656 matches
-
când strămoșii lui erau vânători, nu agricultori; pășește apăsat prin noaptea adâncă strigând: -Azor !.. Azor !.. Lătratul câinelui se aude din ce in ce mai răgușit și mai șters. Când ajunge la coteț, își dă seama că este prea târziu. Cineva îl otrăvise, deranjat de lătratul lui în fiecare seară la ore târzii. -Anică !.. Anică !... ada repede oală cu lapte !.. Ni l-au otrăvit pe Azor !.. Anica sare cât colo în cămașă de noapte, pornind mașinal în noaptea adâncă cu oală de lapte, direct spre coteț
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
că avea opt sau nouă ani. Se plimba pe malul mării, cu mâinile în buzunare și aerul unei persoane adulte, adâncită în meditațiile ei. Ajungând în fața lui, se opri și se uitară surprinși unul la altul, în vreme ce câinele lansă un lătrat prietenos și preventiv totodată. Contrariat, calul își manifestă nerăbdarea trăgând de frâu. În clipa aceea, din vârful dunei, cineva începu să strige cu mâinile pâlnie ca să se facă mai bine auzit: Nel, Nel! Era o fată cu părul în vânt
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o jigodie murdară, asta nu!" Nu vă supărați, domnule, nu știam că e câinele dumneavoastră. Dar nu sunt supărat, domnilor, câtuși de puțin, am spus asta pentru câine." Hector, care asista la schimbul de cuvinte aparent foarte interesat, scoase un lătrat plin de dispreț spre jucători, înainte de a le întoarce spatele ca să-l urmeze pe șeful de gară spre tejghea. Filip, mi s-a spus că azi noapte au fost uciși doi oameni pe zonă... " Da, încercau să treacă estuarul. E
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
băteau în nord și se băteau în vest. Se băteau în toate colțurile pământului și se vor tot bate... Masive concentrări de trupe erau semnalate în regiunile Kievului și Odessei, iar dincolo de frontieră demonstrațiile de forță militară se înmulțeau. Un lătrat vesel îl aduse pe locotenent spre realități mai apropiate. Hector! Întors din depărtări, o văzu pe Nel care alerga spre el, în urma câinelui. Se opri. Ajunsă în fața lui, îl privi cu capul dat pe spate, surâzătoare. Purta rochia roz cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să se strecoare dincolo de tristețe. Tristețea vieții plate în care mișună doar conflictele mărunte. Îl apucase miezul nopții aplecat asupra cărții, ochii tulburi abia de mai puteau rămâne deschiși, în timp ce tic-tacul ceasului din apropiere număra nonșalant clipele de trecere. Un lătrat leneș de câine se auzea la intervale exacte, spărgând cu sunetele lui, prelungite într-un început de urlet, tăcerea apăsătoare. Ultima șansă ar fi... dar își aduse aminte că un japonez genial, pe nume Hokusai, spusese cândva: "La optzeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Și mai citi anevoie începutul paginii următoare: "Principalul e să ai un suflet iubitor de adevăr și care să culeagă ceea ce trebuie de pretutindeni unde i se oferă", după care închise cartea și se duse la culcare. Câinele renunțase la lătratul în gol, iar clepsidra măsura încă inexorabila scurgere a timpului. 99 Într-o lume dominată de frenezia imaginii, de ce și în jurul cărții nu ar exista o asemenea frenezie? Orice capital de imagine este în ultimă instanță un element de protecție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
privi vreo clipă în urmă. Sunt momente când toate, absolut toate gândurile se volatilizează, dispar în neant ori poate se depozitează undeva în univers; momente de maximă grație Divină în mijlocul naturii încremenită în frumusețe și liniște desăvârșite. Încet-încet, în acompaniamentul lătratului, am ajuns în fața ușilor de termopan. Am urcat greoi treptele scării placată cu gresie, am apăsat clanța și am ajuns într-un fel hol pentru primirea vizitatorilor, unde pe partea stângă sunt așezate trei scaune învechite unul lipit de celălalt
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
roșu, ca la desfăcat să-i putem găsi mai ușor, fiind mulți mai mulți decât acum. El mi-a făgăduit c-așa va face. N-am știut când s-au retras ceilalți la culcare, doar mi-amintesc c-am auzit, lătratul lui Rex prin curte, căci noaptea era liberat din lanț. Mulți au fost serile petrecute împreună cu sătenii mei! Multe și frumoase amintiri care n-au voie să se piardă în negura timpului! Nucii bătrâni În livada noastră am avut trei
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
