1,287 matches
-
cafenele, în baruri, în cluburi nu în locurile unde se servește mâncarea, sunt bine delimitate, așa cum sunt în aeroporturi. Și asta nu cred ca deranjează pe nimeni. Îți recomandăm Scuzați-mă, fumătorilor, știu că vă simțiți discriminați, dar mie îmi lăcrimează ochii de la fum -Dacă amendamentele trec de Camera Deputaților urmează ca și în Parlament să se facă astfel de locuri de fumat? -Probabil că da, dar asta după ce va trece și de Camera Deputaților, va mai dura. Eu cred că
Senatoarea Vasilica Miron, țigara de după legea antifumat: „La noi, în Rădăuți, e o singură terasă. De când nu se mai fumează i-au scăzut vânzările...” () [Corola-blog/BlogPost/338653_a_339982]
-
voce din ce în ce mai puternică și mai sigur pe mine. Simțeam cum inima mi se înflăcărează și în fața ochilor îmi apărea chipul măicuței Ana cum plângea și radia de fericire când ne spunea: „Acum știu că Dumnezeu e viu!” Am început să lăcrimez. La sfârșitul slujbei l-am văzut pe prietenul meu cu lacrimi în ochi apropiindu-se de părintele Vasile. - Iartă-mi părinte puțina mea credință - i-a spus el. Acum știu și eu că Dumnezeu e pururea viu! Autor: Bruno Ștefan
Măicuţa Ana () [Corola-blog/BlogPost/339977_a_341306]
-
de cireșe amare și o ulcea cu apă, n-au plâns în fața Plecării, n-au stăruit la ceruri și la tot felul de Sfinți să fie lăsați pe prispă, măcar o zi în plus! Și nu numai că n-au lăcrimat! Chiar s-au înseninat! Însă, tot ei, părinții mei și ai unor dumneavoastră, încercau un alt soi de regret că rămânem singuri, că n-are cine să mai îndrepte obrazul pământului...să nu se împiedice apa în care a plâns
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XI – XIV) () [Corola-blog/BlogPost/339970_a_341299]
-
independența, continuitate neamului, patriotismul și apartenența lor la națiunea română. Dincolo de aspectul oficial pe care îl afișează plastic, însemnele statului român, sunt purtate în sufletul majorității românilor ca niște odoare scumpe, pe tot parcursul vieții lor, provocând sentimente puternice. Mulți lăcrimează când se cântă imnul național sau văd arborat drapelul romanesc la vreo competiție sportivă. După cum am amintit, conceperea, studiul și popularizarea prin lucrări a însemnelor oficiale ale unui stat aparține, de obicei, specialiștilor în materie. Istoricii se ocupa cu studiul
ÎNSEMNELE STATULUI ROMÂN CONTEMPORAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1796 din 01 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340068_a_341397]
-
definea poezia - sau de la mărturisirea trăirii provocată de întâlnirea în cuvânt cu un „Prieten”, ce i-a fost model: ,,Lacrimi de busuioc înflorit, de vară în pârg și chiciură noaptea! Chihlimbar și tămâie rănită. Pe sub porțile Raiului, îți trimit crizanteme. Lăcrimează împăturită, scrisoarea ta. Te vestesc cu alaiul întreg al vorbirii mele: a sosit, a sosit Pessoa, a sosit, în sfârșit, Primăvara”, ci și de la percepția cititorului citind-o, dincolo de plăcerea lecturii: Cu lacrimile ploii vestească-mă lăcusta, c-am urgisit
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
își află dependența în logica situației, chiar dacă epitetul metaforic sau metafora amintind de ambiția în expresie a optzeciștilor, are culoar inedit între armură și eugenia faptei. Sensibilității ingenui, care susține finaluri, i se reduce resursa de cadență. Începutul din Sufletul lăcrimând e similar datorită motivului setei, prologului despre Alexandru cel Mare, dintr-un poem de Ștefan Augustin Doinaș. Când nu se recunoaște în fenomenele de afară, sufletul imploră însușirilor din alcătuire, o vecinătate cu „întunericul tare”, poate un exil, din simplă
