662 matches
-
cel mai bine este să fac calea întoarsă și să urmez șoseaua statală. O strig pe Luiza, dar nu mă aude. Intorcându-mă, mă rătăcesc printre vii. In depărtare, aud zgomotul șoselei și încerc să mă îndrept într-acolo. Dar un lătrat furios al unor câini de la o casă pe care nu o văd din cauza copacilor, mă determină să bat în retragere și să caut o altă cale de ieșire. Incerc prin altă parte, zărind în față două persoane ce se plimbau
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
încet, privindu-l direct în ochi am început să pășesc înapoi, și apoi, ocolind sătucul pe o străduță laterală, mi-am continuat drumul, gândindu-mă la ce simțisem în fața ușii bisericii și la acel câine atât de urât și la lătratul lui amenințător. Nu știu ce să zic; or fi păcatele mele așa de grele și urâte ce m-au apăsat așa de tare în fața bisericii cu ușa încuiată? Iar câinele acela o fi un simbol al diavolului? Imi continui drumul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
lat spre adâncu-ntunecatelor Siberii cu oase moldovene presărat... Smulși de la vetre-n miez de noapte, grămadă în vagoane pentru vite, părinții fără apă, copiii fără lapte, repartizați spre iaduri diferite în urmă, satele rămase pe mâini străine, și pe jalea lătratului de câini, în calea dușmanilor cotrobăind prin case pe când erau stăpânii lor mânați pe calea robilor... Jilava, 1956 Mamă Țară verișoarei mele, Margareta Dumitriu Locuri natale, păstrate-n suflet vii, o nesfârșit de crudă tragedie pe care-mprăștiații tăi copii cu
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
lumea clasică și ceea ce n-a existat. Important fiind ceea ce cauți. Încă o dată, semăn, se pare, șerpilor care se răsucesc să-și muște coada. Dar mă grăbesc să consemnez visul de azi noapte. La un moment dat, am auzit un lătrat furios. În clipa următoare, a apărut un câine, mare cât un vițel și cu părul întunecat. M-am crezut pierdut. Cum să mă lupt cu o asemenea namilă? Am reușit să-mi fac cruce cu limba în gură și am
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a fost digerată de o enzimă fiecare celulă a fost atacată de un virus necunoscut, fără diagnostic, fără vaccin în farmacia sufletului meu de roți de iarnă. geruri cumplite mi-au aburit privirea de pisică în nopțile care deveniseră un lătrat asurzitor zăpezi grele au rupt acoperișurile făcute din dansurile adolescenței mele. adesea mi-am privit inima scoțând fum pe grătarul zilelor fără sens am simțit cărbunii încinși mușcând din tălpile mele care pășesc ușor să nu deranjeze pe nimeni căpșunile
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
taie cu secera și le face snopi. Ziua a trecut repede! E seară!... Moș Ion are mult de secerat, dar va mai secera și mâine. Se ridică în picioare, își îndreaptă șalele și pleacă'nspre casă. Din sat se aude lătratul câinilor. Își mai privește o dată ogorul, vede snopii așezați în formă de colibă. Ajungând în sat, i se pare firea încremenită. Afară de lătratul câinilor, nu se mai aude decât sunetul tălăngilor de la gâtul berbecilor, care se-ntorc de la pășune. Trecuse
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și mâine. Se ridică în picioare, își îndreaptă șalele și pleacă'nspre casă. Din sat se aude lătratul câinilor. Își mai privește o dată ogorul, vede snopii așezați în formă de colibă. Ajungând în sat, i se pare firea încremenită. Afară de lătratul câinilor, nu se mai aude decât sunetul tălăngilor de la gâtul berbecilor, care se-ntorc de la pășune. Trecuse o dimineață întreagă, trecuseră zile și doamna Mușat așteptase tot timpul ăsta în picioare, tăcută. Ei, Rareș? Ce-ai de spus? Ai văzut
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în toată această goană absurdă, Clossettino holba ochii spre cer, după care scotea limba, bolborosind absolut întâmplător câteva incantații adresate soarelui. Reuși astfel să-și deranjeze costumul maro, elegant. Își smuci furios cravata verde, căci nu putea respira. Dintr-un lătrat destul de scurt și hotărât, deveni clar că în toată această luptă inutilă va fi acompaniat de credinciosul său companion, labradorul Bobby Teleferic, căruia, deși nu-i era clar de ce stăpânul său face asemenea năzbâtii, știa foarte bine că, prin natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
