1,004 matches
-
atelier și m-am apucat de treabă. Într-una din zile a venit la mine să se ofere drept model o fetișcană ascuțită la față, cu umerii înguști, buze subțiri și cu doi cercei imenși de argint, în formă de lăcustă, care-i dădeau un aer ațâțător. Avea ceva ciudat, absent și trist în atitudini și mă irita faptul că nu reușeam să-i surprind cât de cât expresia în sculptura la care lucram. Stricam piatra fără să izbutesc nimic. Nervos
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mea surpriză, de curiozitate. Ea, atât de seacă de obicei, dorea să afle cum arăta sculptura. A trebuit să improvizez un subiect. Mi-am adus aminte de cerceii Liviei și i-am spus că încercam să înfățișez un nor de lăcuste care devoră o catedrală. "Dumnezeu mâncat de lăcuste, îți place ideea?" Privirea ei uluită m-a încurajat să continui: "Dintr-un vis mi-a venit ideea. Am visat că rătăceam într-o lume cu temple închinate lăcustelor, cu preoți îmbrăcați
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de obicei, dorea să afle cum arăta sculptura. A trebuit să improvizez un subiect. Mi-am adus aminte de cerceii Liviei și i-am spus că încercam să înfățișez un nor de lăcuste care devoră o catedrală. "Dumnezeu mâncat de lăcuste, îți place ideea?" Privirea ei uluită m-a încurajat să continui: "Dintr-un vis mi-a venit ideea. Am visat că rătăceam într-o lume cu temple închinate lăcustelor, cu preoți îmbrăcați în odăjdii pe care erau țesute cu fir
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un nor de lăcuste care devoră o catedrală. "Dumnezeu mâncat de lăcuste, îți place ideea?" Privirea ei uluită m-a încurajat să continui: "Dintr-un vis mi-a venit ideea. Am visat că rătăceam într-o lume cu temple închinate lăcustelor, cu preoți îmbrăcați în odăjdii pe care erau țesute cu fir de aur lăcuste și cu nenumărate lăcuste care îi devorau pe toți cei ce nu credeau în ele. Mă feream să scot o vorbă, să nu se afle ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ideea?" Privirea ei uluită m-a încurajat să continui: "Dintr-un vis mi-a venit ideea. Am visat că rătăceam într-o lume cu temple închinate lăcustelor, cu preoți îmbrăcați în odăjdii pe care erau țesute cu fir de aur lăcuste și cu nenumărate lăcuste care îi devorau pe toți cei ce nu credeau în ele. Mă feream să scot o vorbă, să nu se afle ce gândeam, până ce, reflectîndu-mă într-un geam, am observat că eu însumi devenisem o lăcustă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
m-a încurajat să continui: "Dintr-un vis mi-a venit ideea. Am visat că rătăceam într-o lume cu temple închinate lăcustelor, cu preoți îmbrăcați în odăjdii pe care erau țesute cu fir de aur lăcuste și cu nenumărate lăcuste care îi devorau pe toți cei ce nu credeau în ele. Mă feream să scot o vorbă, să nu se afle ce gândeam, până ce, reflectîndu-mă într-un geam, am observat că eu însumi devenisem o lăcustă. Nu se poate când
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lăcuste și cu nenumărate lăcuste care îi devorau pe toți cei ce nu credeau în ele. Mă feream să scot o vorbă, să nu se afle ce gândeam, până ce, reflectîndu-mă într-un geam, am observat că eu însumi devenisem o lăcustă. Nu se poate când trăiești între lăcuste și nu faci nimic împotriva lor să nu devii tu însuți ca ele, mi-am zis cu amărăciune". Pe măsură ce-i povesteam Emiliei visul, mă convingeam singur că lucram la o operă capitală. Pentru
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
devorau pe toți cei ce nu credeau în ele. Mă feream să scot o vorbă, să nu se afle ce gândeam, până ce, reflectîndu-mă într-un geam, am observat că eu însumi devenisem o lăcustă. Nu se poate când trăiești între lăcuste și nu faci nimic împotriva lor să nu devii tu însuți ca ele, mi-am zis cu amărăciune". Pe măsură ce-i povesteam Emiliei visul, mă convingeam singur că lucram la o operă capitală. Pentru a da și mai multă greutate vorbelor