N.N. Negulescu: Ochiul de foc () [Corola-blog/BlogPost/339572_a_340901]
-
un poem de Ștefan Augustin Doinaș. Când nu se recunoaște în fenomenele de afară, sufletul imploră însușirilor din alcătuire, o vecinătate cu „întunericul tare”, poate un exil, din simplă dizgrație: „Am trimis după apă / sufletul / și el mi-a zis / lăcrimând: / Amarul casei mele, / mai bine alungă-mă / cu strigăte furioase / pe întunericul tare ca piatra!”. Dorul de materialitate atenționează aupra unei suferințe prea mari, din ale cărei chingi spiritul vrea să scape și negăsind înțelegere la nimeni, ridică idoli salutari
N.N. Negulescu: Ochiul de foc () [Corola-blog/BlogPost/339572_a_340901]
-
iar la Casa Morarului vor pune o cruce mare, din ciment, pe care vor știi ei ce să scrie ca să afle lumea peste ani că am trecut și eu pe aici. O parte din cei de la masă au început să lăcrimeze, iar Doina a intervenit: -Ce-ți veni, tăticule? De la un timp numai la asta te gândești. Câți nu sunt bolnavi și o duc pe picioare ani mulți... -Asta este voința mea - a continuat Andrei, ca și cum nu ar fi auzit-o pe
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 () [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
mărturisesc că sufletul meu a fost de nenumărate ori pus la încercare, dar de prea puține ori am lăsat să se vadă emoția ce mă cuprindea. Mă deschid astăzi în fața voastră și vă spun că în ultimii 15 ani am lăcrimat când tatăl meu a plecat să mă vegheze din stele, murind în brațele mele. M-au cuprins lacrimile când din arestul nedrept am auzit-o prima oară pe mama. Acum voi mi-ați așezat lacrimi în ochi, lacrimi pline de
Cătălin Cherecheș a câștigat alegerile din pușcărie cu 71%: „Voi sunteți marea mea familie. M-au cuprins lacrimile când din arestul nedrept...” () [Corola-blog/BlogPost/339047_a_340376]
-
se stingea pentru mai bine de trei veacuri și visul românilor de a se reuni pe teritoriul Daciei mândrului Decebal. Precedentul fusese, însă, creat ... Din păcate azi am uitat de făptuirea Viteazului și-n indiferența noastră nici măcar un gând nu lăcrimează pentru el. Am scris aceste rânduri întru nepieirea veșnică din emoția inimii noastre a celui mai mare domnitor al României - acela care a strâns în lutul trupului său toată răzvrătirea neamului acesta, arătând lumii că tulpina românească este puternică și
NE-AM UITAT EROII ACESTEI GLII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340716_a_342045]
-
cântată de bemolii ce sorb orice diez și-orice becar. O singură romanță, de fapt un laitmotiv, fără să vreau mă obsedează-ntruna, dar corzile viorii-au plesnit. Mai e doar una și-n partitură-un ultim portativ!... Cassandra Cassandra lăcrimează. Prezice fără greș, dar nimeni nu o crede niciodată. Privește tristă Troia de greci incendiată și plânge lângă fiecare leș. Mânia lui Apollo i-a strecurat în har amara neîncrederii otravă ce-n sufletul ei tânăr o simte ca pe-
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340961_a_342290]
-
prieten este doar acel ce nu-i este rușine, Să-ți fie-alături când ți-e greu, nu numai când ți-e bine. Acuma Doamne, eu mă rog, Lui Dumnezeu Preasfântul, Să pună-n trupul meu olog, puterea și Cuvântul, Când lăcrimez sau plâng cu-amar, Tu să îmi dai avântul, Și îmbrăcat în Duh și Har, să părăsesc pământul. Să mă înalț mai sus, mai sus, plin de putere mare, Prin Tine Domnul meu Isus, să zbor ușor spre soare, Să
ISUS, MEDIC CERESC de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341007_a_342336]
-
