1,485 matches
-
al normelor în cadrul negocierilor internaționale și prin atragerea de partea sa a reprezentanților realismului (neorealismului) și liberalismului (neoliberalismului). Pentru a ilustra originile constructivismului în relațiile internaționale, este necesar să se evidențieze aportul a patru mari curente de gândire "hermeneutica obiectivă" kantiană, "hermeneutica subiectivă" lingvistică, teoria critică, pragmatismul și prezentarea a patru concepții constructiviste în relațiile internaționale: modernistă, lingvistică, radicală, critică, derivate din curentele de gândire descrise mai sus23. Constructivismul poate fi considerat că își are originile în operele lui Immanuel Kant
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
de către neokantieni la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Kant credea că deși cunoașterea poate spune ceva despre realitatea obiectivă, ea trebuie să fie "redusă la domeniul fenomenelor sau ceea ce apare în conștiință" ("hermeneutica obiectivă" kantiană)25. Neokantienii au continuat gândirea lui Kant, afirmând că a cunoaște înseamnă impunerea a priori a formelor umane de gândire despre structurile naturii și apoi transmiterea acestora de la natură la cultură. De pildă, la sfârșitul secolului al XIX-lea și
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
lucrarea sa Social Theory of International Politics. El dezvoltă ideea potrivit căreia nu există o structură anarhică, ci mai multe culturi anarhice, probate de istorie: anarhia hobsiană în care statele sunt inamice; anarhia lockeană în care statele sunt rivale; anarhia kantiană în care statele sunt prietene. Având în vedere originile intereselor naționale, constructiviștii au arătat că acestea provin din reprezentările autorităților statale despre situația internațională, impunerea raporturilor de forță (realiștii), promovarea intereselor politice, modelarea statelor după valorile vehiculate de organizațiile internaționale
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
știința politică (coautor, 2001). Vasile PLEȘCA este cercetător științific la Institutul de Cercetări Economice și Sociale "Gh. Zane", Academia Română, Filiala Iași. Preocupări: teoria democrației, liberalism (clasic). Apariții editoriale (selecție): Liberalismul și democrația în câteva dezbateri contemporane, Editura Institutul European, 2011; ""Kantieni" versus "hegelieni" în disputele intelectuale ale liberalismului și ale democrației liberale", în Sfera Politicii, volumul XVIII, nr. 8 (150), august 2010; "The Liberal and the Deliberative Democracy", în Transilvania, nr. 4/2011; "Democrația în cheie liberală", în Sfera politicii, XIX
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
a oferi o a treia cale, o via media între tradiția realistă și cea idealistă, creează confuzie și exclude literatura raționalistă din toate curentele teoretice importante, marginalizând-o. Mai mult, identificarea celor trei abordări ale relațiilor internaționale (hobbesiană, lockeană și kantiană) nu-și găsește reflectarea adecvată în literatura Relațiilor Internaționale și în clasificările posibile ale autorilor ei. Prin cei trei R, Școala engleză nu face decât să-și justifice propria existență, ca o a treia cale, pe baza unei înțelegeri reducționiste
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean, Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1511]
-
schimbul și pe care noi, azi îl numim valoare, Kant îl numește a fi îndemânarea oamenilor. Oamenii schimbă între ei capacitate de a servi nevoi și interese în bătălia cu raritatea și cu natura. Pentru a fi mai aproape de conceptul kantian de bani este evident că nu putem înțelege prin "îndemânare" capacitatea umană de produce ceva, ci mai ales capacitatea omului de produce ceva util, necesar, dorit de ceilalți oameni. Așadar, lucrul care trebuie să ia numele de bani, trebuie să
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
parte sau alta a barierei. Spre deosebire de noi însă, orientul este amoral, nu cunoaște și nu distinge categoriile de bine și rău și poate tocmai de aceea nu crede absolut deloc în om, în individ. Chiar dacă are o dimensiune a purității kantiene, neatinsă de niciun interes material, sau are o dimensiune materială, a interesului, morala există în om. Numai plecând de aici putem înțelege ce ne poartă prin istorie, optimiști, de-a lungul a mii și mii de ani. "Cititorul epopeii (este
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
Ed. Cartea Românească, București, 1979. Cf. Marcel Detienne, Stăpânitorii de adevăr în Grecia arhaică, (I, Ed. Maspero, Paris, 1967), Ed. Symposion, București, 1996, p. 222, nota 131. Cf. Menon, 80e. Mutatis mutandis, am putea propune o analogie cu celebra problemă kantiană a obținerii cunoștințelor sintetice a priori, în care cunoștințele necesare nu aduceau nici un spor și noutatea cunoașterii nu era necesară, iar garanția progresului cunoașterii să fie legitimată prin indicarea unui nou tip de cunoștinte, care să conțină și necesitate, și
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
