674 matches
-
referințe bibliografice la sfîrșitul multor articole, pentru a permite cititorului să cerceteze temele de unul singur și să identifice cel puțin o parte din sursele pe care se bazează formulările mele. Din nou, puținele excepții de la această practică de ex. juxtapunerea, modelul constituțional, mediatorul sînt cazurile în care contextul, trimiterile transversale și/sau aserțiunile transversale fac superflue indicațiile bibliografice. Cînd un cuvînt-titlu are două sau mai multe definiții (de ex., competență, contact, intrigă) și, dacă ele sînt pertinente, formularea articolelor în
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
simți foarte bine" rezultă din cuplajul: "Ea se bucura de o bună sănătate, apoi mîncă un măr putred, apoi se îmbolnăvi" și "Ea se îmbolnăvi, apoi luă niște medicamente, apoi se simți foarte bine". ¶Împreună cu INSERȚIA și ALTERNANȚA, cuplajul sau JUXTAPUNEREA e unul din modurile de bază ale combinării de secvențe narative. ¶Bremond 1973 [1981]; Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Prince 1973, 1982; Todorov 1966 [1972a], 1981. Vezi și POVESTIRE COMPLEXĂ, ÎNLĂNȚUIRE, TRIADĂ. D decor [ground]. Entitatea sau seria de entități pe
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
în interpretarea semantică a secvenței originale: de comparat "Ion servi prînzul; apoi Ion se culcă" cu "Ion se culcă; apoi Ion luă prînzul". ¶Pentru Labov, o NARAȚIUNE MINIMALĂ este cea care conține o singură junctură temporală. Labov, Waletzky 1967 [1981]. juxtapunere [conjoining]. Vezi CUPLAJ. L laitmotiv [leitmotif]. Un MOTIV care apare frecvent, legat de un personaj, situație sau eveniment și exprimîndu-le în ultimă instanță. Fraza muzicală a lui Vinteuil din În căutarea timpului pierdut funcționează ca laitmotiv. ¶Termenul a fost inițial
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Vezi și NARAȚIUNE. mișcare [move]. 1. Orice secvență de FUNCȚII, dezvoltîndu-se de la Prejudiciere sau Lipsă la un DEZNODĂMÎNT. După Propp, fiecare basm (skázka) constă dintr-una sau mai multe mișcări. ¶Mișcările se pot combina prin INSERȚIE, ALTERNANȚĂ și CUPLAJ sau JUXTAPUNERE. 2. O FUNCȚIE CARDINALĂ; un NUCLEU; un NAREM. În GRAMATICA NARATIVĂ a lui Pavel, o Mișcare e o acțiune cerută de o Problemă (de ex., "Viața lui Ion era amenințată"), reprezentînd un efort direcționat către Soluție (de ex., "Ion a
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
rostit de personaj se face în principal prin cuvinte care vin cu siguranță de la personaj. ¶Cohn 1966, 1978. Vezi și MONOLOG CITAT, MONOLOG AUTO-NARAT. montaj [montage]. O tehnică prin care înțelesul unei serii anumite de situații și evenimente rezultă din juxtapunerea lor, mai curînd decît din trăsăturile lor constituente (cf. "Jurnalele de actualități" din romanul S.U.A. de Dos Passos). Termenul e îndeobște asociat cu filmele de artă. ¶Metz 1974; Souvage 1965. motiv [motif]. 1. O unitate tematică minimală. Cînd un motiv
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
de șah. Cum se face că nu mă trădează într-un raționament matematic dificil, acolo unde majoritatea jucătorilor de șah s-ar pierde? Evident, pentru că ea este ghidată de curgerea generală a raționamentului. O demonstrație matematică nu este o simplă juxtapunere de silogisme, ci sunt silogisme așezate într-o ordine anumită, iar ordinea în care sunt așezate aceste elemente este mult mai importantă chiar și decât elementele în sine. Dacă am sentimentul, sau intuiția ca să spun așa acestei ordini, în așa
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
transverse de pe fața posterioară a sacrului; - auriculară a osului coxal care este covexă. Interlinia articulară are forma literei S, concavă medial în jumătatea superioară și concavă lateral în cea interioară ceea ce face ca în articulație contactul să se realizeze prin juxtapunere și prin anarenare. Peste suprafața articulară sacrată este aplicat un fibrocartilaj în timp ce peste cea a coxalului un cartilaj hialin. Ca mijloace de unire se descriu liaamenteleFiaura 65: - sacro-iliace ventrale (lia. sacroiliaca ventralia) ce pornesc de pe fața ventrală a sacrului la
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
sa mijlocitoare între mistic și vocație (în genere, personalitate energetică). Astfel, în Personalismul energetic, cap.II, tipul este opus personalității: aceasta din urmă "este o structură dinamică, complexă, care se descoperă din înlățuirea ascunsă a manifestărilor, iar nu din aparenta juxtapunere a similitudinilor"; pe când "tipurile sunt ieșite din acumularea similitudinilor"194; desigur, în acest context, autorul are în vedere prin termenul de personalitate, doar personalitatea energetică. Sensul termenului "tip" care se impune, pentru o sistematică istorică a formelor personalității, în orizontul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