am moștenit dragostea pentru pământul natal, satul și oamenii lui. Mereu îmi spunea că, nu poate fi considerat cult un om care-și uită părinții,leagănul copilăriei sale, locul unde a văzut prima floare, unde-a auzit întâiul ciripit sau lătrat. Omul trebuie să știe de unde vine și încotro se îndreaptă. "dragostea de patrie este cea dintâi virtute a omului civilizat". (Napoleon). Nimic nu poate fi mai atrăgător, mai scump, mai sfânt, decât locul în care te-ai născut și părinții
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
un câine, am îndrăznit să intru în curte, cu bicicleta plasată strategic, cu rol de scut împotriva lui și a privirii posibilor vizitatori. Panicat, m-am așezat pe-o bancă, căutând disperat variante. Salvarea a fost muzeografa care, alerată de lătratul insistent, a ieșit să-l liniștească. Am rugat-o să se apropie și să nu râdă auzindu-mi pățania. Îi sunt recunoscător și acum fiindcă a adus un ac și ață, datorită cărora mi- am putut continua drumul. Nu înainte de
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
degradantă a lanțului. De cu seară își lua în primire postul ca o santinelă, veghind cu strășnicie întreaga proprietate asupra căreia era singurul și neînfricatul stăpânitor. În nopțile scurte de vară, ori în cel lungi și friguroase ale anotimpului alb, lătratul lui puternic și sonor, ca al unui clopot de bronz, se făcea cunoscut până la marginea orizontului. Semnalele lui sonore emise în eter erau cunoscute și îndrăgite de grumăzeșteni, deși mulți dintre ei nu-l văzuseră niciodată. Câteodată, în iernile cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în fața ceaunelului gol, a început să latre. La început mai încet, apoi din ce în ce mai tare, până când așa, ca într-o hipnoză, gâtlejul lui a început să scoată niște urlete aiuritoare. Bunica era în pat, toropită de căldură. Când a văzut că lătratul nu mai contenește, cu baticul căzut pe spate și părul albicios într-o dezordine caricaturală, a pus mâna pe bastonul ei de corn, a ieșit din cămăruță și i-a aplicat bietului animal o lovitură de băț cu atâta ură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
va mânia. (David 102) Unde sunt milostenia și îndelunga-răbdare? Unde? Sunt complet tulburat, Doamne! Ajută necredinței mele! Luminează-mă! ... Se lăsase întunericul peste țară și peste sufletele noastre debusolate. Era liniște în colivia noastră cu gratii; nu se auzea decât lătratul sacadat, ritmic și obstinat al roților la extremitatea șinelor ca un memento dureros al unei epopei dramatice: da-da, da-da, da-da... Pe fondul acesta de huruială neîntreruptă și înnebunitoare, sora noastră, Țuki, a făcut cunoscută mamei necesitatea îndeplinirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
gurii. Nicicând nu mai avuseseră Bucureștii străzile atât de goale și pierdute într-o tăcere bizară, fără forfota oamenilor sau muzica localurilor. Era de parcă toți dispăru- seră subit, din cauza vreunei catastrofe, obloanele caselor părăsite erau trase, porțile încuiate bine, doar lătratul vreunui câine mai strica perfecțiunea liniștii. Toată lumea era deja la Cotroceni sau urma să ajungă imediat, pentru a-și lua un ultim rămas-bun de la Regina Maria, al cărei trup zăcea pe catafalcul din „Sala Bizantină“. Printre glorioase aduceri aminte, Regina
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
zi se opri când observă aranjamentul straniu al mobilei. Canapeaua secționabilă, scaunele Le Corbusier și mesele, toate fuseseră rearanjate pentru petrecere, însă acest nou decor îmi apărea ciudat de familiar. Am vrut să văd de ce, dar sunetul aspiratorului combinat cu lătratul lui Victor au forțat stafia să se îndrepte degrabă spre bucătărie. Casa fusese menționată sub numele de McVila în articolul din Talk: 3000 de metri patrați, situată într-o suburbie prosperă, în plină expansiune, iar casa de la 307 Elsinore Lane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
oftat. - Nu mi s-a „tăiat filmul“, Jayne. Eram epuizat. - De ce, Bret? De ce erai atât de epuizat? Stătea tot cu spatele la mine, însă vocea i se crispase. Mi-am sorbit băutura. - Ei bine, câinele ăsta s-a dat în spectacol cu lătratul și cu cerșitul atenției toată săptămâna. Știi ceva, iubito, întâmplarea face ca asta să coincidă cu faptul că tocmai am început să scriu un alt roman și sunt extrem de deranjat și de îngrijorat. - Da, știu, Victor nu vrea să scrii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să se uite spre pădure. Apoi sări de pe verandă și începu să latre din nou. - Victor, am strigat cât am putut de tare. Îi vedeam silueta săltând peste câmp, ca și cum ar fi urmărit ceva, după