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am răspuns aproape mereu, Emiliei, la întrebarea "ce-ai mai făcut?" cu o frază sibilinică, de câte ori mă duceam să-mi aduc ceva de care aveam nevoie: "Ce să fac, Emi, am mai cioplit puțin la piatra mea, cu gândul că lăcustele ne vor sili pe toți să ne rugăm lor". Într-o seară, însă, amândoi băusem cam mult, Emilia s-a apropiat de urechea mea și mi-a șoptit: "Mă credeai proastă?" Am priceput imediat că găsise, când mersese cu mine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
apărat pe alți mari tâlhari să nu cadă pe mâna legilor... Se-mbuibă în salarii și pensii uriașe vechii activiști comuniști și hoții cei noi, iar voi, frați ai mei, dacă n-ați murit, cerșiți la porțile legii”. În „Baronii”: „Lăcuste ivite pe trupul și la sânul țării, căpușe hămesite, mereu flămânde și agresive, fără obraz și fără principii morale... Prinși nu pot suporta pușcăria... Dacă altădată pădurile erau ticsite de hoți și tâlhari, aceștia stau acum în orașe și operează
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
omenirea, pe atât de jos decăzuse! Cele ce odinioară fuseseră dedicate sufletului, acum erau dedicate vânzării. — Destul de bine, își spuse Ignatius și continuă să scrie grăbit: Negustorii și șarlatanii puseră stăpânire pe Europa, numindu-și crezul lor insidios „Iluminism“. Zilele lăcustelor erau aproape, dar din cenușa umanității nu se ridică nici o pasăre Phoenix. Țăranul umil și pios Piers Plowman plecă la oraș să-și vândă copiii stăpânilor Noii Orânduiri, din motive pe care le-am putea numi, în cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
atelier și m-am apucat de treabă. Într-una din zile a venit la mine să se ofere drept model o fetișcană ascuțită la față, cu umerii înguști, buze subțiri și cu doi cercei imenși de argint, în formă de lăcustă, care-i dădeau un aer ațâțător. Avea ceva ciudat, absent și trist în atitudini și mă irita faptul că nu reușeam să-i surprind cât de cât expresia în sculptura la care lucram. Stricam piatra fără să izbutesc nimic. Nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mea surpriză, de curiozitate. Ea, atât de seacă de obicei, dorea să afle cum arăta sculptura. A trebuit să improvizez un subiect. Mi-am adus aminte de cerceii Liviei și i-am spus că încercam să înfățișez un nor de lăcuste care devoră o catedrală. „Dumnezeu mâncat de lăcuste, îți place ideea?” Privirea ei uluită m-a încurajat să continui: „Dintr-un vis mi-a venit ideea. Am visat că rătăceam într-o lume cu temple închinate lăcustelor, tu preoți îmbrăcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de obicei, dorea să afle cum arăta sculptura. A trebuit să improvizez un subiect. Mi-am adus aminte de cerceii Liviei și i-am spus că încercam să înfățișez un nor de lăcuste care devoră o catedrală. „Dumnezeu mâncat de lăcuste, îți place ideea?” Privirea ei uluită m-a încurajat să continui: „Dintr-un vis mi-a venit ideea. Am visat că rătăceam într-o lume cu temple închinate lăcustelor, tu preoți îmbrăcați în odăjdii pe care erau țesute cu fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un nor de lăcuste care devoră o catedrală. „Dumnezeu mâncat de lăcuste, îți place ideea?” Privirea ei uluită m-a încurajat să continui: „Dintr-un vis mi-a venit ideea. Am visat că rătăceam într-o lume cu temple închinate lăcustelor, tu preoți îmbrăcați în odăjdii pe care erau țesute cu fir de aur lăcuste și cu nenumărate lăcuste care îi devorau pe toți cei ce nu credeau în ele. Mă feream să scot o vorbă, să nu se afle ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ideea?” Privirea ei uluită m-a încurajat să continui: „Dintr-un vis mi-a venit ideea. Am visat că rătăceam într-o lume cu temple închinate lăcustelor, tu preoți îmbrăcați în odăjdii pe care erau țesute cu fir de aur lăcuste și cu nenumărate lăcuste care îi devorau pe toți cei ce nu credeau în ele. Mă feream să scot o vorbă, să nu se afle ce gândeam, până ce, reflectându-mă într-un geam, am observat că eu însumi devenisem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
