1,385 matches
-
pe punte ocupați cu desfacerea pânzelor de la prova și de la pupa. Presiunea atmosferică scăzu din ce în ce mai mult. Când ceața se risipi, valuri mari și negre ca smoala se înălțară din toate părțile. Vântul făcea pânzele să fâlfâie, iar ploaia lovea din lături trupurile marinarilor care munceau. Luând aminte la furtuna dinainte, negustorii din cabina cea mare și solii își urcară deasupra încărcăturii desagii de pe polițe și își legară strâns așternuturile și hainele tot deasupra încărcăturii, ca să nu se ude. Curând valurile începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mănăstirii era cufundat în liniște, căci vremea siestei încă nu se terminase. Din coridor ieși în grădina interioară. În spatele iazului, un bărbat sfrijit cu capul atârnând fără vlagă era răstignit pe o cruce. Apa din fântâna arteziană dădea pe de lături susurând. Împrejurul statuii se deschiseseră ca o flacără niște flori pe care nu le mai văzuse în Japonia. Un simplu ostaș ca el, care crescuse în vale și trăise socotind acel petec de pământ o lume întreagă, nu înțelegea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mincinoși, niște copii care nu vor să asculte Legea Domnului, 10. care zic văzătorilor: "Să nu vedeți!" Și proorocilor: "Să nu proorociți adevăruri, ci spuneți-ne lucruri măgulitoare, proorociți-ne lucruri închipuite! 11. Abateți-vă din drum, dați-vă în lături de pe cărare, lăsați-ne în pace cu Sfîntul lui Israel!" 12. De aceea, așa vorbește Sfîntul lui Israel: Fiindcă lepădați cuvîntul acesta, și vă încredeți în silnicie și vicleșuguri, și vă sprijiniți pe ele, 13. de aceea, nelegiuirea aceasta va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
să ne amorțească simțurile căutând să ne reducă la stadiul de numit HR Patapievici, noi nu valorăm nici măcar cât o turmă). Această revelație am avut-o mai ales în ultimii ani, când jigodii de marcă a jidănimii trăitoare aici, aruncă lături cu toptanul în mioriticul nostru popor. Când toată această țară românească era îndurerată de pierderea unui mare patriot român, unul din cei mai mari poeți ai neamului, când toți deplângeau trecerea în neființă a lui Adrian Păunescu, cine credeți că
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cu hăhăieli hilare și tâmpenii politice spuse la modul ritos? Cine ar mai canaliza toate energiile negative, din țara, asta într-o fluență continuă? În funcție de cine, s-ar face și s-ar desface, alianțe preelectorale, electorale și postelectorale? Cu ce lături și dejecții și-ar mai umple televiziunile jurnale de știri? Nici nu pot să-mi închipui, ce triste si anoste ar fi talk- show-urile și forumurile de pe Internet, unde tipi care în lipsă de altceva îl fac, bucăți-bucățele! Nici
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
păcat că n-am văzut-o ca s-o descriu. Cred că era așa de interesant, încît aș fi uitat că mă privește personal și m-aș fi amuzat ca la teatru. Irina în mijloc și toți ceilalți pe de lături. Secretul plesnise. Marcu întreba buimac: "S-a putut să ai un așa mare secret sufletesc și eu să nu știu nimic?" Ceilalți țipau pe diferite tonuri: "Rămîi aici!" Gina întreba: "Ce faci, vii cu mine?" Și Irina se zbătea: "Ce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Atingerea mâinii celor mai mulți oameni mi-ar produce o displăcere vie. A câtorva mi-ar fi indiferentă, o simplă senzație tactilă. Atingerea mâinii Adelei îmi răspândește în sânge și în suflet otravă. Trăsura mergea acum repede la vale, zvârlind pietrele în lături. Am început să-i țin Adelei o prelegere de astronomie sentimentală și cât am putut mai elocventă, țesând expunerea cu melancolii după anii de altădată. Dar în momentele acele cochetam, ori exprimam, din inerție, stări de suflet inactuale. În realitate
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
stângă a frunții. Învins mereu de imaginea ei de pe scări, mobilizând ultimele rezerve ale voinței. Acum mă privea atentă. Expresia figurii ei avea ceva întrebător. Apoi ochii îi deveniră nesiguri. Părea că-și înfrînge greu nevoia de a privi în lături. Își luă însă numaidecât și din plin aerele de grande-dame, dar nu și vocea sonoră, pe care o încerca fără să reușească. Își așeză din nou pala de păr pe jumătatea stângă a frunții. Apariția doamnei M... în cerdac m-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
