956 matches
-
să lupte pentru poziții de decizie” (idem, p. 48). În România, de pildă, regimul comunist stabilea și norma nevoile fără ca partidul să ia în considerare cerințele indivizilor, inclusiv atunci când era vorbade satisfacerea unor nevoi primare (xe "Kligman"Kligman, 2000; Chelcea, Lățea, 2004). Nevoile pot fi trasate și pur paternalist. Riscul mare este acela de a ignora autonomia persoanei în sensul stabilirii binelui propriu. O altă diferență între interese și nevoi rezultă din faptul că, pentru primele, fundamentală este cerința de „a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
exclusă. Nu ascund că trăind în două planuri deosebite - sub regimul inferior al orânduirii actuale și sub regimulîncă nelegalizat al concepției dinamice (Observația lui Ioanide: "Băiatul ăsta suferă de demență acută, caracterizată prin logică sofistică implacabilă! Dacă psihoza lui se lățește, omenirea e pierdută!") - încerc adesea șovăiri. Acesta este motivul pentru care, cu toată sila mea de literatură, am consimțit să jucăm Julius Caesar de Shakespeare, în special pentru scena asasinării lui Caesar în Senat. Eu luasem rolul lui Brutus, căruia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
podeaua lustruită, alunecă, se părbuși și se tîrî spre patul bărbatului. O lumină perlată dinspre fereastră trecu pe deasupra corpului, rășchirat, pe jumătate dezvelit, capul și gîtul atîrnîndu-și dincolo de marginea saltelei, și cu un braț măturînd podeaua. O pată întunecată se lățea pe bandajul din care fusese smuls tubul de cauciuc. Lanark alergă spre patul lui, înșfăcă radioul și apăsă pe buton: — Aduceți-l pe doctorul Munro! Aduceți-mi-l pe doctorul Munro! O voce mică și clară îl întrebă: Cine vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prin a-mi povesti ceva despre împrejurimile geografice și condițiile sociale? După un moment de tăcere, vocea continuă pe un ton sec, academic. Fluviul Clyde se varsă în Marea Irlandei în josul pletelor de insule și a peninsulei britanice. înainte de a se lăți spre estuar, curge prin Glasgow, genul de oraș industrial unde locuiesc oamenii în ziua de azi, dar nimeni nu-și imaginează că locuiește acolo. în afară de catedrală, de poarta universității și de turnul medieval diform cu ceas, totul a fost construit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
auzise așa ceva) se iscă un zgomot ca de metal sec, ram-ram-ram-ram, și forme întunecate trecură deasupra lui. Mai tîrziu se auziră bufnituri sacadate, de parcă niște uriași dărîmau cu pumnii un acoperiș de metal de deasupra orașului. Raze de lumină se lățiră, se îngustară și se plimbară pe acoperișuri, și între două case văzu orizontul portocaliu și roșu, străpuns de fîșii luminoase neregulate. Parcă niște muște negre dădeau ocol parei de foc. Dincolo de centrală, intră cu capul în burta unui bărbat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
țară“. Fabrici noi se ridicau printre cărări de bălării și scaieți, mănunchiuri de piloni erau înfipți în dealuri și garduri de sîrmă apărau șiruri de domuri acoperite de iarbă și legate cu tuburi metalice. Pe partea stîngă, fluviul Clyde se lățea spre un estuar, iar canalul central era marcat de geamanduri și faruri micuțe. Un petrolier se deplasa ceremonios spre mare între remorchere, iar în direcția opusă naviga un cargou. Dealurile din dreapta erau mai abrupte și tot mai aproape, iar drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
minți la stînca de granit alăturată. Avea petice de licheni de forma, culoarea și grosimea crustelor pe care și le cojise de pe șold noaptea trecută. își imagină cum rădăcinile minuscule ale lichenilor pătrund prin porii imperceptibili ai suprafeței aparent solide, lățindu-se și pătrunzînd în adîncime. „O boală a stîncii“, se gîndi el. „O boală a materiei, la fel ca noi toți.“ întorși în autobuz, Ruth zise: — Erau Harry Logan și Sheila. Au de gînd să urce Buchail și să petreacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
