicianul, spune că soarta florilor e să aducă fericire celor care le primesc. Altfel, aici, neștiute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tovarășe Ștefănescu, răspund eu grav, așa de grav că Don Șef are o reacție de surprindere. Unu: pot lua pisica de coadă, mai ales că e moartă și nu zgîrie, și să încep s-o rotesc deasupra capului. Doi: o jupoi, tăbăcesc pielea și-mi fac o pereche de mănuși, să fiu "un tip cu mănuși". Apoi... ar mai fi o a treia soluție: îi fac guler tovarășei Brîndușa... Hm! surîde Don Șef. Am impresia că ați băut cafea cu coniac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
un grup de intelectuali evrei. Unii intelectuali români au susținut excepționalismul românilor În ceea ce privește toleranța față de străini. Unul dintre aceștia a fost politicianul naționalist Aurel C. Popovici, care susținea urmă- toarele În 1910 : „Noi pe nimeni n-am asuprit, n-am jupuit. Noi pe nimeni n-am pus pe rug pentru credința lui, pe nimeni n-am căutat să-l desbrăcăm de naționalitatea lui, de sufletul lui. Neam de oameni blând și bun și cu frica lui Dumnezeu, românii au fost și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
SUA, 2006), de Mel Gibson Cît de tare e cazul să vă temeți de reputația sîngeroasă a lui Mel Gibson ? Hai s-o luăm așa : dacă, la un film de Gibson, auziți un personaj spunînd despre alt personaj : O să-l jupoi și o să-l pun să se uite la mine cum mă îmbrac în pielea lui, e mai bine să fiți pregătiți. în Apocalypto care recreează marea civilizație maya în ultima fază a declinului ei , inimi sînt smulse din piepturi pentru
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Îndoite că un cârlig de undit) legat cu at) de uș), astfel Încât aceasta s) nu poat) fi deschis) f)r) s) Întoarc) «peștele» pe dos. Am v)zut deținuți care și-au ț)iat pielea de pe brațe și de pe picioare, jupuind-o că și când ar fi dat jos un ciorap, sau care și-au ț)iat buc)ți din abdomen sau de pe picioare, le-au pr)jit și le-au mâncat, sau și-au ț)iat venele și au l
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]