7,839 matches
-
prima oară că ieșeam noaptea, după multe luni, și asta mă neliniștea foarte tare, mai ales pentru că sunt predispus să răcesc la cap; de aceea, înainte de a ieși, mi-am tras o căciulă de lână peste urechi, o beretă de lână peste ea, o pălărie de fetru deasupra. Înfofolit, cu un fular în jurul gâtului și altul în jurul șalelor, puloverul de lână, scurta de blană și haina de piele, cizmele căptușite, mă simțeam mai apărat. Noaptea, cum am constatat imediat, era blândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
răcesc la cap; de aceea, înainte de a ieși, mi-am tras o căciulă de lână peste urechi, o beretă de lână peste ea, o pălărie de fetru deasupra. Înfofolit, cu un fular în jurul gâtului și altul în jurul șalelor, puloverul de lână, scurta de blană și haina de piele, cizmele căptușite, mă simțeam mai apărat. Noaptea, cum am constatat imediat, era blândă și senină. Dar tot nu puteam să înțeleg de ce domnul Kauderer trebuise să-mi fixeze o întâlnire la cimitir în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lucruri. Iată-mă, deci, parcurgând această suprafață goală care este lumea. Un vânt la nivelul solului târăște în rafale de lapoviță ultimele resturi ale lumii dispărute: un ciorchine de struguri, cules parcă acum de pe coarda de viță, un ciorăpel de lână de nou-născut, o articulație cardanică bine unsă, o pagină smulsă parcă dintr-un roman în limba spaniolă, cu un nume de femeie: Amaranta. Când a încetat lumea să existe, acum câteva secunde sau acum multe secole? Am pierdut deja noțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
după ce femeia puse punga la picioare, Mma Ramotswe intră în trafic și porniră mai departe. Din obișnuință, Mma Ramotswe îi aruncă o privire rapidă tovarășei de călătorie și o evaluă. Era destul de bine îmbrăcată - jerseul era nou și era din lână adevărată, nu din fibrele acelea artificiale pe care în ziua de azi le preferă tot mai mulți oameni; fusta, însă, era ieftină, iar pantofii erau ușor scâlciați. Doamna aceasta lucrează într-un magazin, raționă ea. A absolvit școala elementară obligatorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mai întâi ciubotele cu ștrasuri, pe talpa cărora i s-a prins gumă de mestecat și-un fluturaș de reclamă, „Vrei să ai un corp de invidiat?”. Cred că numărul patruș’ unu spre patru’ș doi... Rămâne în șosete de lână gri. Începe să tragă de cracii pantalonilor. Anatol o apucă de-o aripă, s-o susțină. Zboară și pantalonii chinezești și șosetele. Pun capul la cutie, ca un căprar din Afganistan terorizat de tirul de mortiere. Înc-o țigară. Tot cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ai tu niște chei și tot deșurubezi și torni acolo toate căcaturile, care nu te-omoară pe loc, nu, nu... mai încolo, când nu se-așteaptă nimeni... că-i scotocești prin apartament în lipsa ei, a văzut după semne, căpețele de lână, fire de păr lipite cu gumă de mestecat, ea pune ibricul cu coada-ntoarsă spre perete și l-a găsit altfel, avea și-un praf alb pe fund... că-i dai tu sau pui pe alții să-i dea telefoane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și sunetul apei sub prova. Apoi, ridică pe umăr cufărul cel greu și Îl duse la barcă, unde Îl așeză cu mare grijă. Se Întoarse, Îl obligă pe căpitan să se culce la pămînt și puse mîna pe salteaua de lînă, lată și grea. În timp ce o Înfășura, privirea Îi căzu pe un mic chepeng din lemn, asigurat cu un lacăt, Încastrat În pat. Căută la gîtul captivului și Îi smulse cheia. După cum Își Închipuia, chepengul adăpostea o cutie metalică pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
spiritual și ne simțeam lejeri și populari. Serile erau făcute pentru o haină dungată alb cu negru, gen capot, lungă până la pământ, pe care Brandy nu reușea niciodată s-o țină închisă până sus, pe dedesubt cu pantaloni sexy de lână neagră. Addison Wesley s-a transformat în Nash Rambler, și-am închiriat alt Cadillac. Sari la Edmonton, Alberta, la Nash Rambler transformat în Alfa Romeo. Brandy purta niște tu-tu-uri scurtissime peste colanți negri îndesați în cizme de cowboy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