lui Iahve, să ne arate ce e de făcut. Tristețea coborî peste cei ai casei. Băieții lui Noam clipeau din ochi, dar nu aveau vreo părere. Doar Estera, mezina casei, își tot ștergea cu mâneca hainei ochii ei mari, care lăcrimau. Când îl găsi singur într-o odaie a întinsei case, se apropie de tatăl ei, cuprinzându-l cu brațele ei fine. - Tată! Oare să fie adevărat că ar putea să-l omoare pe Dagan, dacă nu plătește toată datoria? - E
NEGUSTORUL DIN NINIVE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341004_a_342333]
-
frumoasă... cu statura sub medie, spre scundă, dar bine proporționată”. Mama, femeia milostivă gata oricând să ofere în blid de mâncare necăjitei Caterina din «Surda» „murdară și plină de păduchi”, mama care empatizează până la autoidentificare cu «Frosa» pentru necazurile căreia lăcrimează și face tot ceea ce îi stă în putere ca să o ajute. Întruchiparea „icoană” a ceea ce este și trebuie să fie mama nu se restrânge doar la nararea unor amintiri despre propria mamă, ci merge mai departe prin zugrăvirea altor mame
OPINIA UNUI EDITOR de DAN PETRESCU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341043_a_342372]
-
o alee-n parcul închis din calendar. Și dacă pașii singuri mă vor strivi din nou M-oi înveli în tine, cu-al toamnei stins ecou; Primește-mă de-o vreme, doar rănile să-mi plâng Când ramuri desfrunzite vor lăcrima în crâng. O frunză-și potrivește lângă borduri de timp O așteptare lungă într-un alt anotimp... Referință Bibliografică: Eu, frunză de lumină / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 784, Anul III, 22 februarie 2013. Drepturi de Autor
EU, FRUNZĂ DE LUMINĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341266_a_342595]
-
de tăceri Al blândelor ispite, din nopțile de ieri; Mi te-așezai în vise cu dor și jurăminte Azi bântuie minciuna și toamna prin cuvinte... Și doar îți dăruisem o lacrimă albastră Acolo în vitraliul ciobit din joaca noastră; Ai lăcrimat parșiv și lacom de-aventură Când eu îți așezasem doar flori și dor pe gură... Se-aude-n noaptea neagră cum moare câte-un pic O palidă iubire țesută din nimic; Extaz din agonie, minciună și noroi Și cum s-a frânt
ALBASTRU FRÂNT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341275_a_342604]
-
spre care eu nu am nici o fărîma de chemare, poate și pentru că trăiesc în sihăstria mea franțuzeasca de cîțiva ani buni (rău de tot )!; da' nu voiam să mă plîng, ci să mă alătur gîndirii împlinite a maestrului meu! Am lăcrimat cînd mi-au plecat prietenii, dar cel mai mult m-a tulburat plecare lui "nea Fane", cum îi spuneau prietenii; eu nu-i eram prieten, nu pot să mă fălesc cu această conjunctură, dar există între noi un dram de
NU STIAM DE CE SINT SINGUR de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341247_a_342576]
-
nr. 718 din 18 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Eternul Păunescu De poet îmi este dor și de vorbele-i fierbinți De suspinul său etern și mereu prevestitor; El umbră azi se plimbă printre îngerii cuminți Și de la tribuna sfântă lăcrimează spre popor. Bate viscolul acerb din cuvântul său aprins Și ritmat din carte cheamă, și din patu-i de spital. Însă zborul său deschis de-o săgeată e atins Și-a căzut în nemurire în palatul său astral. Am rugat icoane
ETERNUL PĂUNESCU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341426_a_342755]
-
pe care o pusese alături, iar pălăria o ținea pe genunchi. Sânii mari, ca niște mere de Voinești, i se păreau că voiau să iese din sutienul dantelat, și-l atrăgeau ca un magnet, că simți globurile ochilor că-i lăcrimează... de cât o fixase cu privirea. Părul castaniu îi cădea în inele mari peste roadele pieptului și se mișca seducător când la dreapta, când la stânga... făcându-l pe „țărănoiul” (îndrăgostit lulera) să se roge la providență (pică mară mălăiață în
