4,114 matches
-
senatului, Aurica Bojescu, secretar responsabil. Mănăstirea Bănceni, 8 februarie 2014. Apropo de adevăr, nici nu vreau să cred că evlavioșii slujitori ai Domnului de la Mănăstirea Bănceni, care e o oază a divinității și creștinismului, unde a avut loc ședința „extraordinară lărgită” a Secretariatului executiv al Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească din Ucraina”, să se fi implicat în acest joc politic. Cu atât mai mult că și deputatul din Partidul Regiunilor e vinovat de violențele de pe EuroMaidan, votând cu ceilalți deputați regionali din
ATUNCI O NAŢIUNE SE APROPIE DE MOARTE, CÂND ÎNCEPE A FI SURDĂ LA GLASUL LIBERTĂŢII [Corola-blog/BlogPost/93370_a_94662]
-
pe tânărul Beethoven și cu toate că prietenia dintre ei a cunoscut suișuri și coborâșuri, mai apoi amândoi s-au reconciliat manifestându-și respect reciproc. A legat multe prietenii cu marii artiști ai vremii, printre care și cu Goethe, ceea ce i-a lărgit mult orizontul artistic. Dacă la maturitate era un muzician și compozitor foarte apreciat, după ce a dispărut- în mod ciudat- nu i s-au mai cântat lucrările timp îndelungat. În anii din urmă i s-a redescoperit valoarea; ca urmare, apare
FILARMONICA „BANATUL” Avancronica de concert [Corola-blog/BlogPost/93485_a_94777]
-
net anterioară sosirii ungurilor în Europa” (p.123-124). Este primul document de importanță fundamentală căci el confirmă continuitatea neîntreruptă a cerebralității românești la nord de Dunăre, nu numai cea biologică așa cum era până acum, iar aria vechimii culturale românești se lărgește astfel din Moldova până în vestul Transilvaniei. Ca urmare, „mult înaintea marii școli moldovenești de pictură ... cristalizată în prima treime a secolului XV, a existat școala transilvană de pictură ... cristalizată în secolul XII, secol din care va trebui să considerăm de
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383054_a_384383]
-
-și pieptul gol. Toți își vânduseră cămășile în hotel la Erevan. Noi nu venisem pregătiți pentru comerț. Ne-a luat pe neașteptate și nu putusem să dăm decât „hainele de pe noi”. - Cum și în ce împrejurări ai decis să îți lărgești orizontul cunoașterii plecând în Lumea Nouă? - În primul rând cred că mai toți tinerii studenți pe care îi cunoșteam la București își doreau să vadă lumea de după cortina de fier. Și nu se putea pleca decât, și asta cu greu
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
sunt trăsături remarcabile ale Elisei, femeia acomodată vieții într-un mare oraș, cu toate că venea dintr-un sat de lângă Turnu-Severin, o persoană sofisticată, fără studii prea înalte, dar autodidactă, cu un limbaj îngrijit, literar, rod al lecturilor, atentă mereu să-și lărgească orizontul, dotată excepțional intelectual și cu talent artistic recunoscut de persoanele pentru care brodează sau tricotează, pentru că iubește Frumosul, și-l creează din orice, croșetându-și parcă propria poveste... Și totdeauna ia deciziile cele mai bune. În copilăria mea, de
BOMBOANA DE MENTĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383315_a_384644]
-
a fost bine. Însă - acum îmi dau seama - am întors prea puțini bani către Stațiune. A fost o nesocotință. Lucrurile se vor schimba. Voi aduce profesori noi - în lume se învață despre ceea ce copiii voștri nu au auzit încă -, voi lărgi și moderniza Spitalul, voi asigura pensii bătrânilor singuri și bolnavi. Fiecare cap de familie va avea un cont personal la bancă. Din veniturile mele, voi aloca, pentru toate acestea, anual, o sumă importantă; grija voastră e să-i adăugați altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
tot cu chirie - un elvețian, un austriac, doi maltezi, o monegască. Afaceriști de rangul doi; puteau fi orice. Te gândești la fosta soție, ți-a trimis, nu de mult, o ilustrată din Alpi. Încerci să restrângi cercul bănuielilor; paradoxal, se lărgește. Cuprinde, acum, și vecinii: câțiva au avut cheile, udau florile când bătrânii plecau la munte; unul dintre locatari ți-e ostil, îl simți. A vrut, sub pretextul unor probleme administrative, să te viziteze. În mai multe rânduri. În vreme ce te întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
