843 matches
-
În balansoar, unde, stând comod, m-am abandonat lecturii pe diagonală, În vederea trecerii În revistă, ordonată și judicioasă, a broșurii de referință. Așteptările nu mi-au fost Înșelate! Îmi aștern la repezeală impresiile pe hârtie: Efortul nostru e salutat cu lăudabilă satisfacție. Numărul din Litera și rândul pe care Îl avem În fața noastră, tot atât de viguros ca și cele cu care s-a pornit la drum, se spetește cu succes pentru a se menține la nivelul pe care de-acum Îl pretinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ofer un loc restrâns În buletinul meu curiosului raport Viața și opera Morarului, care ne-a sosit cu poșta aeriană și maritimă. H.B.D. VIAȚA ȘI OPERA MORARULUI Nu fără o urmă de dreptate, câțiva impulsivi, Împinși de zelul cel mai lăudabil, au avut pretenția să dea de pământ cu recentul opuscul al doctorului Puga y Calasanz: Minuțioasa cercetare a compozițiilor atribuite În general Meșterului Pedro Zúñiga, poreclit Morarul. A fost mare, desigur, scandalul de presă din Zaragoza, mai ales În Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aproape la fel de bună. La Cambridge s-a acordat profesorului Iulian Mincu titlul de „Omul anului”. Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band. The Man of the Year este savantul culinar responsabil de alimentația științifică, din vremuri deloc Îndepărtate. Tardiva dar lăudabila admirație pentru notoriul academician ar trebui să oblige Cambridge-ul să mănînce salam murat În soia zece ani. Și gheare de găini scheletice. Să acorde același titlu, chiar dacă puțin mai postum, și omului cu inițiativa, geniul criogeniei, al munților, răchitei, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În ciuda faptului că, recent, l-am văzut cu-adevărat la televizor, cu un laptop În mînă. La același aparat, imaginile unui sat complet distrus de ape au apărut sub titlul „Apărați de Dumnezeu”. Puțin exces de zel religios este oricînd lăudabil. Ne găsim astfel În deplină armonie cu natura (forța brutală a unui fenomen - acum a ploii - egal violență). Cu cît devine mai lipsită de eleganță și mai brutală, cu atît lumea se arată mai copleșită de credință, pînă la strănut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ale acestui caz. E o chestiune de principiu, pe care noi, editorii, am fost mândri s-o susținem. M-am mai gândit, în calitatea mea de redactor, că sunt anumite pasaje în manuscrisul lui Michael, scrise pe un ton academic lăudabil, riguroase în perspectiva lor istorică și poate că ele s-au dovedit a fi cam îndrăznețe acelor cititori atrași de carte, din ceva mai mult decât o firească și sănătoasă curiozitate de a ști mai multe despre masacrul din ianuarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pare rău că nu am cumpărat trei cafele, dar n-am știut că o să fii aici. Tata părea realmente tulburat de chestia asta, ceea ce era emoționant. Știam că Îl deranjează faptul că mezina lui are un iubit, dar făcea eforturi lăudabile să nu se observe. Nici o problemă, Dr. S, am adus și eu câte ceva, așa că se pare că avem destul. Și, ca să vezi, iată-i pe tatăl și pe prietenul meu stând unul lângă altul pe pat - fără urmă de stinghereală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și grija pastorală, care deveniseră o povară supărătoare sau responsabilități de mîna a doua; și așa se născu instituția parohiilor, care în secolul al X-lea au început să fie introduse și în orașe sub ochii Episcopului (instituție în sine lăudabilă și progresistă, de altfel); locuințele episcopale încetează să mai fie academii înfloritoare de știință ecleziastică și de sănătate pentru tinerii ucenici crescuți ca o speranță de viitor pentru Biserică, devenind un fel de curți princiare pline de militari și curteni
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
tinerii ucenici crescuți ca o speranță de viitor pentru Biserică, devenind un fel de curți princiare pline de militari și curteni; fără zelul arzător și apostolic, fără meditația profundă sau grăitoarele cuvinte divine; acesta era decorul acelor case; cea mai lăudabilă trăsătură a lor era faptul recunoscut că erau de o răutate moderată și ca un fel de piedică a mîndriei militare. Grija pastorală pentru popor fu, astfel, abandonată cu atîta nepăsare către Clerul de jos, încît încet, încet preoții de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