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ACUM Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 1142 din 15 februarie 2014 Toate Articolele Autorului acum,dincolo de timp dă-ți iubirea cuvântului, cuvânt brăzdat de anotimp cernut sub lacrima gândului. acum, dincolo de noi să lăcrimezi câte puțin; ca după dorul ce-ai tânjit că am plecat și nu mai vin. Referință Bibliografică: Acum / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1142, Anul IV, 15 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Constanța Abălașei
ACUM de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342086_a_343415]
-
Acasă > Poeme > Răsfrângere > ÎNAINTE DE PE URMA Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Înainte de pe urma înainte de apoi, când s-a stins focul în urnă un ocean pornit de ploi. Lăcrimau, urmele pale luciu răzvrătit de ploi, peste munte, pește vale se scurg florile de tei. Întrebarea mea postuma cine ești tu litera, stea, plata ce se dă diurnă când am scris litera A. Înainte chiar pe urma și apoi când
ÎNAINTE DE PE URMĂ de PETRU JIPA în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342117_a_343446]
-
umplându-l de abjecții, de neintitulări mestecate în criza de timp a afacerii, a minimalizării importanței cuvântului și aducerii acestuia în nesclipiri. Suntem născuți din mama-om pe care pruncul o cunoaște încă din pântece. Unii plâng când se nasc, lăcrimând încă din primele clipe ale vieții pentru ceea ce nădăjduiesc, alții așteaptă palma celui care îi pune în dreptul vieții, fiind necunoscătorii amarului ființei telurice. Literatul este lumina celestului universal valabil existenței pe Pământ, este Universul însuși pentru că lui i s-a
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
am de unde curge veșnic”( Există iubire) Lectura poemului „izvorul ce aprinde nerușinat felinare” îți lasă prelinsă lacrima pe obraz, chipul bunicii fiind o acuarelă de o cromatică curcubeică. Aș aduce în pagină întreaga poezie, dar las cititorului plăcerea de a lăcrima. Selectez doar: „cu riduri și privirea caldă//bunica//îmi taie gândurile//... „mi-e dor//de inocența rămasă lângă salcâm// nu știu să mă găsesc printre flori// ... „chipul de pe piatra de mormânt//nu mai păstrează albul căldurii//zâmbește blând, ca un
PROF. VASILE POPOVICI, MEMBRU LSR – FILIALA IAŞI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341959_a_343288]
-
salcâm// nu știu să mă găsesc printre flori// ... „chipul de pe piatra de mormânt//nu mai păstrează albul căldurii//zâmbește blând, ca un șaman care și-a încheiat”. „- bunico//toate crengile s-au prăbușit// nu mai știu sădi pomi”. Și-am lăcrimat și eu. Poemul „ce gust are azi neprevăzutul” este în același timp și o întrebare neretorică pe care și-o pune poeta; despre gustul neprevăzutului de ieri, nu mai știm nimic. Desprinderea de „acest eu” pentru o simbioză cu un
PROF. VASILE POPOVICI, MEMBRU LSR – FILIALA IAŞI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341959_a_343288]
-
așteptam cu toții eram pătrunși de o vie emoție, culmea, sinceră, pentru că în seara aceasta aveam o nouă întâlnire cu Verdi, „signor maestro” și a sa nemuritoare La Traviata. Povestea Violettei Valery a impresionat zeci și zeci de generații care au lăcrimat în batiste la finalul dramatic al frumoasei traviate. Tema operei este aparent simplă. Un tânăr de familie bună, Alfredo Germont, se îndrăgostește de frumoasa Violetta la balul pe care controversata doamnă îl dă cu ocazia întoarcerii sale la Paris. Sentimentul
REGAL LA OPERA de MIHAELA DORDEA în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342479_a_343808]