-i dorește fericirea!... Nu i-am răspuns nimic. I-am cerut adresa exactă ca să-i trimit cartoane cu vederi. Mi-a spus cu o tremurare necunoscută de lumini în albastrul ochilor și cu glasul ei cel mai voalat, privind în lături: "Nu știu bine unde am să fiu săptămânile viitoare". Dar cum nu putea sta la îndoială decât între două adrese, și amîn-două la locuințele ei, la țară și la oraș, era limpede că nu vrea să se prindă în obligațiile
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o scurtă scatoalcă peste ceafă se lăsă păgubaș. Ce-i drept, În zilele geroase de iarnă, când Încălzeau baia de aburi, Înainte de a-i pune ventuzele, folosindu-se de un mănunchi de pene de gâscan, Fedot nu se dădea În lături să-i ungă spatele cu ulei amestecat cu gălbenuș de ou și, chipurile-n glumă, s-o gâdile sub subsuori. Dar unde era Ioan Stâlpnicul și unde Simion Scărarul și unde Ivanko Barabulea sau Ivan Kapustin sau Matvei Gorilo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ale rândunelelor coborau din cuibul de sub grindă, se lăsau În jos, gata-gata să atingă spinarea osoasă a Evlampiei, treceau prin furcile caudine ale celor două coarne ce se pregăteau mereu să Împungă aerul, făceau o volută prin fața ușii date-n lături și se pierdeau pentru o clipă din vedere, zbenguindu-se deasupra curții pline de tot felul de orătănii gălăgioase, după care se Întorceau făcând aceleași piruete În aer și se așezau, ciripind cu gingășie, la locul lor. Cu găletușa strânsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Înfățișare dezolantă, oricare provincial fiind În vizită se putea minuna cum de se mai țin zidurile pe verticală, din precauție ocolind’o...!! Curtenitor, Șeful Șantierului Îl apucă de braț pătrunzând Într-un gang jegos, plin de zoaie de urină și lături, deschizând o ușă care fură nevoiți s’o proptească de perete pentru a nu cădea pe ei accidentându-i. Intrarea suficient de Întunecoasă, urcară pe bâjbâite o scară de lemn ce scârțâia din toate Încheieturile, dar Șeful Șantierului era așa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
escorta Înjurând tot timpul, forțându-i să mănânce repede pentru a relua lucrul...! Tony Pavone era necăjit, dezorientat, pe deasupra flămând: porția lui o oferea altora, preferând moartea prin flămânzire, o moarte lentă, perfect conștientă decât să-și batjocorească ființa acceptând lăturile otrăvitoare ce erau distribuite În bătaie de joc, pentru ai umili...! Era adevărat. Atunci când fusese transferat din carantină la secția muncitorilor și căpătase acele castroane pline cu mâncare i se păruse ceva mai comestibilă. Dar nu era așa. Aceiași varză
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o ofeream celor cu nu știau să rabde de foame, am Început să mă Îngrijorez. Cu toată rezistența mea la flămânzire, Începusem să am unele amețeli și Începusem să suport foamea hotărât să mor decât să-mi batjocoresc ființa cu lăturile oferite arestaților. Jumătatea sfertului pâinii de un kilogram, Îmi ridica moralul și o savuram cu Încetul În tot cursul zilei respective, cu speranța zilei de mâine, ce nu va Întârzia să vină...! Într-una din dimineți, am fost selectat să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dintr-un foc. Zidul mic de la Union Square, platforma verde ridicată a gazonului despărțită de cărări cenușii uscate și traficul rapid În cerc - automobilele spurcate, necugetate, Împuțite. Sammler n-avea nevoie de mâna lui Feffer pe cot. Se trase În lături. — Eu intru. — La ora asta nu găsești taxi. Se schimbă tura. O să merg cu dumneata. Sammler, ținând Încă pălăria și caietul la subsuoară, cu umbrela agățată de Încheietură, Își urmă drumul În lumina jumătățită a coridoarelor, În fumul cârnaților pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
înflorea pe buze atunci când îți închipuia oase rupte și răni pe care nici măcar Naji n-ar fi fost capabil să le repare. Jina și-a luat prietenele de câte-un braț și toate trei și-au făcut loc, împingând în lături anturajul lui Alice. Autoarea stătea lângă peretele din fundul sălii și se întreținea cu vreo duzină de New York-ezi. Pe paharul cu șampanie pe care-l ținea în mână era imprimat Viețile Secrete din Clubul Sushi. Părul șaten, lung până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mai mult decît se cuvenea dacă așa aveam chef. Poate pentru că meseriile noastre se Înrudeau din multe puncte de vedere. Căutam să nu jignesc pe nimeni dintr-un spirit de conservare caracteristic. Dacă puteam să beau, nu mă dădeam În lături, bineînțeles, dar dacă beam acum, trebuia să-mi las mașina aici. Și mîine... cîtă bătaie de cap să vin să-mi iau mașina. Nu merită sau, dacă stau și mă gîndesc mai bine, poate ar merita. Dacă mi s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