un potrivnic. Selectarea din realitatea totală este la fel de necesară În știință ca și În artă; Însă În afara acestor domenii (pentru care testul final de selecție este utilitatea, sau beneficiul, pentru propria noastră specie), ea distorsionează grav și limitează orice relație lăudabilă. Mi-am nedumerit Întrucâtva gazdele mele din Uppsala, unde mă dusesem să conferențiez despre roman, cerându-le (după ce am Încheiat Îndeletnicirea literară) să văd grădina lui Linnaeus În loc de comorile uneia dintre cele mai vestite biblioteci din Europa. Mă Încerca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
dar asculți și citești doar fiindcă așa se face și nici că se poate altfel, tot așa trebuie că există și un snobism politic de calitate. Orice yuppie are, de câteva ori În viață, șansa de a Îmbrățișa un snobism lăudabil. Am cunoscut de pildă tineri de succes care, infectați de virusul specializării, citindu-l mai Întâi pe Kundera, s-au Întors la Hašek, l-au Înțeles pe Hrabal și, Încet-Încet, au trecut la Mrožek, la nuvelele, minut ale lui Orkeny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
vor apăra, "chiar în caz de război", valorile europene de libertate, solidaritate, toleranță etc.; congresiștii erau după un dejun bun, cu "vin stimulator" (scrie Sebastian, cu năravul lui de-a transforma în derizoriu aproape orice atinge), ceea ce explică entuziasmul lor "lăudabil". Constatarea - rece și fără regrete - a decesului Europei și a valorilor ei (identică cu diagnoza lui Nae Ionescu: Ideea europeană a murit") se completează la Sebastian în mod natural cu tema, de origine sută la sută năistă, a autarhiei României
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
ar fi vrednic de-o atenție unui ziar italian român; și dacă ar succede o dată de-a porni curentul unei colonizări latine spre România, nu ne îndoim că chiar latifundiile României proprie ar fi un teren roditor pentru o asemenea lăudabilă operă. {EminescuOpX 135} Nu ne facem mari iluzii asupra acestui plan - din contra sîntem mai aplecați de-a crede că nu va reuși decât că va reuși. Dar bine cercetîndu-se terenul și având ținte limpezi înaintea ochilor, lucrul n-ar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
adus aminte cumcă, asemenea tiradelor din tragedie, lucrurile par foarte jalnice, dar nu sânt adevărate. Nomenclatura chiar de dreaptă, stângă, centru are în alte țări cu totul alt înțeles. Centru în Germania de ex. însemnează tocmai partidul cel mai reacționar; lăudabil prin tăria convingerilor lui... dar reacționar. Iar cât despre Italia și Spania - acolo nici nu există centre în sensul "Presei".. Nu e nici o deosebire bunăoară între d-nii Cairoli și Depretis, decât că unul reprezintă foasta stângă a unei provincii, iar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de la 6 ianuarie) ne surprinde cu știrea că d. T. 0. Griuvara a descoperit în Biblioteca Națională din capitala Franciei două manuscripte de interes național. Foaia publică cu plăcere o scrisoare și un articol al d-lui Giuvara, felicitîndu-l pentru lăudabila osteneală {EminescuOpX 171} ce-și dă de-a dezmormânta documentele privitoare la țara noastră și recomandă ca exemplul acestui domn să fie imitat de orice bun român. Iar modestul d. Giuvara, "cunoscînd zelul cu care bătrânul " Romînul", stâlpul ziaristicei noastre
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
făcut pe file unse facsimile de pe pagine și cum a copiat unul din manuscripte, păstrând numărul șirurilor și numerotarea paginelor din original. Când aude cineva de dezmormântare de documente privitoare la țara noastră, de un interes național, de felicitări pentru lăudabila osteneală ce trebuie imitată de orice bun român, prin care se îmbogățește, întru cât de puțin, scumpa noastră literatură națională născândă, apoi mai văzând și articolul care începe cu esclamația "Veste bună! " (de astă-vară) și de norocul de-a fi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sale dramatice. D-sa este același și iar același în oricare rol. În Keronan a avut un joc foarte greu și, putem zice, aceasta-i întrecea puterile. Suntem în drept a spune aceasta, amintind ultimele acte în cari, cu toată lăudabila silință ce a pus, s-a obosit foarte mult, fără să ne atingă atât de adânc precum ar fi voit poate; d. Hagiescu înțelege rolul ce i se încredințează și-l studiază asemenea, însă, nedîndu-i-se roluri cari să se potrivească
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
