3,897 matches
-
prima va părăsi lunga poliță Întunecoasă a raftului - suflarea ei otrăvitoare venind În contact cu respirația cititorului, iar marginile ei atestând urmele acelor Întâlniri, ale acelor iluminări (când cititorul va descoperi În gândurile altora reflectarea propriilor nedumeriri, a gândurilor sale lăuntrice) - ce‑a de‑a doua va zăcea Înecată În praf, păstrată nu ca un gând, ca un spirit, ci ca un obiect de prisos, și mai apoi ca o carte, despre care cititorul se va Întreba, dacă vreodată Îi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
bărbatului pe frunte. Ședea drept, cu ochii înainte, era atât de solemn! Carmina nu știa unde vor merge, aproape că nici n-o mai interesa. Era multă verdeață și multă lumină în jur. Mașina trepida, parcă în rezonanță cu vibrațiile lăuntrice. Arborii, bornele kilometrice defilau cu repeziciune pe lângă ei. Femeia își aminti că lăsase acasă cada plină cu apă. Se pregătea să se îmbăieze când apăruse Ovidiu. Lăsase pe etajera din baie lănțișorul din aur, verigheta și inelușul. Își scormoni memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
existență neînsemnată, dar perfect logică, o mică și ordonată grădină a minții - flori, iarbă cu margarete și-un gărduleț alb -, un timbru poștal de control în kilometri și kilometri de ținut mlăștinos pustiu. Am început să-mi creez o ființă lăuntrică și una exterioară, un Eric și un non-Eric, o bucățică de „eu“ în lume. Mă întrebam uneori dacă eram fericit sau nefericit, însă distincția asta parcă nu mai avea importanță, parcă n-aș mai fi fost genul de persoană căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
așa. Ne certam de multe ori pe chestia asta. — Ți-ai dat seama că ceva nu era în ordine? — O, da. O simți. Acum pot să gândesc făcând abstracție de ea, zise și ridică privirea, concentrându-se asupra unui lucru lăuntric, de zona aia moartă din minte unde sunt depozitate informațiile lui, dar atunci ai mei au crezut că am avut un fel de atac de apoplexie sau ceva de genul ăsta. Am fost pe la doctori, tot tacâmul. — Doctorii ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o singură persoană care-mi putea spune totul de-a fir a păr. Pusesem lucrurile găsite în camera Primului Eric într-o pungă de plastic; Enciclopedia peștilor insoliți, ghidul lui Clio, plicul gol de fotografii și (după o scurtă meditație lăuntrică) supracoperta cărții lui Randle cu mesajul ascuns de la Primul Eric Sanderson. Mai pusesem și caietele mele cu Fragmentul becului. Mi se părea logic să iau totul, să încerc să-l conving să se uite la toate. Pe când mă îmbrăcam, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
puțin o lentoare inexplicabilă îmi domina dintr-o dată mișcările sau activitatea ce o desfășuram înainte ca el să survină... Dar de unde vine el? Fără îndoială din mine, din interiorul meu cel mai adânc. El-ul se instalează ca o presiune lăuntrică, ca un debușeu, atunci când nu mai poate fi conținut, când devine rebel, și atunci apare să mă hărțuiască, deși știe că nu poate schimba niciodată nimic. Și iată-mă dintr-odată pierdut în acele elucubrații ale firii, în care el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Mai ales acum, în condiția ei, de ce-ar fi altfel? Nu vede niciun motiv ca s-o refuze. Nu trebuie să se teamă că o va refuza. Muntele vrăjit. Disertația lui Krokowski S-a sculat de dimineață cu dorința lăuntrică de-a reciti Muntele vrăjit de Thomas Mann. S-a dus calată spre raftul unde se odihnea cartea, nevizitată de nimeni de câteva decenii. De fapt, nu e tocmai adevărat, i-au căzut ochii peste ea de câteva ori zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și o presiune apăsătoare, urmat la scurtă vreme de o bubuitură fantastică și o plesneală cumplită de sticlă spartă ce-ți penetra șira spinării ca o lamă. Și-ți paraliza toate simțurile în acel moment acut, ca o insuportabilă durere lăuntrică, ce probabil o poți experimenta aievea o singură dată, în vecinătatea morții. În acea clipă, încăperea s-a umplut cu un fum de praf cenușiu și dens ca o mlaștină, prin care abia am putut să-mi croiesc drum înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tulburător al visului meu, dar era ceva ce-l menținea în subteran. Visul se cerea, prin urmare, continuat, în timp ce eu trebuia să mă scol neapărat. De ce, nu știu, pentru că azi e duminică și nu trebuie să plec nicăieri. Un impuls lăuntric, salvator mă îndemna să întrerup visul și un altul alimentat de o curiozitate morbidă mă obliga să-l continui. Acum văd totul foarte clar. Sunt într-o adunare în care cred că încerc să mă explic vizavi de ceva foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