an la școală? Cu alte cuvinte, Duncan, vei învăța ca să obții un certificat inferior la matematică, dacă domnul McEwan e de acord să mai stai un an la școală? îl întrebă domnul Thaw. în timp ce Thaw medita, un rînjet i se lățea pe față. încercă să și-l înăbușe dar nu reuși. Se gîndește cît va citi și va picta fără să aibă nici un supraveghetor pe cap. Așa-i Duncan? — Și poate voi putea să merg la școala de artă la seral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Thaw sări, țipînd ascuțit: — Ah! Ah! Ah! Desenase cu cerneală impermeabilă pe hîrtie tare. Fusese convins că laptele căzuse pe o parte uscată a tabloului, dar nu se uscase complet și acum, cînd umezeala se evaporase, o pată cenușie se lățea pe mijloc. Nu se așteptase la asta. Se întoarse spre Ruth, cu gîtul lungit spre ea și balansîndu-se un pic la bază. Cu pumnii încleștați, o porni în direcția în care se afla murmurînd: — Pe Sfîntul Dumnezeu, o să-ți vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un cer imens înstelat. Se aflau lîngă o autostradă cu zece benzi, care se întindea prin ceață ca un dig peste un ocean de spumă. Vehiculele treceau șuierînd în goană și nu puteau fi recunoscute: la depărtare, stelele mici se lățeau brusc, traversau cerul într-o rafală de vînt, se micșorau apoi la dimensiunea stelelor din orizontul opus și dispăreau. Pe marginea acoperită cu iarbă erau un indicator înalt de nouă metri: VEZI IMAGINEA DE LA PAGINA 385 DIN ORIGINAL : — Bine, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pulsa în cer. Fîșii de umbre se plimbau peste ea ca paletele unei mori de vînt. Zgomotul haotic dispăru într-o bolboroseală monotonă, ezită, tuși și se opri. O vreme, razele maiestoase ale umbrei traversară cerul în tăcere, apoi se lățiră brusc cînd strălucirea pieri. Acum, sursa principală de lumină erau felinarele de pe autostradă. Un huruit mecanic depărtat se apropie repede. Un șir de mașini roșii de pompieri cu sirenele urlînd apărură pe un pod curb dinspre intersecție și goniră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
devine mai înalt. — Domnișoară Mageen! spuse Pettigrew tare, dacă mă amenință, fă-l bucăți. Domnișoara Maheen veni între Macfee și Pettigrew, ridică mîna dreaptă pînă la nivelul gîtului, își ținu palma orizontal, cu degetul mic scos înafară. Zîmbetul i se lățise și rămăsese așa. Gilchrist zise în grabă: — O, nu-i cazul să recurgeți la violență, domnișoară Maheen. Uită-te la el doar. Lanark auzi un pocnet în capul domnișoarei Macfee. Nu-i vedea fața, dar i-o văzu pe-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zise el, și pășiră printr-un gol între două afișe ajungînd într-o zonă întinsă cu pietriș, plină de mașini parcate. Se opri lîngă una și deschise portiera. Lanark deschise portiera de cealaltă parte. Locul din față al mașinii se lăți și o tînără grăsuță cu o față slabă stătea în mijloc. — Intrați. Luați loc. închideți ușa și taceți din gură. Scuzați-mă, vă rog. O să fac un ceai imediat dar nu vreau să-mi neglijez grădina. Lanark închise ușa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gonea o spumă albă, urmată de vălurele și valuri puternice, cu pescăruși care se scufundau și țipau deasupra. Rîse cît putu de tare, urmărind potopul cu ochii minții, îndărăt, în mersul lui de la rîul de unde pornise, la rîul care își lățea albia spre mare. Obrazul îi fu atins de ceva care se mișca în vînt, o rămurică neagră cu muguri ascuțiți rozalii și verzi-cenușii. Culorile lucrurilor păreau să devină mai intense, deși lumina incendiară de deasupra acoperișurilor căpătase tonuri de gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în numele unei colectivități fără ca regulamentul prețios al ceremonialului să fie atins. Mai mult, d-nii de mai sus au dreptul de-a se pretinde persecutați în România, de-a cere abrogarea legilor existente și libertatea de-a vinde rachiu, de-a lăți și exploata vițiul beției în poporul românesc. Pentru nobilul Pherekydes, ambasadorul de la Mazar Pașa pe de-o parte, și pentru Herșcu și ștrul Avram pe de alta, pentru crema, cum am zice, a neamului istoric al românilor M[aiestatea ] Sa
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și-a zis atunci cu descurajare că secretul avuției nu e în muncă, ci aiurea: îndoiala s-a introdus în sufletul lui, dezgustat, el a repețit cuvântul lui Catone: Virtutea e o ficțiune. Exemplul pornind de la cap, contagiunea s-a lățit, cangrena a coprins parte din corpul social, și astăzi amenință să prăvălească națiunea în prăpastie. Vă trebuie satirici ca Juvenal și ca Barbier spre a vă descrie, cu vii culori, opera voastră, de care singuri vă spăimântați. Ați batjocorit întotdauna
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
combatem pe toți cari lucrează în vederea unui element străin. Dar lipsa de tact a Scaunului papal e mult mai gravă. Moldova a avut trei Domni eterodocși; unul a înființat episcopia romano - catolică a Siretiului, altul și-a dat silință să lățească protestantismul în Moldova, iar despre al treilea, Gaspar Vodă Grațiani, care trecuse chiar (cu învoirea papei) la confesia ortodoxă, cronicarul zice următoarele: "Acest Gaspar Vodă niciodată post nu au avut, ci, pre ascuns, în toate posturile mânca carne. Popor ce