el nu știa încă. Tipul aștepta într-o încordare tremurătoare, cu nervii întinși ca niște corzi gata să se rupă, cu nenorocita aia de sabie în mână licărind în lumină. Da, totul tremura. Martina scotocea după chei. Dinăuntru sosi un lătrat, nerăbdător, un oftat șuierător. Puștiul s-a încordat și mai mult, dar ajunsese și el la capătul încordării. Mai încordat de atât nu se putea. Și în timp ce ochii îi alergau spre ușă, mi-am spus ia mai dă-l dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și azi, din lipsă de cadre, de bărbați politici, ajunsă pe mâna politicianismului corupt pătat din cap până-n călcâie, țară ajunsă pe mâna acestei babe și-n somn tulburătoare de liniști prin sforăitul horcăit, și la vreme de zi, prin lătratul maidanez multiplicat în colții atâtor perverși lingușitori, lichele nerușinate, pleavă în bătaia vântului purtată dintr-un partid într-altul cu teșchereaua plină de furăciuni pe care cu orice slugărnicie vrea să le salveze. Între Savel și alter-egoul său, se ciocnesc
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
iar tânărul a băgat mâna în sacul de gunoi unde era câinele mort și le-a zis muncitorilor că nu e mort. Și muncitorii au râs. Au aruncat lopata în camion. Și din sac s-a auzit un scheunat. Un lătrat. În momentul ăsta, în timp ce scriu rândurile de față, în timp ce bătrânul așteaptă mai încolo, fumând. Traficul vâjâie pe șosea. Pe partea cealaltă a Autostrăzii 84, o familie care s-a dat jos dintr-un break desface un pled pe acostamentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
deși în fapt nu ascult deloc, tonul relatării devine tot mai iritant și mai amenințător. Viteza de transmitere a știrilor pare să crească atât de mult, încât mesajele devin neinteligibile, se amestecă între ele, nu mai disting nimic dincolo de un lătrat strident. Cred că mecanismul meu perfectat de blocaj al urechilor a intrat deja în funcțiune. Lătratul ia încet formă de imagine; o figură schimonosită ce-și mișcă buzele în toate direcțiile și grimasează periodic. Bizară această reprezentare a vocii, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de transmitere a știrilor pare să crească atât de mult, încât mesajele devin neinteligibile, se amestecă între ele, nu mai disting nimic dincolo de un lătrat strident. Cred că mecanismul meu perfectat de blocaj al urechilor a intrat deja în funcțiune. Lătratul ia încet formă de imagine; o figură schimonosită ce-și mișcă buzele în toate direcțiile și grimasează periodic. Bizară această reprezentare a vocii, pe care urechile mele au defulat-o în imagine. Intuiesc, de altfel, o față cunoscută. După privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
voi fi pregătit, când voi fi gata să-l trăiesc. Netrăirea timpului este totuna cu uciderea lui. Lâncezirea timpului înseamnă îmbătrânirea firii sau dilatarea sentimentului morții. Cu cât murim mai lent, cu atât regretul netrăirii timpului devine mai apăsător. Deodată, lătratul se oprește brusc și, odată cu el, imaginea Aspidei se estompează. Îi ia locul "While my guitar gently weeps" a Beatles-ilor. Privesc dincolo, prin ușa întredeschisă și încerc să rețin timpul "întors" pentru o clipă printre vaierele ghitarei. Dulce și iluzorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Căci numai așa pot fi prinși licornii, în actul cel mai necugetat de-a adormi cornul în poala fecioarelor pentru a cădea în somnul cel mai adânc, vecin cu moartea. Somn în care simțurile lor adormite nu mai răspund la lătratul câinilor, galopul cailor sau cântecul cornilor de vânătoare. Or, numai poala unei adevărate fecioare, mai exact, mirosul ei de lapte au acest efect soporific asupra Licornului. Cu alte cuvinte, un Licorn inteligent și cu experiență nu zăbovește în poala unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pentru câteva clipe. El mai degrabă își alege o femeie la fel de tânără și frumoasă, în poala căreia poate dormi, în voie, un somn normal, cu vise, poate nu la fel de năstrușnice, dar din care poate auzi de departe cornul vânătorului și lătratul spart al ogarilor. Or, fata superbă din fața mea avea deopotrivă dezinvoltura, atitudinea, căutătura o vai! dar mai ales mirosul (și mirosul nu m-a înșelat niciodată!) unei adevărate curtezane. Mi-am lăsat în voie cornul în poala ei, fericit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aceea gesticulează atâta, sau pur și simplu eu nu pot să-l aud. Poate-mi vorbește în alfabetul surdo-mut! Nu aud și nici nu pricep nimic din gesturile lui. Îmi duc instinctiv mâinile la urechi, le astup cu degetele. Un lătrat îngrozitor, strident, disonant îmi arestează timpanele, ce încep să dăngănească în ecou ca niște clopote. Scot repede degetele din