îl pomenește pe „tânărul prieten al lui Grielescu care fusese omorât într-o cabină din toaleta bărbaților”. „Tânărul prieten” era Ioan Petru Culianu, asasinat pe 21 mai 1991 în condiții similare celor descrise de „Chick”. Veninosul „Chick” insinuează însă prin juxtapunere că „Grielescu” nu ar fi fost străin de asasini. Sigur, în realitate a fost altfel: Culianu a fost ucis la peste cinci ani de la moartea lui Eliade, dar probabil nu fără legătură cu moștenirea Gărzii de Fier și cu strania
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Culianu a fost ucis la peste cinci ani de la moartea lui Eliade, dar probabil nu fără legătură cu moștenirea Gărzii de Fier și cu strania reîncarnare a acesteia în tenebroasele ritualuri punitive ale Securității pseudonaționale. Cititorul obișnuit va „traduce” automat juxtapunerea în relație cauzală. Poate că asta a și vrut „Chick”. În concluzie: e normal ca Bellow să-l condamne pe Eliade pentru episodul său legionar și pentru tăcerea sa, indicată și în roman; să-i poarte ranchiună pentru faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
așezat un greier” (Poemul meu se desfigurează). În a doua carte, Odyssex (1996), se descătușează energiile unui eu poetic adolescentin, animat de dorința de a-și povesti realitatea, întâmplările, unele anodine. Poemul se alcătuiește din decupaje de real, dintr-o juxtapunere dinamică de imagini și cuvinte. Predomină senzația de materialitate, de concretețe, probabil „efectul artistic” pe care mizează poetica lui Ș., potențată de frecvența enumerărilor și de aglomerările de substantive: „aceleași versuri aspre/ mereu în schimbare/ din trenurile goale coboară ienicerii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
se va preface într-un film contrarevoluționar”, era de părere Lev Kuleșov. „Douăzeciștii” voiau și o revoluție în artă, alături de cea politică. Drept urmare, ei și-au elaborat fiecare o metodă de creație, având însă ca numitor comun conceptul de montaj. Juxtapunerea dinamică în ochii privitorului a unor imagini diferite, cu durată și ritm la dispoziția creatorului, era o noutate revoluționară, pe care nu o ofereau nici fotografia, nici teatrul, nici artele plastice. Dintre toate artele vizuale, cinematograful era cel mai capabil
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
scurtă durată, dintre care variabila "comunicare" deține primul loc. În timp ce analiza clasică focaliza actorii principali ai scenei electorale indivizii, forțele, coalițiile , descriindu-le manevrele, luările de poziție etc., în a doua etapă nu mai avem de-a face cu o juxtapunere a principalilor actori, ci cu o recompunere a scenei electorale prin interacțiunile protagoniștilor. Caracterul interactiv conduce la construcția unei realități politice asupra căreia nimeni nu poate pretinde un control total, pentru că ia naștere în urma schimburilor dintre actori, asociindu-se cu
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
poziție ale acestora. Juxtapus analizei strategiilor, conținutul mijloacelor de informare este descris uneori, iar rolul lor este limitat la o intercesiune între candidați și alegătorii lor. Noile analize redistribuie rolurile și recompun o altă scenă electorală, inspirată nu numai de juxtapunere, ci și prin interacțiunea protagoniștilor. În urma acestor analize, campania electorală a mai fost considerată și ca o structură de joc, caracterizată de conflict, de cooperare sau de relații mixte care, la rîndul lor, produc efecte de compoziție pe care nici unul
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
7 ianuarie 1990, într-o întâlnire cu ofițerii de rang înalt care îi cereau înlocuirea lui N. Militaru, Iliescu reia această temă și explică pentru prima oară public noțiunea sa de "democrație originală" care controlează, în interiorul unui front constituit prin juxtapunerea unei pletore de minuscule partide, sindicate, asociații etc., toate dominate de forțele politice "revoluționare", adică de Partidul nenumit și omniprezent 52. Încă de pe 31 decembrie, unul dintre primele decrete ale CFSN semnate de Ion Iliescu proclamase legalitatea tuturor partidelor politice
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
este doar un pretext pentru poet de a-și exprima o anumită filozofie; (!!) de regulă, aceasta fiind de tip conclusiv; cele două segmente sunt corelate prin „tot așa și...”, „la fel și eu” etc.; - tabloul se încheagă, de regulă, prin juxtapunere, devenind dinamic și concis; sau rar, prin subordonare, ceea ce duce la un efect static, oaecum baroc; - desenul esențializează; sunt surprinse cu mare pregnanță conturul obiectelor, mișcările, detaliile; deregulă, lipsesc analogiile; prezentarea se face pe orizontală, la nivelul înțelesului primar; (!!) dar
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
de unde și cinismul, ironia, mizantropia ușor oraculară, care acum iau locul sentimentalismului. Apetența pentru discursiv rămâne, uneori cu izbucniri onirice ori expresioniste, adesea cu accente vădit whitmaniene (Expoziții în vis), dar există și câteva poeme concentrate, care se reduc la juxtapunerea unor cuvinte-simbol. SCRIERI: Balerina de fier, cu ilustrații de Constantin Piliuță, București, 1970; Peisaje, București, 1975; Solii de toamnă, București, 1978; Arlechin, București, 1982. Traduceri: G. Bacovia, Poezii - Stihi, ed. bilingvă, București, 1972; Povestea frumoasei Hacikazuki. Basme japoneze, pref. Corneliu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