albaștri, ușor îngălbeniți, o față mare, cu trăsături ferme, semănînd foarte mult cu un actor care te impresionează fără să scoată un cuvînt, doar încruntîndu-se ori doar zîmbind subțire și strîmb. S-a apropiat de birou, șchiopăta ușor, costumul de lînă, era destul de cald pentru luna aprilie, puteai crede că vara se năpustise deja peste lume, atârna în dreptul umerilor, mînecile păreau prea lungi. Cravata era desfăcută și un nasture de la cămașă se ițea din spatele ei. S-a sprijinit cu degetele îndoite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lutul Vladiei. O dată cu plecarea prințului și fuga, pentru că fugă fusese de fapt plecarea lui Bîlbîie, care nu-și luase cu el nici măcar briciul, săpunul și piatra acră pe care le ținea pe pervazul ferestrei, lăsînd toate fleacurile, de la ciorapii de lînă albă pînă la afișele-reclamă și lădița cu mostre de care nici un comis-voiajor nu se desparte, orice ar fi, în Vladia s-a așternut o pace adormitoare timp de cîțiva ani. Forfoteala de la prăvăliile de pe Strada Mare s-a stins de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu prea mult, parcă le trecuse cheful de cîștig ori deveniseră înțelepți și pricepuseră că oricare cîștig în Vladia nu avea cum să iasă. Lumea se așeza cuminte în fața prăvăliei, unii veneau cu scăunele de acasă, femeile împleteau pieptare din lînă veche, deșirată din alte haine, se puneau la taifas, îl mai înjurau pe Iacobescu, ori pe Bercu, ori pe Șmil că o duc prea bine și continuau pălăvrăgeala cu cele mai proaspete amintiri despre prințul Șerban Pangratty și iubirea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îmbraci așa încît să arăți ca la tine acasă în odăile palatului Cantacuzino. Daca privea bine salonul era plin de uniforme, ici-colo cîte un frac ori o redingotă, numai el părea să fie îmbrăcat în costum la două rînduri, de lînă, e drept, dar un costum și nimic mai mult. Iar cei în uniformă ieșeau bine oricum, uniforma este cum este și altfel nu poate fi, important este să o porți curată și să ai grijă la ținută, umerii drepți... burta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se află abia la prima generație de îndestulare, în fiecare zi puteai afla de deschiderea a noi magazine de pînzeturi ori despre mari reduceri de prețuri la te miri ce produse de import, de la lenjerie pînă la mașinării de dărăcit lîna, toate acestea te puteau face să crezi că țara, cămările, depozitele sînt pline ochi și lumea se dă greu la trai îmbelșugat. Că nu era chiar așa se convinsese singur, îl lămurise doar în cîteva cuvinte chiar Mihai Mihail și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
deasupra capului său, azuriul potolit al mării liniștite și limpezi de după maree; apoi zări În sineliul blând al cerului câțiva nori alburii, ce n‑aduceau nici a miei, nici a cireadă, albă cireadă cerească păscând, ci doar a fuioare de lână albă plutind pe mareea azurie a bolții cerului, atât cât ochiul să nu se Îndoiască de albastrul cerului, atât cât sufletul să nu aibă năluciri. Ci aceea era cu siguranță lumina zilei lui Dumnezeu, căci aceea fusese cu siguranță lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Glasul mulțimii amuțise, scârțâitul carului Încetase, ca și opinteala oiștii. Razele soarelui, care până atunci Îi căzuseră drept pe față, acum pieriseră, poate zăvorâte de vreun portic nevăzut de el. Trupul i se odihnea pe pielicelele de miel, iar izul lânii Îi umplea nările ca și mireasma chiparosului, ca și adierea zilei Însorite și calde, ca și boarea mării. Cum până atunci moțăise ca‑ntr‑un leagăn, scuturat de scâncetul roților, trupul său vlăguit, cu oasele‑i firave, cu măruntaiele‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
autostradă până în Canada. Dar, mai mult decât orice altceva, Cora Reynolds își are familia cu ea. 10 Mama Natură pune pe ea un soi de jachetă neagră. E o uniformă militară sau un costum de patinaj artistic, din stofă de lână neagră, cu două rânduri de nasturi de alamă în față. Parcă-i o majoretă neagră de catifea, cu nasul ei despicat, ținut laolaltă de cojile de un roșu închis. Își vâră mâinile prin mânecile lungi, apoi îi spune Sfântului Fără-Mațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Jumătate din priveliște era blocată de acoperișul Înclinat, iar iarna, când se așeza zăpada pe țigle, nu se vedea decât pata aia albă și undeva, departe, cerul cenușiu. Rămâneam În pat cu cearșaful tras pe față, pentru că pătu rile de lână mă gâdilau la nas. Nu m-am obișnuit niciodată cu lâna. Simțeam cum Îmi intră frigul În oase și știam că o să mă Îmbolnăvesc. Cred că la vremea aceea uitasem complet cum era la Buru, dar corpul meu nu uitase