domnul Nemuro a dispărut fără motive și m-am simțit complet abandonat... Ba nu, nu chiar așa... Cred că un complex de inferioritate... sau gelozie, aș putea spune. Eu n-am niciodată parte de ce-i frumos, sînt mereu lăsat În lături... Așa că am căutat și eu un motiv oarecare, numai să fie, ca să-mi pot și eu explica anumite lucruri... și m-am simțit satisfăcut... E explicabil pe plan psihologic, nu?... Și-apoi mai e ceva... foarte dificil... pînă acum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
chiar ordinea de drept ce o instaura, pentru că înainte de toate trebuia instaurată frica, teroarea. Ce fel de stat se naște? te întrebai. Cel arestat fusese adus la tribunal nu de gardieni, care nu mai aveau nici o autoritate, stăteau pe de lături, ci de banda aceea de bătăuși. La ce te gândești? - La ce spui. Ce e de făcut? Care-i calea? - Calea e-n voi, în voi toți, dar vor mai trece încă zeci de ani pân-atunci. Mai e ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
anului 1943, crivățul de care vorbești a început să bată, dar vom găsi în noi tăria de a ne mai aprinde la jăratecul mutat în cenușă... Suntem încă tineri. Și când ești tânăr...” Poarta casei lui Lung se dă în lături. Un bărbat scund, în jur de treizeci de ani apare în prag și-l strigă, cică e „convocat” la primărie, deși e duminică. Lung se miră, întreabă de ce, dar cel venit dă din umeri că nu știe. Lung se scarpină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lumii, cum ni se spunea), era același cu cel ce secătuia viața însăși, complexitatea, strălucirea relațiilor umane. Era ca și cum respirația societății se prinse izgonită de o piază rea. Mai era sectorul codului penal cu furtișagurile, escrocheriile lui, nimicniciile vieții omenești, lăturile valului dintotdeauna. Roba de pe umeri ne fusese smulsă de mult, destinul părea să fi fost în felul acesta conștient că urma să prezidăm cenuși. Lumi buimăcite își cerșeau bruma de dreptate, câtă mai rămăsese de partea lor, cu ochii ațintiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
apare mai clar. - Și voi ce-ați făcut? Ce faceți? - vorbi ivit deodată lângă mine ca-n atâtea rânduri. - Ce puteam face? întrebai neînțelegând dacă tonul lui era mustrător sau prietenos. Se așeză în fotoliu lăsând să-i atârne în lături, pe speteze, pelerina albă, imaculată ca-n tinerețe. - Ce-ai spus? vorbi făcându-se a nu mă fi auzit. - Ce puteam face? repetai. Ce-am fi putut face? Noi nu suntem chemați decât pentru a aplica legile așa cum sunt. Atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Crâșmarul întrebă: —Dincotro?... Dar necunoscutul n-avu când răspunde, ochii se lărgiră deodată, se aprinseră, obrajii i se făcură pământii; scăpă paharul din mână, gemu: — Nu mă lăsa... șovăi și căzu ca un mal pe spate, cu brațele întinse în lături. Zâmbetul larg al crâșmarului se șterse brusc și gura se strânse pungă, pe când ochii lui mici rămâneau țintiți de încremenire. Ieși repede de după tejghea, se plecă puțin asupra străinului, dar nu zise nimic; se învârti năuc de câteva ori prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
repede și se strecoară subt un podeț. L-au împresurat. Cuconul Vasile, de departe, trage al doilea foc asurzitor, bolovanii pornesc, se izbesc și se înfundă pe gura neagră a podețului, mulțimea se apropie fierbând. Dar deodată se răsfrânge în lături îngrozită, unii cad pe spate, alții se rostogolesc spre laturi... Cânele a zvâcnit ca un bulgăre de zăpadă de sub pod și, prin șanțul pe care l-a croit spaima înaintea lui, sfârâie ca o arătare. Dar ciomegele l-au ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
În numele lui Issa Mesia, să ne întoarcem! Tonul lui era implorator, căci numitul Juan era înconjurat de alți patru militari castilieni în mod vizibil amețiți și înarmați la fel ca el, cu impunătoare halebarde; toți ceilalți trecători se dăduseră în lături, spre a asista la scenă fără să se amestece. Warda explică dintr-o suflare: — E fratele meu! Apoi îi zise tânărului care rămăsese fără grai: — Juan, eu sunt Esmeralda, sora ta! Rostind aceste cuvinte, și-a desprins brațul din pumnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]