m-a încurajat să continui: „Dintr-un vis mi-a venit ideea. Am visat că rătăceam într-o lume cu temple închinate lăcustelor, tu preoți îmbrăcați în odăjdii pe care erau țesute cu fir de aur lăcuste și cu nenumărate lăcuste care îi devorau pe toți cei ce nu credeau în ele. Mă feream să scot o vorbă, să nu se afle ce gândeam, până ce, reflectându-mă într-un geam, am observat că eu însumi devenisem o lăcustă. Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și cu nenumărate lăcuste care îi devorau pe toți cei ce nu credeau în ele. Mă feream să scot o vorbă, să nu se afle ce gândeam, până ce, reflectându-mă într-un geam, am observat că eu însumi devenisem o lăcustă. Nu se poate când trăiești între lăcuste și nu faci nimic împotriva lor să nu devii tu însuți ca ele, mi-am zis cu amărăciune”. Pe măsură ce-i povesteam Emiliei visul, mă convingeam singur că lucram la o operă capitală. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe toți cei ce nu credeau în ele. Mă feream să scot o vorbă, să nu se afle ce gândeam, până ce, reflectându-mă într-un geam, am observat că eu însumi devenisem o lăcustă. Nu se poate când trăiești între lăcuste și nu faci nimic împotriva lor să nu devii tu însuți ca ele, mi-am zis cu amărăciune”. Pe măsură ce-i povesteam Emiliei visul, mă convingeam singur că lucram la o operă capitală. Pentru a da și mai multă greutate vorbelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am răspuns aproape mereu, Emiliei, la întrebarea „ce-ai mai făcut?” cu o frază sibilinică, de câte ori mă duceam să-mi aduc ceva de care aveam nevoie: „Ce să fac, Emi, am mai cioplit puțin la piatra mea, cu gândul că lăcustele ne vor sili pe toți să ne rugăm lor”. Într-o seară, însă, amândoi băusem cam mult, Emilia s-a apropiat de urechea mea și mi-a șoptit: „Mă credeai proastă?” Am priceput imediat că găsise, când mersese cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că v-ați rătăcit. E soarta voastră. SÎnteți parte a tristului trib fin-de-siècle care rătăcește prin lume În căutarea unei rațiuni de a se Întoarce acasă cît mai iute cu putință. SÎnteți o rîie, o ciumă, un nor cotropitor de lăcuste, un zid uman de guși și burdihane. Wakefield urăște aceste creaturi, deși fără ele n-ar avea o para chioară; n-ar fi decît un funcționăraș Într-un birou sau un pierde-vară bețiv făcînd speculații la bursă. Dar paradoxul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-mi urmați! - Veniți după mine, tovarăși. VARA La orizont - departe - fulgere fără de glas Zvâcnesc din când în când ca niște lungi picioare de păianjen - smulse din trupul care le purta. Dogoare. Pămîntu-ntreg e numai lan de grâu și cântec de lăcuste. În soare spicele își țin la sân grăunțele ca niște prunci ce sug. Iar timpul își întinde leneș clipele și ațipește între flori de mac. La ureche-i țârâie un greier. GÎNDURILE UNUI MORT De mîna-aș prinde timpul ca să-i
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
pe înțelesul lui, căci un zeu care nu izbutește să se facă înțeles nu este un zeu adevărat, e doar o invenție a plăsmuitorilor de cuvinte. VIII Vara anului 625 a fost foarte caldă, dar a plouat suficient de mult. Lăcustele n-au venit decât o singură dată, dar nu în puhoaie, și n-au fost nici epidemii. Regele vizigot Svintila îi alunga de pe domeniile sale pe ultimii bizantini; regele Clotaire I era covârșit în Neustria și în Austrasia de intrigile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
De n-am cai să mă-nsoțească Și nici câini să mă păzească, Nici cioban să mă-ngrijească Și din fluier să-mi doinească, E că dincolo de zare Ne-au ieșit dușmani în cale: Unul plăsmuit de pustă, Hămesit ca o lăcustă Și viclean din cale-afară, Fără-onoare, neam și țară, Și altul, tot lepădătură, De prin stepe-adunătură, Pe român îl pizmuiră, Și așa se sfătuiră; Pe la un apus de soare, Pe-al nostru baci să-l omoare, Că are pășuni întinse Și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai neglija! Pisica tot mieuna Și parcă-n ciudă îi făcea Când pe pat se așeza Dar cățelul o lătra. Ghiorghiu Andra-Irina clasa a VIII-a Școala Gimnazială Nr.6 „Nicolae Titulescu” Constanța profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 prima lăcustă printre stânjeneii albi ce grațioasă e! Haiku 2 concert de broaște, bunicul ursuz în leagăn doar o muscă... Haiku 3 gărgăriță în păr... și rochia mea roșie cu cercuri negre... Haiku 4 sub laba pisicii un liliac apusul mai însângerat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]