2,440 matches
-
lui Gomer și o veche sabie romană, pe jumătate ruginită, înfiptă la centură. Audbert își pierduse calul, dar rezolvă problema - și încă în mod avantajos - luându-l pe cel care fusese al lui Gomer. își reluară călătoria și merseră până la lăsarea serii, pentru a se opri, în cele din urmă, pe un mic platou ierbos, aplecat deasupra unui torent spumegător. Pentru a nu atrage atenția bagauzilor ori a vreunei patrule burgunde, se lipsiră de foc și mâncară doar carne uscată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
iarăși și din nou se ciondăniră, golind, între timp, amfora de vin, dar căzură la urmă, cu toții, rând pe rând, amețiți bine, chiar și descântătoarea - un somn lung și nesănătos, care, legănat de cântecul păsărilor de afară, se prelungi până la lăsarea întunericului. Prima care își reveni fu Malaberga. Sprijinindu-se de scândurile mesei, se ridică greoi; ba mai mult, se rostogoli pe jos de-a binelea când încercă să încalece peste bancă, dar fu repede iarăși în picioare. Ștergându-și gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
suita lui Gualfard, care fuseseră închiși, fură trecuți prin tăișul săbiei în aceeași noapte, în timp ce se desfășura banchetul funebru. Geremar fu singurul care scăpă de judecată; de dimineață, Gualfard spusese câtorva dintre prietenii lui să aștepte sosirea fratelui său până la lăsarea întunericului; acesta însă nu apăru, în mod evident fiindcă fusese avertizat din timp de vreun mesager. Astfel că tot ceea ce putu Gundovek să facă fu să-l exileze și să trimită treizeci de cavaleri ca să ia înapoi pământurile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încrederii în cuvântul Taciturnului. De aceea, de teama unei capcane, evitase să meargă până la tabără pe drum și preferase să străbată - sigur pe faptul că știa bine zona - cărările întortocheate, dar mai sigure, ce traversau pădurea. Astfel că, doar odată cu lăsarea întunericului, ținându-și calul la pas ieși la liziera pădurii și se găsi într-un mic luminiș, numai pietre și buruieni, care se termina pe buza unei pante ierboase. De pe terasa aceea naturală putea să domine câmpia de dedesubt, presărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
făcu iute cale întoarsă până la marginea satului. Deși privea cu cât se poate de atent, nu văzu, în lumina strălucitoare a apusului, nici urmă din armata gepidă, de unde trase concluzia că erau slabe șanse ca Ardarich să ajungă acolo înainte de lăsarea întunericului. Constatarea îl mulțumi, fiindcă asta însemna că nu risca să se vadă angrenat în vreo dispută pentru acel sat cu prietenul cel mai intim al lui Atila. Se opri puțin să contemple spectacolul soarelui, care, coborând spre linia orizontului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
orele de nesomn. în plus, lada de lemn funcționa ca o imensă cutie de rezonanță, care prelua și amplifica acest sunet abstract, neidentificabil cu vreun sunet produs vreodată. Fu deșteptat din somn de un zgomot familiar. Sirena din port anunță lăsarea nopții, chemând din larg pescarii întârziați, cu micile lor bărci gudronate. Carol stătea în aceeași poziție, pe pat, cu palmele pe genunchi, privind Lumea prin fanta ce i-o lăsa ușa deschisă spre stradă a camerei. Din timp în timp
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și ceață, în lumea lui de călăuză tăcută și însingurată. Intrară într-o cârciumă și cerură rom și câte o porție de pilaf cu pește. Se spune că e bine să ocolești cât poți acest cartier. Și mai ales după lăsarea întunericului. Ne a zis și birjarul să fim cu băgare de seamă, șopti Carol cu vocea tremurată la urechea lui Filip, uitându-se în jur să nu-l audă careva. Astea-s baliverne de slujnică, nu vorbe de bărbat, se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-și facă în vreun fel simțită prezența. Puțina hrană a castelanului i-o pregătea și i-o lăsa la îndemână la anumite ore. Locuiau astfel aceleași spațiu fără să se întâlnească sau să-și vorbească cu lunile, cu excepția ședințelor de lăsare de sânge ale grafului. Rufus avea o meteahnă pe care graful o cunoștea, dar pe care i-o tolera cu îngăduință. Noaptea, bătrânul servitor cutreiera satul cu un hanger la brâu, sărea gardul în curtea vreunui gospodar și se repezea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nici ea, de parcă tăișul ei ar fi fost Învelit În cârpe. Sau ca și cum iarba pe care o coseau ar fi fost din câlți. La vremea secerișului, babulea Tatiana Începea să se agite. Strângea prin casă tot ce apuca și, la lăsarea