întoarcem în cochilia noastră, dar și să ne strecurăm în orice cochilie spre a trăi acolo adevărata retragere, viața încolăcită, viața repliată asupră-ți, toate valorile odihnei."9 Modelul "cojilor" la Eminescu este cel al alternanței dintre expansiunea și contracția kantiană, un interval athanor în care, ca în tr-un cip, stă înscris codul lumii, un "punctam saliens, care apare în mii de oameni, dezbrăcat de timp și spațiu, întreg și nedespărțit, mișcă cojile, le mână una-nspre alta, le părăsește, formează altele
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
care sunt utilizate materialele, genul de decizii cu privire la întrebuințarea lor și în ce măsură lucrarea solicită interacțiune (socială, politică, colaborativă), prin proceduri înțelegându-se ceea ce facem în contrast cu ceea ce gândim. Cât privește presupozițiile puse în joc, Piper propune spre identificarea lor atât metoda kantiană transcendentală a "dovezii regresive", cât și diferitele metode de analiză psihologică gândite de Freud sau Jung. Instrumentele meta-artei sunt capacitățile discursive, conceptualizatoare și cognitive ale artistului pe care acesta trebuie să le conștientizeze și prin intermediul cărora trebuie să sugereze condițiile
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
crítica al revistei electronice transversal, editată de Institutul European pentru Politici Culturale Progresive din Viena, Loïc Wacquant, profesor de sociologie la Universitatea din Berkeley (California), insistă asupra abordării confluente a celor două tradiții istorice a gândirii critice, respectiv a sensului kantian al criticii, care presupune examinarea evaluativă a categoriilor și formelor cunoașterii pentru a determina validitatea și valoarea lor cognitivă, cu sensul marxist explicativ, normativ, practic și reflexiv al teoriei critice, care are în vedere examinarea realității socio-economice din perspectiva deconspirării
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
Vrem să Întărim elementele de apărare a instituțiilor și cetățenilor acestei țări Împotriva atacurilor teroriste sau vrem să riscăm mai departe pe această cale și să ne menținem cu obstinație atașați unei viziuni privind drepturile civile puristă și rigoristă, aproape kantiană? Mircea Mihăieș: Există chiar un grup-țintă În România acestui moment, și nu e Întâmplător că o reacție a Comisiei Europene s-a referit tocmai la el. Este vorba de ziariști. Au apărut probe În presă că ziariștii sunt ascultați pe
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
calcul moral când a intrat În această poveste -, dacă vreau să mă pot privi În oglindă mâine dimineață fără să fiu jenat de mine și de comportamentul meu, trebuie să accept aceste lucruri fără să cad În păcatul unei purități kantiene devenite iacobinism moral. Personal, probabil că nu aș fi acceptat să fiu membru al Consiliului și aș fi stat deoparte, pentru că, așa cum am scris În Fantasmele salvării, cred alături de Michnik În nepotrivirea accesului liber la aceste dosare și a publicării
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
și el fericirea ca scop al omului și a susținut că se obține prin înclinație, adică prin satisfacerea intereselor și scopurilor individuale, dar nu prin orice fel de înclinație, ci printruna conformă datoriei morale, iar nu contrară acesteia. În viziunea kantiană, satisfacerea unei înclinații contrare datoriei nu poate produce decăt o pseudofericire, o fericire aparentă, cum ar fi satisfacția unui răufăcător pentru reușita faptei sale, mulțumire care oricănd poate trece în contrariul ei, în remușcare și suferință. Fericirea propriu-zisă nu poate
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]
-
și de pe poziții egale, spațiul normativ fiind foarte redus. Principala regulă care dirijează interacțiunea dintre state spune doar că, odată stabilit un acord, acesta trebuie respectat. Postularea unor idealuri mai mult sau mai puțin comun împărtășite, cum presupune abordarea normativiștilor kantieni, nu este de mare ajutor în practică, ci este nevoie de un optimism moderat în rezolvarea problemelor comune. Foarte pe scurt, groțianismul este abordarea care privilegiază negocierile, scopul fundamental al acestora nefiind convingerea celuilalt față de justețea unei poziții, ci conviețuirea
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1522]
-
drapeze identitatea religioasă sub pretenția de pudicitate 1. Într-o țară care a cunoscut totuși un „Bizanț după Bizanț”, mulți intelectuali au decis în favoarea deghizării apartenenței lor confesionale cu ajutorul artificiilor retorice și al sugestiilor criptate. Secole de-a rândul, imperativul kantian al privatizării conștiinței religioase și evacuarea conținutului revelației într-un orizont de pură emancipare etică au dictat tonul defensiv, limbajul minimal și orientarea timidă ale laicatului european. Educați într-o tradiție universitară de tip iluminist, intelectualii creștini ai bătrânului continent
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de competențe. Mai întâi, expertiza istoric-filologică, menită să reconstruiască paternitatea și mediul genetic ale textului. Urmează apoi competența psihologică, însărcinată cu „arta divinației” sau a intuiției spontante. Aceasta nu l-a făcut însă pe Schleiermacher să se despartă de idealul kantian, după care cele trei straturi ale hermeneuticii (intentio auctoris, intentio operis, intentio lectoris) puteau fi unificate. Distincțiile marcate de Schleiermacher vor fi recunoscute ulterior de W. Dilthey (1833-1911) în celebrul său manifest intitulat „Die Entstehung der Hermeneutik”. Aici, explicația și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