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
decât ca pe t sau, cari voiesc să se pocească, aceia-l citesc ft... Această slovă sau glăsuire? este născută în brațele căldurii și moliciunii Asiei și Africei, unde oamenii vorbesc din gât mai mult și din vârful limbii cei lățite de căldură. De acolo au venit și grecii în Grecia și de-acolo au și adus-o. În tot locul unde oamenii sunt sănătoși și toate organele vorbirii și le au întregi, desăvârșite și sănătoase, acolo acest fel de glăsuire
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
așa că-și lăsaseră fie niscai degete, fie falca de jos în străvechiul copârșeu, erau și morți mai tineri, încă-nfășurați în cămeșoaie, încă păstrând pe fețe și pe trunchi vițe de carne uscată ca pastrama, erau muieri cu fluturele șoldului lățit de nașteri și cu colivia coastelor înfășurată-n plete asemenea cânepei ne-melițate, erau prunci de câțiva ani, covârșiți de greutatea țestelor prea mari pentru stârvul firav, erau hoituri de câini și pisici, împuțite, ridicate și ele de suflul marii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se făcu galben-scînteietoare, și primăvara timpurie se arătă, cu parfumul ei neliniștitor, umplând marea sferă albă ce avea în mijloc viermușul întunecat al săniilor. Într-una din dimineți, o geană albăstruie, întinsă pe tot orizontul, se arătă pribegilor. Geana se lățea pe măsură ce se-apropiau de ea, devenind un șarpe sinuos încolăcit în zare, până când drumul începu să coboare și, șfichiuită de nuielele copacilor, străbătută de zborul croncănitor al ciorilor, se vădi bine priveliștea cea minunată. Era mărețul fluviu Dunărea, de o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a fabricat înstrăinările începuturilor? Cine-a putut suporta troznetul inițial al fisurării Totului? Viitorul, care este înstrăinare, depărtare și răcire, a rupt în mii de ciozvârte globul inițial, a căscat răni hidoase în trupul unității ființei, goluri care s-au lățit tot mai mult, depărtând grăunțele de substanță și lăsând un sânge fotonic, gâlgâitor, să circule între ele. O noapte purulentă a-nfășurat fiecare corpuscul, o schizofrenie neagră și fără speranțe. Odinioară atât de simplu și desăvârșit, cosmosul a căpătat organe, sisteme
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
soclurile văruite vulgar, cel care acum îl privea ochi în ochi pe Ionel ca altădată pe Dantes, în timpul duelului fatal, se clătina abia perceptibil la fiecare mișcare a periei aspre de scândură cu care i se frecau favoriții. Fisura se lățea și ea, tremurând, neagră ca o dâră de tuș. Fie ce-o fi, își spuse Ionel după ce privi în toate părțile, convingîndu-se că aleea rămăsese pustie. Adunîndu-și puterile, cum stătea în vârful scării cu câte un picior pe fiecare versant
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sus. Treptele de mozaic erau reci ca niște blocuri de gheață cum lipăiam pe ele cu tălpile goale. Primele etaje erau sinistre și-ntunecate. Misteriosul unu, unde nu cunoșteam pe nimeni și unde pe pereți alergau țevi subțiri și se lățeau panouri electrice, apoi doi, trei și patru tot mai familiare... Știam unde stăteau câțiva vecini care aveau copii: mama lui Romică, mama lui Virgil, mama lui Cristi și-a Chinezului... Ofițerul de la patru, cu un nume așa de caraghios: Corcodel
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de șah, cu luminatoare festive lângă bolțile pictate cu încîlcite alegorii, unde din ombilicul Trufiei se scurge tija unui greu policandru, sânt picturi oficiale înecate-ntr-un asfalt unanim, sânt etichete limpezi, sub lamele de sticlă, lângă fiecare imensă pânză lățită pe pereții imaculați... Dar sânt muzee-capcană, mieroase asemenea florilor carnivore, în care până și publicul vizitator e pictat iluzionist pe pereți și chiar peste pânzele dezolate. Acolo totul, totul e fals, fabricat de la un capăt la altul, atârnând de strie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
plâng disperat, cum ar fi trebuit s-o fac la plecarea părinților. Când a venit sora, mironosițele erau în paturile lor, jucîndu-se cu păpușile. A doua zi mi-au fost aduse hăinuțele, iar pijamaua, mototolită, mirosind a acru a rămas lățită pe podea, ca un preparat anatomic pe o lamelă. Sora m-a luat de mână, sub privirile ostile ale Cariei și Bambinei, care n-au vrut să-și ia la revedere, cum le ceruse marea femeie blondă, și am străbătut
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]