urechi; oricum nu deslușesc nimic din zbieretele gnomului, îmi vorbește într-o limbă necunoscută, ce, de altfel, seamănă cu toate limbile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de tristețe și de uimire. Dar lumina își reluă mișcarea, soarele, limpede și înghețat, coborî, înroșind puțin zarea la apus, în timp ce la răsărit se îngroșa un val cenușiu, stând să se surpe încet peste întinderea nemărginită. Un câine urlă, și lătratul lui îndepărtat se înălță în aerul care se răcise. Janine își dădu dintr-o dată seama că nu-și mai putea stăpâni clănțănitul dinților. - Murim de frig, spuse Marcel. Ce te-a apucat? Hai la hotel. Dar, stângaci, îi cuprinse mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Marcel, chiar dacă ceilalți n-ar fi fost niciodată izbăviți. Trează de-a binelea, se ridică și ascultă nemișcată o chemare ce i se părea că vine de undeva de foarte aproape. Dar de la hotarele nopții nu ajunse până la ea decât lătratul istovit și neîntrerupt al câinilor din oază. Se pornise un vânt slab și apele lui ușoare se auzeau curgând printre ramurile palmierilor. Venea de la miazăzi, din acele ținuturi unde deșertul și noaptea se împreunau acum sub cerul încremenit, unde viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nou să danseze și să strige, la început încet, apoi din ce în ce mai tare și mai repede, apoi cădeau iarăși și iarăși se ridicau, luând-o de la capăt de nenumărate ori, până când strigătul general slăbi, deveni răgușit, degeneră într-un fel de lătrat aspru, care le scutura trupurile ca un sughiț. D'Arrast, istovit, cu mușchii înțepeniți de lungul său dans nemișcat, gâtuit de propria-i tăcere, simți că se clatină pe picioare. Căldura, praful fumul țigărilor de foi, mirosul trupurilor omenești făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de nervi, se înroșește, sînteți niște idioți, pramatiilor, le strigă izbind cu talpa în pămînt, iscînd un norișor de praf exact în clipa în care un cîine murdar cu blana încîlcită trece pe lîngă ei ca o săgeată scoțînd un lătrat scurt speriindu-l. Nemernicilor, își iese cu adevărat din pepeni Curistul, ați pus cîinii pe mine, calmează-te, încearcă să-l liniștească Gulie, cel puțin ai scăpat de muște, le a speriat potaia. E cîinele vostru, pînă acum a stat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vărsare de sânge. Cu respect Bejan Iustin. Încă o dată Doamne Ajută! Își privi ceasul. Era ora șapte. Putea prin urmare să intre. Curtea era scăldată doar În lumina difuză a unei verande cu geamuri colorate. De undeva din casă venea lătratul răgușit al unui câine de pază. „Banca de organe” era deci supravegheată. Apăsă scurt butonul unei sonerii montate În dreapta ușii și așteptă. Lătratul câinelui deveni amenințător. Pentru puțin timp pentru că o voce bărbătească Îi ordonă „culcat”. Câinele se supuse dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era scăldată doar În lumina difuză a unei verande cu geamuri colorate. De undeva din casă venea lătratul răgușit al unui câine de pază. „Banca de organe” era deci supravegheată. Apăsă scurt butonul unei sonerii montate În dreapta ușii și așteptă. Lătratul câinelui deveni amenințător. Pentru puțin timp pentru că o voce bărbătească Îi ordonă „culcat”. Câinele se supuse dar nu de tot pentru că un mârâit sau scâncit tot se mai auzea, ca o părere de rău. Chiar Petru regretă gestul. Retragerea, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în snopuri, frânghiile rulate. Casa mea se desfăcea în bucăți. Plecam. Iacob se trezise la răsăritul soarelui și făcuse un sacrificiu de grâu, vin și ulei pentru călătorie. Turmele, simțind schimbarea, behăiau și se agitau. Câinii nu se opreau din lătrat. Jumătate din corturi erau la pământ, iar câmpul arăta dezolant, ca și cum vânturi puternice ar fi distrus jumătate de lume. Am mâncat o mâncare sărată de lacrimile celor care rămâneau acasă. Femeile au lăsat resturile nestrânse și stăteau așa, neștiind ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am simțit capul copilului. Camera era în tăcere, iar femeile așteptau să vadă ce o să le cer să facă. Moartea în formă de câine și-a clănțănit dinții, văzând spaima mea. Dar graba ei m-a înfuriat. I-am blestemat lătratul și coada și mama. Am făcut asta în limba mea natală, care îmi suna aspru chiar și mie după atâția ani de vorbe egiptene în urechi. Meryt și ceilalți au crezut că am spus cine știe ce incantație secretă și au murmurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]