acordeon. Abdomenul ferm, fără pic de burtă. Sexul mare, energic. Lipsa feselor (o dramă pentru femei, pe care, și dacă ar scrie zeci de tratate, tot n-ai înțelege-o: ce le trebuie lor fund la bărbați?!). Picioarele de fotbalist, lăudabile. Gleznele subțiri. Tălpile cuminți, fără monturi, aliniate pe gresie. Despre degetele de la picioare, ce să mai zic: multe, normale, inerte. Ce poate fi mai trist decât o asemenea priveliște? În tot infernul ăsta de piele și oase, pâlpâia o salvare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înclinație estetică, dacă nu și ceva invidie. Comentatorul își exprima nemulțumirea, ar fi vrut mai mult de la omul lui. Ce-i drept, nu se înțelegea foarte clar cine trebuia „urmărit“, stilul sau individul, dar intențiile se-aflau acolo, demne și lăudabile. Anonimul Filologesc părea generos, își încuraja de la distanță victima să scrie mai departe, să „furnizeze material“. Semnătura criticului era și ea indescifrabilă, „obscuritatea“ se extinsese la nivelul identității evaluatorului, ca într-un dosar clasificat. M-am împins mai bine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
decât a noastră; visam mereu la un oraș mare, precum Neapole, cu palate, zgomot, vuiet, viață... Ah, visam câte și mai câte! Însă mai târziu mi s-a părut că și în închisoare poți găsi o viață enormă. — Ultima idee lăudabilă am citit-o în Crestomația mea, când aveam doisprezece ani, spuse Aglaia. — Asta-i filosofie, remarcă Adelaida, sunteți filosof și ați venit ca să ne povățuiți. Poate că aveți dreptate, zâmbi prințul, cred că într-adevăr sunt filosof și, cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aminte... pentru că veni vorba... Sunteți foarte prăpăstios, observă Alexandra. Prințe, sunt sigură că ați dorit să demonstrați că nici o clipă nu trebuie prețuită într-o copeică și că uneori cinci minute sunt mai scumpe decât o comoară. Toate acestea sunt lăudabile, dar, dați-mi voie, ce-a făcut amicul care v-a povestit aceste grozăvenii... doar spuneați că i s-a comutat pedeapsa, deci i s-a dăruit „viața nemărginită“. Ei, ce a făcut el cu această bogăție? Și-a trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lecții; în asta, din partea dumneavoastră, nu-i nici un triumf. Cu chietismul dumneavoastră puteți umple cu fericire și o sută de ani de viață. Dacă vi s-ar arăta o execuție sau un deget, din amândouă ați extrage o idee la fel de lăudabilă, ba încă ați rămâne și mulțumit. Așa chiar că se poate trăi mult și bine. Nu înțeleg de ce te tot înfurii, interveni generăleasa, care de mult urmărea expresiile de pe chipurile celor doi interlocutori. Și nici ce vorbiți nu pricep. Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Când colo, sunteți un om care tace și face! — Și judecând după felul cum prințul a roșit din pricina unei glume nevinovate, de parcă ar fi o domnișoară rușinoasă, trag concluzia că, fiind un tânăr distins, nutrește în sufletul său cele mai lăudabile intenții, spuse deodată, absolut pe neașteptate sau, mai bine zis, molfăi cu gingiile lui cu desăvârșire lipsite de dinți bătrânul învățător sexagenar, care până atunci tăcuse și de la care nimeni nu se putea aștepta că va deschide gura măcar o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
persoana „cavalerului sărman“ totul a fost împins deja până la limita extremă, până la ascetism; trebuie să recunosc că vocația acestui sentiment înseamnă mult și că aceste sentimente, prin ele însele, sunt semnul unui caracter profund și, pe de o parte, foarte lăudabil, ca să nu mai vorbim de Don Quijote. „Cavalerul sărman“ este același Don Quijote, însă unul serios, nu comic. La început nu am înțeles și am râs, dar acum îmi place „cavalerul sărman“ și, ceea ce e mai important, îi stimez faptele de vitejie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la noi că predica lor este elegantă, cum a spus cineva adineaori... — Dar dați-mi voie, dați-mi voie! spuse, grozav de neliniștit, Ivan Petrovici, uitându-se în toate părțile și chiar începând să se teamă. Ideile dumneavoastră sunt, desigur, lăudabile și pline de patriotism, dar totul este exagerat în cel mai înalt grad și... chiar ar fi mai bine să renunțăm... Nu, nu e exagerat, mai degrabă diminuat; e chiar diminuat, pentru că nu sunt în stare să mă exprim, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sfat pe care nu-l voi uita niciodată? — Ce faci atâta caz? îl întrebă Belokonskaia, înciudată. Ești un om bun, dar caraghios: îți dă cineva doi gologani, iar tu îi mulțumești de parcă ți-ar fi salvat viața. Crezi că-i lăudabil ceea ce faci, dar omului i se face lehamite de tine. Părea gata-gata să se supere, dar deodată izbucni în râs, ba încă într-unul plin de bunătate. Se lumină la față Lizaveta Prokofievna, se însenină și Ivan Feodorovici. Spuneam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]