care intră în pădure și lătratul încetă. Am luat o altă gură de băutură și m-am hotărât să-l aștept să se întoarcă. Am privit spre chiloții de baie. M-am gândit la Mercedesul coborând pe Elsinore Lane. Cât timp ne urmărise? Cine fusese în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se distraseră destul de bine la mall, răsfățând-o pe Jayne cu relatarea diverselor secvențe din filmul pe care îl văzuserăm, apoi a urmat o discuție lungă despre Victor (care nu mai voia să mai doarmă în casă, dar al cărui lătrat panicat din toiul nopții făcea imposibilă respectarea acestei dorințe). Singurul lucru care a avut un soi de impact asupra mea - singurul care a răzbit prin aburul acela - a fost când Sarah l-a adus pe Terby, deși nu-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
trecut de aparatul de filmat a început să urce pe aleea de granit spre casa tatălui meu, agilă dar fără grabă, mișcările ei reci și imprevizibile. Puteam auzi valurile Pacificului lovindu-se înspumate de țărm și de altundeva se auzea lătratul unui cățeluș. Aparatul de filmat urcă atent spre un mare panou de geam, surprinzându-l pe tata într-un fotoliu, înconjurat de oglinzi și mobila bine lustruită. Se auzea și muzica din casă - o melodie pe care am recunoscut-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spume, și s-a avântat din nou asupra noastră. Când m-am întors mi-a căzut lanterna, făcându-l pe Robby să strige alarmat. Am ridicat lanterna și am îndreptat-o spre arătare, care s-a oprit - aparent nedumerită. Afară, lătratul lui Victor devenise isteric. Arătarea s-a repezit din nou spre noi. Și atunci iar mi-a scăpat lanterna. Becul s-a spart, înecându-ne în întuneric, în timp ce arătarea venea peste noi. Am înhățat mâna transpirată a lui Robby, alergând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în liniștea serii, la un canton singuratic în munte... * La Dorna 6 August. La Hotar. Bistrița murmură între plutele înșirate la amândouă malurile. Poenile și răriturile pe de laturi. În fund la obârșie, neguri, și lucirile portocalii ale soarelui. Un lătrat de câne, undeva un plâns de copil, mugete de viței, sunetul arcurilor unei trăsuri. Scovarză. Acesta a fost un băiat pe care l-am cunoscut în gimnaziu. Era în urma mea, băiat bun. A isprăvit 4 clase gimnaziale, pe urmă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nejustificată. 16.VI Dimineață ușor învăluită, rouă, ceață, liniște deplină; din când în când s-aude cucul, apoi .............. departe în parc; stăncuțe vorbesc subțirel pe deasupra plopilor tremurători și brazilor; vine și din sat câte-o dată zvon de vaci și lătrat de câne. O tihnă desăvârșită stăpânește peste distrugerile de ieri ale războiului, peste suferințele încă aparente. Țârâitul cristalin al lostunilor... * În Polonia germanii au ucis 74 academicieni și 250 profesori univ. și docenți. * În Lituania deasemeni în urma unei învinuiri ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
perisabilă și permite reapariția nemediată de om, din însăși substanța perenă a pământului. Semnalul coborârii sub pământ este dat de paznicul mitic de la intrare: „o cățălușă cu măsălile dă oțăl șî cu dințâi dă fier șî ea nu șede dân lătrat, șî zâua șî noaptea. Când oi auză-o că n-a mai lătrat, ea să culcă. Șî vez’ că-i o găurice mică-n pământ - tu să intri pă gaura aia cu cal cu tot. Ș-acolo dai de zână
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mă execut. A venit și vremea poveștilor. În fiecare seară Buni trebuia să-i spună o poveste. Și dacă schimba vreo frază sau omitea ceva, Irina o corecta, până când, obosită, adormea. Eu Îi citeam din Dumbrava minunată a lui Sadoveanu. Lătratul câinelui Patrocle i s-a părut deosebit. Când am ieșit la plimbare, În căruciorul sport, pe străzile de pe Dealul Copoului, fiecare lătrat de câine era al lui Patrocle. În aceste condiții, pe la șase anișori Într-o duminică am venit de la
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
sau omitea ceva, Irina o corecta, până când, obosită, adormea. Eu Îi citeam din Dumbrava minunată a lui Sadoveanu. Lătratul câinelui Patrocle i s-a părut deosebit. Când am ieșit la plimbare, În căruciorul sport, pe străzile de pe Dealul Copoului, fiecare lătrat de câine era al lui Patrocle. În aceste condiții, pe la șase anișori Într-o duminică am venit de la facultate cu un cățel Dalmațian de 5 săptămâni. Era cel mai frumos cățel. Sub Îngrijirea lui Milly, Bella, căci așa a botezat
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]