se surprinse pe sine poetul că se gândea, unul dintre Îngerii care pășiseră pe străzile Sodomei, intangibili până și În toiul delirului iscat de dorințele imunde? Antrenate de rotirea din ce În ce mai rapidă, poalele mantiei Începuseră să se ridice și să se lărgească sub forma unei extraordinare corole care se tot deschidea sub privirile spectatorilor, amuțiți dintr-o dată, În timp ce muzica se răspândea Într-un crescendo frenetic, punctat de ropotul percuțiilor. Dante simțea cum crește valul dorinței pe care toți bărbații de față o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Nu era vorba de o perdea pentru noapte, cum crezuse, ci de o bucată grea de lână albă. Deschisă, căpătă o formă de corolă: era o mantie, decorată Într-o parte cu o cruce brodată prețios, ale cărei brațe se lărgeau la extremități. Crucea templierilor, aceeași care Împodobea și pumnalul găsit În biserică. Prin urmare, dansatoarea era Într-adevăr urmașa casei de Svevia și templierii continuau să o ocrotească? Sau... Își dădu un pumn peste frunte. Acum Își amintea vorbele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
până În clipa când am avut inspirația să deschid computerul de pe biroul din cameră. Nu era parolat, monitorul afișa un singur folder care, la rându-i, conținea doar un fișier. Dar ce fișier! În ordine alfabetică, subteranii Îmi defilau pe dinaintea retinei lărgite de uimire: nume ilustre, În măsură să onoreze cea mai pretențioasă academie, fiecare cu fotografia și CV-ul aferente, dispunerea pe birouri, plus câte o adresă de e-mail și un număr de telefon. Tipul care Îmi servise de șofer de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de rândunele care, o vreme, i-au supraviețuit, au pierit și ele, îngrășând pământul. I-a murit până și actul de deces, un frumos pergament în care mai întâi, în colțul din stânga sus, a apărut o necruțătoare gaură. Moliile au lărgit cât au putut gaura cu pricina, apoi, la rândul lor, au îmbătrânit și s-au stins. Insă, înainte de a muri, doamna Potoțki era o femei grasă, pieptoasă, tropotind harnic prin camerele nenumărate ale castelului, ștergând ici de praf o icoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
susține cu „da”-ul meu până la capăt. Dacă în șirul lucrurilor gândite și făcute de dumneata s-a strecurat o greșeală, un neadevăr, te vei prăbuși singur în cele din urmă, căci aprobarea mea necondiționată nu va face decât să lărgească fisura inițială, aducând-o la proporțiile unei prăpăstii. Atunci de ce să-ți mai spun eu la început „nu sunt de acord, aici greșești”? Nu-ți spun, nu-ți stau împotrivă, căci pierd timpul. S-ar putea întâmpla și să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să-l opresc să mai curgă, dar când mi-am retras mâna, după o vreme, tot ce încercasem eu să opresc a ieșit dintr-o dată, făcând un mic val pe o parte a feței ei și pe gât și a lărgit băltoaca dimprejurul ei. Mintea nu mă ajuta. Mi-am simțit bărbia strângându-se, așa cum mi se întâmpla când eram mic, dar știam că sunt prea mare ca să mai plâng. Ce trebuia să fac era să mă gândesc ce să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
naturii pentru a afirma iubirea omenească. Era vorba de o feerie erotică. Chiar și luptele dintre magicienii Merlin și Osmond nu erau altceva decât opoziția dintre două aspecte ale aceleiași iluzii. Iluzia neagră și cea albă, toate astea pentru a lărgi limitele realității pentru oameni și a face totul asemănător visului. După Oleg, arta și iubirea puteau nu numai să deplaseze munții, dar chiar să provoace năvăliri de ape în uscăciune, să topească gheața cu focul din inimi, grăbind astfel apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
enervându-mă chiar și pe mine cumplit. - Aha, făcu Bogdan, cred că înțeleg. Timpul curge de la stânga la dreapta. Bravo, Luca, bun exemplu! Ești bun, jos pălăria! - Căcat, i-am zis eu (țin minte și-acum). Fii atent. Imaginea se lărgi un pic, cuprinzând și mai mult nisip bătut de vânt, mult și inutil. - Da, am înțeles, hotărî Bogdan. Mersi, Luca. În clipa aceea apăru pe ecran un om în pula goală, ce privea undeva în zare. Era cu curul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
va despărți atât de ușor de aurul acela și i-l va dărui fără luptă? Trebuia să muncească mai mult, să se căznească din răsputeri ca să pună mâna pe el. Îi era clar acum ce avea de făcut, trebuia să lărgească golul acela îngust și să excaveze mai departe. Sigur că da, aceasta era singura posibilitate. Asta și făcea acum, lucra fără odihnă. Izbea cu sete în roca tare până ce făcea o adâncitură suficient de mare ca să poată intro duce ranga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fi putut să-l atingă. Se scutură cu putere și sări de pe ladă. Se dădu încet înapoi, mergând cu spatele spre ieșire. Privea mai departe spre gaura de deasupra, aproape paralizat de frică. Gura neagră a acestuia părea că se lărgește văzând cu ochii. Apoi întunericul de acolo începu să capete formă. Vălătuci negri ce dădeau impresia că absorb fiece rază de lumină se scurgeau dinăuntru, coborând spre locul unde se aflase el cu câteva clipe mai devreme. Semăna cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