filozofii înșiși trebuiau să se instruiască, adică să învețe o nouă logică, o nouă metodă, înainte de a putea asimila un nou conținut de idei ce veneau de pe acel tărîm, mai fascinant ca niciodată. Se considera, în general, că în criticismul kantian erau deja prezenți germenii spirituali ce au dus la revoluția romantică. În ceea ce ne privește, nu sîntem deloc de aceeași părere: Kant, orice s-ar spune, calcă, în linii esențiale, pe urmele gîndirii tradiționale occidentale, creștine, în care există distincții
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
noi, din "împănările" unui text rafinat și bine documentat cu o serie de texte ideologice din perioada proletcultistă. Iată o mostră de "împănare"din această carte: "Astfel, de la gestaltismul lui von Ehrenfels și Koehler, reînvierea pe plan psihologic a apriorismului kantian, a fenomenologiei lui Husserl, a psihologiei înțelesului a lui Dilthey, a psihologiei trăirii (Erlebnis), a hegelianului Spranger, a funcționalismului lui Brentano, sau a psihologiei raporturilor funcționale a lui Carl Stumpf, toate aceste școli de psihologie cu tendințe reacționare au exploatat
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
numai că provin din medii diferite, dar au, după mine, și orientări diferite... Avem vreo trei orientări aci. Este orientarea care de la Maiorescu și de la Centrul Junimea merge prin RădulescuMotru, Petrovici, cumva și Vianu, este linia raționalistă, criticistă, mai mult kantiană, este apoi linia care vine prin pozitivism, prin Negulescu și cei care reușesc să pună la un loc în jurul filozofiei nu numai domeniile tradiționale ale ontologiei, 33 teoria cunoașterii, teoria categoriilor, ci filosofia istoriei, filosofia culturii, aduc la un loc
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
chiar estetica, etica și altele. Și mai rămâne linia cealaltă, care, în perioada interbelică, este legată de așa numita raționalitate. Au fost numiți iraționaliști, dar este fals. Ei aveau preferințe pentru un alt tip de raționalitate decât aceasta, de tradiție kantiană. Este generația care-i legată de nume precum Nae Ionescu, mai târziu Noica, Vulcănescu și alții, și care este păcat că o anumită perioadă au fost priviți sub semnul negativului, pentru că ei propuneau și au venit cu cercetări în domeniul
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
înnoiri ce se petrec în logica modernă și în studiul modern al limbajelor științifice. În sfârșit, în linia culturologilor și în măsura în care au scris lucrări în acest domeniu se adună cam toți: și Rădulescu-Motru, care e din direcția criticistă, de tradiție kantiană, și Negulescu, care vine pe linia pozitivistă, și Blaga, care cultivă cu totul alt tip de raționalitate, chiar planul afectiv. El face parte din categoria acelor gânditori pe care nu-i poți integra într-un curent, cum a fost, de
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
omului (în univers,în cunoaștere, în viața socială și a culturii, în trăirea la nivelul diferitelor tipuri de experiență), transcendența este situare totodatăși trecere, care poate fi absolută („dincolo” în sensul metafiziciiprekantiene și al celei teologice) sau relativă (în urma centrării kantiene prin subiect: dincolo de „experiența posibilă”; înperspectivă fenomenologică: actul de „vizare” este „transcendent”în raport cu „obiectul”, care, la rândul lui, este, „transcendent” înraport cu actul prin care e pus). 2. Interacțiunea transcendenței cu imanența este deosebit declară la nivelul „fenomenologiei cunoașterii”, al
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
a unei armonizări între cunoaștere și credință.Dincolo de elaborarea de tip raționalist a raționalismului modern - „Dieu de la métaphysique” - Immanuel Kant argumentaideea unei religii numai prin „rațiune” (blosse Vernunft), o instanțăîntre „rațiunea teoretică” și „rațiunea practică”. A devenit demult decirculație formula kantiană: „Ich musste also das Wissen aufheben,um zum Glauben Platz zu bekommen” („A trebuit să delimitez cu-noașterea, pentru a face loc credinței”)<footnote Immanuel Kant, Kritik der reinen Vernunft, F. Meiner, Hamburg, 1976, p. 28. footnote>, delimitare prin care transcendența
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
paradisul visat al intenționalității spe culative”. „Transcendența reprezintă izvorul lumii (subl. n.), suportul permanent și destinul ei final”<footnote Ibidem, pp. 265-266 footnote>. „Problematica crucială” este Transcendența, adică problema existenței unui „dincolo” ce nu poate fi dovedit, de unde și limitarea kantiană (și altele) a metafizicii, care restrânge speculația la „feno mene”. Prin fixarea „conceptului de Transcendență”, filosofia „îșigăsește forța de propulsie nu atât în rezultatele cognitive pe care leobține, cât mai ales în perspectivele spirituale (subl. n.) pe care ledeschide”<footnote
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]