serii, luând-o pe albia pârâului, se Îndrepta spre graniță, cărând o groază de pachete, atât de bine mascată cu iarbă și crengi de răchită, Încât de la depărtare ziceai că ai În fața ta o căpiță de fân. Căpița o lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de piatră, ce arde. *** Oglinda rotundă e spartă, destinul n-o mai poate lipi, femeia aleargă prin viață asemeni unui fulg rătăcit. Nefericirea doctorului Nepoatei mele, doctor Daniela Lepădatu Toți oamenii sunt fericiți și sănătoși, doctorii, asemeni cocorilor, pleacă înainte de lăsarea zăpezii, gata cu rețetele, obligați să le prafeze, cu salariul mai mic decât a omului ce face, mândru, în oraș, curățenie, halatul alb se destrmă o dată cu vremea, n-au loc în spital, bugetul se taie de către parlamentarii ce le au
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
lui Mircea) și că cel mai greu va fi să facă manuale pe baza unei literaturi în care pușca apare, încă din abecedar, ca ingredient nelipsit al bărbatului kosovar.. Îi vedeam trecând râuri-râuri pe tinerii localnici pe străzile Priștinei, la lăsarea serii, cu un freamăt de bărbăție războinică reprimată, foindu-se de colo-colo stătuți și fără ocupație. Aerul era de nerespirat din cauza generatoarelor de electricitate pe motorină. Rețeaua publică de electricitate, ca și calea ferată au rămas amintiri din perioada ocupației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
respirația caldă, ocrotitoare, „Într-o zi vom fi salvați”, îmi spuse. Era în 1941. Se auzeau acordurile orchestrei restaurantului grădinii publice unde ne aflam, în timp ce muzica militară din chioșcul circular cu acoperiș țuguiat din mijlocul grădinii încetase de mult, odată cu lăsarea serii. Era târziu, ne ridicarăm de pe bancă, ne plimbarăm de-a lungul gardului de sârmă al grădinii, acolo unde se termină platoul orașului, întinsul imensei câmpii. În vale fluviul curgea leneș, cu apele ieșite din matcă, lățite acum după topirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de argint. Râserăm. Oamenii treceau prin fața porții și salutau plecându-și capul sau scoțându-și pălăriile; răspundeam cu mare mulțumire, iar Lung era fericit. Când am plecat am străbătut ulițele singur, apoi marginea păduricii și a iazului, până puțin înainte de lăsarea serii, când cerdacul casei învățătorului se lumină de cele două becuri cu abajururi de tablă, vopsite deasupra în albastru, atârnând de fire lungi, împletite până puțin deasupra capetelor lor. Ana, mama ei și sora se aflau în cerdac - numai ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
putem vedea” Și vorbirile dintre noi trei durară cât străbăturăm câmpia. Apoi casa învățătorului. A doua zi botezul, biserica, preotul, lumânarea cufundării în apă, și, peste toate, razele soarelui căzând aurii prin ogivele cupolei. Acasă, timpul încă ușor friguros, împiedica lăsarea deschisă a ușii din cerdac. Ca atunci în ziua nunții, mă oprii în fața arlechinului ce stătea nemișcat în rama tabloului; în același timp tânărul învățător, aflat în spatele meu, îmi puse mâna pe umăr, abia atingându-l, și-mi vorbi: - Aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
câmpiei. Doamna și domnul Pavel ne așteptau în curte, la masa rotundă cu fotolii de răchită, deasupra cărora bătea un bec, balansându-se de un fir adus de improvizația domnului Pavel, cimentul curții udat, într-o curățenie perfectă, era spre lăsarea serii, iar vara pe sfârșite. - Bine ați venit! ne întâmpină el, sincer vesel de aglomerarea tinerească a curții lui. Ce v-a găsit doctorul, doamnă? o întrebă pe Ana, sărutându-i mâna, iar doamna Pavel, cu un șervet peste umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
viețuiește nevinovăția mea. I Cartea de la Granada ANUL SALMEI - HORRA 894 de la hegira 1 (5 decembrie 1488 24 noiembrie 1489) În anul acela, sfânta lună a ramadanului 2 cădea în plină vară, iar tatăl meu ieșea arareori din casă înainte de lăsarea serii, căci oamenii din Granada erau nervoși în timpul zilei, certurile lor erau frecvente, iar dispoziția sumbră era semn de evlavie, deoarece doar un bărbat care nu respecta postul mai era în stare să zâmbească sub dogoarea unui soare de foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să-i faci? Mă tem că te-a procopsit. La urma urmei, s-ar putea să fii deja și tu infectat. — Și ce sugerezi? Hai să-ți zic. HAI să-ți ZIC. Ce-ar fi ca în seara asta, la lăsarea întunericului, înțelegi, ce-ar fi s-o ștergi definitiv? Așa se evită și multe scene neplăcute Asta îți sugerez eu. Mai