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se așeza zăpada pe țigle, nu se vedea decât pata aia albă și undeva, departe, cerul cenușiu. Rămâneam În pat cu cearșaful tras pe față, pentru că pătu rile de lână mă gâdilau la nas. Nu m-am obișnuit niciodată cu lâna. Simțeam cum Îmi intră frigul În oase și știam că o să mă Îmbolnăvesc. Cred că la vremea aceea uitasem complet cum era la Buru, dar corpul meu nu uitase. Își dorea tot timpul căldură. Când ceilalți copii Își puneau căciulile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a durat zile-n șir, dacă nu chiar săptămâni. Totul se schimbase În Încăperea asta, până și mirosul, care aducea Înainte a mâncare și a lemn, puțin cam muced, dar primitor, agreabil, acum nu era decât un ușor iz de la lâna covoarelor. Era Încredințată că pe peretele unde se afla acum oglinda fusese o sculptură Toraja. De candelabrul venețian nu-și amintea, Înainte fuseseră cu siguranță doar lămpi simple. A rămas răbdătoare mângâind absentă cu degetele plicul pe care-l avea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și curiozitate. Ce muncă de iad! Regretă că refuzase să citească tăieturile din blestematul acela de plic. Toată după amiaza și-o petrecu prin magazine. Evita să se contemple în oglinzile mari, luminate din plin. Își cumpără un pulover din lână albastră mai mult pentru faptul că atunci când îl cercetase îi rupsese fără să vrea eticheta și vânzătoarea începuse să mormăie supărată, să spună că o să aibă necazuri din partea clienților dacă le va expune marfa fără etichetă. Se uită la fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în casă nouă chiar fără nimic...Zile întregi după aceea scotoci cu febrilitate locuința. Cără pe ascuns orice obiect care, gândea ea că-i de trebuință Elenei. Lucră pe olandină până noaptea târziu, croșetă milieuri, brodă, tricotă câteva pulovere din lână bună fetei, cumpără din banii economisiți mici obiecte casnice. Parcă era cuprinsă de febră, trebăluia prin casă cu gândurile aiurea, uneori putea fi surprinsă fredonând, își înfrâna repede elanul când observa că este supravegheată, mereu aveai impresia că pune la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că vrea să pară interesant dar apoi chiar observă, stupefiată, că bărbatul chiar se simțea bine acolo în casa unchiului ei, cu perdele din dantelă grea, cu pereții acoperiți cu lambriuri foarte complicat executate, cu mobilă albă și covor din lână naturală de culoarea liliacului, presărat cu crenguțe grena, un al șaptelea simț, prezent la el în cele mai acute forme, îl avertizase că trebuie să se poarte corect, cu multă atenție și apoi, orice mediu plăcut îi crea de la sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unul dintre ei era cu siguranță acasă, ușa de la hol era larg deschisă și ușa de la bucătăria de vară unde este butelia. Până la urmă a găsit-o pe soacră-mea Ela, se afla în spatele casei într-o debara, scărmăna niște lână, în jur pluteau o mulțime de fluturi orbi, se loveau de pereți, de obiecte, erau urâți, cenușii, nici vorbă de grația și frumusețea fluturilor care pot fi văzuți pe afară. Sunt molii, m-a lămurit bătrâna, am lăsat plapuma asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spune-mi la ce oră să fiu în fața cinematografului. La șase fără zece e bine? Da, e bine. Închise, se duse în fața oglinzii. Arăta jalnic, cu rochia roșie tricotată, cu două pulovere dedesubt, amândouă de culori diferite, cu ciorapi de lână în picioare, lucrați de mama ei, cu porii feței contractați, cu nasul vânăt. Se dezbrăcă, se duse în baie tremurând ca varga, cu dinții clănțănind, își puse casca de plastic pe cap, ca să nu-și ude părul și lăsă jetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
reflex ochii, împietri, își strecură clama la loc în buzunar, și murmură, scuzându-se parcă: O să plouă. Apoi săltă andrelele din poală și începu să lucreze repede, repede, se auzea pocnetul celor două capete de metal, trăgea de fir și lâna i se plimba petrecută pe după gât. Era atât de bine, să zacă acolo, ca într-o cazemată, sigură că n-o paște vreun pericol, să descopere în adâncimea pernei din camera sa miracolul zilelor de odinioară. Părinții o tratau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]