în a se îndrăgosti, dar mândria ei va fi subjugată și va ceda. Dragostea lor este pur fizică.”246 „Adevăratele <<evenimente>> din această operă sunt gândurile Fiammettei, iar felul în care Boccaccio folosește cuvintele creează aceeași impresie. Într-o atentă juxtapunere a stilurilor, care nu sunt o simplă narațiune indirectă și o țesătură de monologuri și dialoguri, Boccaccio subliniază frenetica oscilare a psihicului Fiammettei.”247 Deși o donna demonicata, prin trădarea de care se face vinovată, Fiammetta este mult mai bine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fapt pe parcursul întregii zile finale, moralitatea și demnitatea umană sunt bazate pe exemple umile, culminând cu Griselda. Ceea ce înlocuiește ordinea morală, oarecum încălcată de Biserică, este o nouă moralitate care impune o lume mai puțin pretențioasă, ce se bazează pe juxtapunerea nevoilor reale ale unei societăți mercantile cu idealul de dragoste și prietenie, moștenit din tradiția curtenească sau din cultura clasică. 565 „Spre deosebire de Dante, Boccaccio nu-și dorește să trăim sau să ne rugăm mai bine, ci să gândim mai clar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
prin virgulă: „Numai În cugetele cele mai eminente ale veacului păgân, fără Însă ca nimeni să bănuiască, amurgul contimporan avea tonuri și clarități” (G. Galaction). 5.4.2. Folosirea virgulei În frază Coordonarea - se pune virgulă Între propozițiile coordonate prin juxtapunere: „Mi-ai făcut un bine, ți l-am făcut și eu” (M. Eminescu); - se pune virgulă Între coordonatele copulative, legate prin nici, nu numai, ci și: „Nu caut vorbe pe ales,/ Nici știu cum aș Începe” (M. Eminescu); - se pune
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
grupare nosologică fundamentată pe coexistența obișnuită și subordonarea logică a simptomelor clinice. El este un tot, o unitate clinică ale cărui elemente sunt apropiate între ele prin legături de afinitate naturală. După părerea lui A. Guiraud, un sindrom este o juxtapunere de simptome clinice fortuite. Solidaritatea simptomelor se explică numai atunci când între ele există o relație patogenetică specifică. În felul acesta sindromul ne apare ca o noțiune intermediară între simptom și boală (A. Porot). Istoric Sindroamele psihopatologice au o istorie care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un model etalon referențial (modelul formal) și pare a fi identic sau foarte asemănător cu acesta, se distinge totuși de el, tocmai datorită consecinței și specificității interacțiunii dintre sportiv și antrenor și a particularităților dinamice, somatice și coordinative ale sportivului. Juxtapunerea modelului motric corporal pe modelul formal, va scoate în evidență, efectul influenței interacțiunii dintre cei doi actori din spațiul motric și va arăta totodată, direcția spre care tinde aceasta: optimizare, ameliorare, perfecționare, salt calitativ substanțial, performanță ridicată, record, sau dimpotrivă
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
să le expliciteze. Bohr dă termenului de "complementaritate" un sens nou și precis: o relație între "două moduri de descriere care se exclud reciproc", dar care sunt "în mod egal necesare". Al doilea aspect al definiției ia în calcul exhaustivitatea: juxtapunerea celor două serii de descriere constituie o descriere exhaustivă. Al treilea aspect se referă la imposibilitatea unei reprezentări unificate. Exhaustiv nu însemnă imagine unică: fizica nu poate construi o reprezentare unificată a luminii (există, pe de o parte, imaginea luminii
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cunoștințelor și experiențelor umane. Teoria omului și a lumii pe care o propunem este "complementară" în sensul în care ea postulează că: M1 și M2 sunt două descrieri ale lumii care se exclud reciproc dar sunt în mod egal necesare; juxtapunerea descrierilor M1 și M2 constituie o descriere exhaustivă a lumii; nu există descriere unificată a lumii (nu putem realiza o sinteză M1-M2). Precizăm că prin "descriere" noi înțelegem "construcție". Această viziune se întîlnește în mare măsură cu unele dintre tezele
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pentru că aș introduce drept certă o informație de care mă îndoiesc. 4.4.1.3. Vom observa că echivalența logico-semantică nu implică cu necesitate același grad de complexitate logico-semantică și nici același tipar pragmasemantic: conectarea copulativă prin și ori prin juxtapunere (cu conector ) produce enunțuri purtătoare ale aceleiași informații factuale cu cele construite prin corelativul nu numai.... ci și (verificabilă în aceleași condiții de adevăr), dar calculul logico-semantic al acestei informații este net mai elaborat în cazul corelativului; acesta declanșează, în
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]