gândește-te. îmi pare foarte rău de tot. Singur în cortul său, Vultur-în-Zbor scormonea furios pe sub podea. Apoi le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de seamă. Nimeni, cu excepția Jacintei, care vedea cu o neliniște crescîndă jocul de priviri țesut de Julián și de Penélope sub ocrotirea familiei Aldaya. Se temea pentru ei. Încă de pe atunci, Julián Începuse să facă nopți albe, scriind povestiri de la lăsarea serii și pînă În zori, unde spunea tot ce simțea În suflet pentru Penélope. Apoi, venind În vizită la casa de pe bulevardul Tibidabo sub orice pretext, căuta momentul pentru a se strecurea În camera Jacintei și Îi Încredința foile pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cam șocat atitudinea acelei domnișoare. După propriile lui cuvinte, „parcă știa deja“. — Și domnul Fortuny? E adevărat că a refuzat să-și recunoască fiul? Asta e partea care mă intrigă pe mine cel mai mult. Don Manuel susține că, la lăsarea serii, un omuleț tremurător a sosit În compania unor agenți de poliție. Era domnul Fortuny. După el, ăsta e singurul lucru cu care nu te poți obișnui niciodată, momentul cînd cei apropiați vin să identifice trupul unei ființe iubite. Don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Barceloneta și am pătruns pe plaja aproape pustie, un miraj de culoarea nisipului care se cufunda În ceață. Ne-am așezat pe nisip, aproape de țărm, așa cum fac copiii și bătrînii. Julián zîmbea În tăcere, amintindu-și În sinea lui. La lăsarea serii, am luat un tramvai de lîngă acvariu și am urcat pe Vía Layetana pînă la Paseo de Gracia, apoi prin piața Lesseps și după aceea pe bulevardul Republicii Argentina, pînă la capătul traseului. Julián observa străzile În tăcere, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
arătându-și goliciunea oricărui trecător. Despre supremul adevăr și adevărul ultim ce animă atât omul, cât și subomul. Toate aceste adevăruri, după părerea lui Bikinski, le aducea vântul cel bun, ce ziua umbla cu capul răvășit pe câmp și odată cu lăsarea serii pătrundea pe nesimțite În oraș, tulburând În somn mintea fiecărui muritor. În zori, același vânt, ițit din așternuturi mucede, mătura toate aceste adevăruri, cărându-le, ca pe niște frunze moarte, afară din oraș. Dizertând pe tema omului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai Încoace, pă mâna dreaptă, acolo stă. Doar atât zisese și dispăruse. Nu Întrebase nici care Grințescu sau Grințoiu, nici ce treabă ai cu el, nimic. Într-un fel te bucurase lipsa lui de curiozitate, dar mai pe urmă, o dată cu lăsarea bruscă a serii Începuseși să ai Îndoieli. Poate că omul n-a cerut lămuriri tocmai pentru că nu voia să stea de vorbă cu tine și deci Îți indicase anapoda, puteai să-l Întrebi și de președintele Nixon, el tot acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de cinci secunde, cât Îi ia rândului trei să iasă În formație de apărare la sabie! Faceți acest exercițiu timp de patru ore! După-amiază vreau să stabilim tactica măciucașilor, a aruncătorilor de lance și a luptătorilor cu buzduganul! Iar la lăsarea Întunericului vom exersa, Împreună cu două corpuri de cavalerie, manevra de Învăluire și cea de retragere. - Iar retragere, căpitane? se auzi o voce. -Iar! răspunse căpitanul. Fiindcă o bună retragere ne păstrează forțele și ne dă șansa unui contraatac! Știți cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de grade față de amplasamentele noastre. - Amplasamantele noastre aparente... Îl corectă Angelo. - Si, commandante. -Atunci să așteptăm desfășurarea de forțe a turcilor. Prea mult timp nu au la dispoziție. Unde se află avangarda lui Vlad? - Nu va ajunge aici decât la lăsarea Întunericului. - Deci Mihaloglu trebuie să treacă de noi În maximum trei ore. Altfel, situația din teren va fi paradoxală. Deși trebuie să facă joncțiune cu trupele sosite pe mare, este posibil ca noi să facem joncțiune cu trupele lui Dracula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
obicei îl salută, acum îi evită privirea. Presimțirile sumbre se amplifică după-amiază, când îi vede pe comuniștii care au aruncat cu pietre cu o seară în urmă pe străzile din jurul misiunii, cu privirile ațintite asupra obloanelor casei pastorului Macfarlane. La lăsarea întunericului, o coloană de fum destul de vizibilă se ridică din mahalalele de la Tata Mills. Falkland Road este neobișnuit de aglomerat și ceva din fluxul și refluxul acela de oameni i se pare ciudat lui Bobby. Nu dau impresia că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]