șoferul camionului se înscrise în depășire. Sună prelung din goarne și trecu mai departe, lăsând în urmă un nor des de praf. Cristian Toma se feri din calea lui, trăgând cât mai mult pe dreapta. După un podeț drumul se lărgea într-un acostament acoperit cu iarbă. Opri mașina acolo, sub un lăstăriș de arini care aruncau o umbră plăcută. Polițistul coborî și făcu câțiva pași pentru a se dezmorți, apoi se rezemă de capotă inspirând adânc aerul tare de munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lucrurile stăteau de bună seamă astfel: aceea era vechea intrare În peșteră, Își amintea bine, ca și de povestea pe care i-o spusese Ioan, cuviosul păstor, În primul său vis sau poate În prima sa trezie, că trecerea fusese lărgită, sau cel puțin așa i se părea lui acum, Încît putea vedea de după umerii purtătorilor săi că stînca grotei fusese netezită, caninii fățuiți la vîrfuri, lustruiți, strălucitori, de un alb cristalin ca sarea, pe alocuri cu grunji ruginii. Oare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fragmentate, permit ca apa ploilor să formeze torenți distrugători ce produc mari pierderi de sol, ajungând până la 98%. Datorită ploilor torențiale se întâlnesc forme caracteristice eroziunii lineare, de la cele incipiente, până la cele mai avansate. Pe terenurile cultivate, micile eroziuni se lărgesc din ce în ce mai mult,datorită ploilor torențiale, distrugând recoltele. Pe versanții înțeleniți apar forme simple de eroziuni, cu profil transversal îngust, cu maluri abrupte, iar în straturile mai nisipoase, cu intercalații marnoase sau gresiere, ravenele capătă forme curioase, cu îngustări și lărgiri
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Petrea și Mălina, Anton de la Fruntești și popa Simion și de la alții „moșia, anume Sălașele” ... „ce se hotărăște pe din gios cu hotarul Frunteștilor”. Acest loc de adăpost pentru vite și oameni - Sălașele - trebuie să fi dăinuit până când boierii Rosetti, lărgind mereu hotarele moșiei Filipeni, ajung la locul numit Știubiana unde vor organiza o prisacă, vor construi o moară, adăposturi și locuințe, ceea ce s-a petrecut la sfârșitul secolului al XVIII-lea. tiubiana tiubiana este situată în zona de contact dintre
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ne-am adunat cu toți, am hotărât noi toți să-i găzduim pe toți la noi în sat și să li dăm cele trebuincioase până s-or așeza.” Cunoștințele noastre despre bejenarii ajunși la Fruntești în iarna anilor 1784-1785, se lărgesc cu însemnările pisarului Ion Dumitru Corniță, care arată condițiile grele în care s-au așezat pe moșia Filipeni a boierului Ștefan Roset: „în leat 1784, luna noiembrie, în 8 zile, fiind hramul Sfinților Voievozi, au tăbărât la noi mare bejenie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lor și după cât erau de vrednici, oamenii și-au împrejmuit locuri pentru ogrăzi și pentru grădini. Cultivau cartofi, ceapă, fasole, verdețuri; au plantat pomi. Cu timpul, cei mai lacomi mutau gardul și acaparau teren din imașul porcilor și așa își lărgeau grădinile. Așa, unii dintre ei au ajuns mai cu stare decât alții, cu vite și animale mai multe. Ceilalți au rămas cu grădinile mai mici, cu vite mai puține, cu garduri mai rele pentru adăpostul animalelor. Cu timpul, oamenii au
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
că te amâna pânăă îți trecea răbdarea (nevastă-sa spunea că noi nu mâncăm petice), făcea pantaloni „universali”, îi putea purta și copilul și maturul. La bată îi atașa niște „strângători”, un fel de găici cu catarame care strângeau sau lărgeau talia, iar josă se putea sufleca! Cu haina era mai greu, dar strânsă pe corp și suflecată la mâneci, se rezolva! Erau și alți croitori, dar lumea se obișnuise cu Savin, care nu se simțea concurat și a lucrat pânăă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pereții de intemperii. Acea biserică veche s-a păstrat după mai multe reparații și adăugiri, până la sfârșitul secolului al XX-lea, când a fost înlocuită cu o biserică de zid. În jurul bisericii, pe dealul numit „Dealul bisericii” este și cimitirul, lărgit în timpurile din urmă, care nu ne poate ajuta la datarea bisericii, pentru că la români n-a fost obiceiul de a se face morminte și cruci de piatră cu inscripționarea numelui și prenumelui, anul nașterii și al morții. Se punea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]