altădată. Tu continui să umbli prin visele mele, / Translucidă ca o sticlă fardată.“ Este greu de înțeles cum poate această femeie, imaginată parcă de Urmuz sau de Picasso, să dea curs solicitării imperioase a poetului: „Ațâță mă / Cu focul tău lăuntric între pulpe!“ Se pare însă că sticla fardată are de toate... Are și sâni, ascunși însă, în mod curios, sub tradiționala ie: „Și parcă-am râs și parcă-am plâns / Tu hărăzită mie / Când pătimaș eu ți-am atins / Doi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
reale posibilități de dezvoltare a acțiunii prin multiple tablouri și scene în care personajele au toate șansele prin dialogul textului să treacă de la o situație fie chiar conflictuală la alta, oferind atât cititorului cât și publicului spectator acea stare emoțională lăuntrică, specifică iubitorilor de teatru autentic.“ Ne putem pune tot felul de întrebări în legătură cu această prezentare: Dramaturgul are reale posibilități de dezvoltare a acțiunii sau chiar o dezvoltă? Personajele au toate șansele să treacă de la o situație la alta sau chiar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în legătură cu această prezentare: Dramaturgul are reale posibilități de dezvoltare a acțiunii sau chiar o dezvoltă? Personajele au toate șansele să treacă de la o situație la alta sau chiar trec? Ce înseamnă „dialogul textului“? De ce se precizează că starea emoțională este lăuntrică? Există și stări emoționale nelăuntrice? Dincolo însă de aceste posibile întrebări, rămâne principala întrebare: cum poate fi considerată „teatru autentic“ o piesă strident-naivă, cu „dialogul textului“ de un umor pueril? Iată un eșantion: „Dodo (apare de la bucătărie și se repede
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cioc. Gânguritul lor sună, din nefericire, fals: „— Ce-ți inspiră imnul beethovenian al bucuriei? m-a întrebat soția mea într una din seri. — Să-ți spun ce simt cu adevărat? Ei bine! Află că ori de câte ori ascult acest imn, un îndemn lăuntric de-a străbate treptele devenirii mă cuprinde și mă îndeamnă să trec dincolo de granițele eului meu profund.“ Constatând că nu poate să aibă un copil, Elvila se adresează unor ginecologi, care se dovedesc ineficienți. Găsește, în sfârșit, un medic capabil
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
apologetice, astfel încât efectul de somnifer al cărții în ansamblul ei sporește: „În căutarea unui adevăr sau a unor adevăruri compatibile cu realitatea vieții firești, palpabile, recognoscibile și cu realitatea adesea aproape la fel de concretă, prin semne ale sale, a vastelor câmpii lăuntrice, a mișcătoarelor himere, a gândului neșoptit sau a tainei de neatins, poetul cântărește mereu cuvinte și tăceri, logos și infinite calme pajiști liniștite - tăcerea dintâi și tăcerea din urmă.“ Este greu de înțeles cum poate poetul să cântărească pajiști. Cuvinte
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
decanteze jaloanele individualității din substanța fluidă, anamorfică și insidios cromatizată a unui timp înțepenit (parcă) primordial între eschatologii și soteriologii vicariante și orbiculare, George Vulturescu are tăria de a face din vocabulă un monstru cu două chipuri, într-o durată lăuntrică a rostirii narante, dialogale și reflexive, știe să-și înzestreze definițiile lirice suculente, figurările imaginative și arsenalul acribiei perceptive cu armătură alegorico-parabolică ce merită a fi menționată, apelează fără intermitențe contraproductive la fulgurațiile expresivității și valențele de precisă circumscriere a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
că lumina nu a dispă rut de tot. O reaprinde atingerea metalului cald. E vară. Înseamnă că și uriașa dalie galbenă e la locul ei, uitîndu-se la mine de pe tulpina ei scundă. O ating, iar auriul ei Îmi arde privirea lăuntrică. E și mai strălucitoare acum, după mîngîiere. A doua zi, mă strecor din nou pe poteci. Stropitoarea verde Îmi face cu ochiul. Întind mîna, dar nu mai e la locul știut. Merg mai departe și genunchiul drept se lovește de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
exclamat alții, abstracție făcînd de biografia mea senzorială. Iar dacă propria scriere, Înlănțuirea de semne vreau să zic, i-a rămas invizibilă autorului, numeroase priveliști și figuri au țîșnit din pagină ca să i se atîrne cititorului de gene. De geana lăuntrică, de bună seamă, fiindcă Victor Hugo, În timp ce-l plăsmuia pe Gavroche, nu-l contempla țopăind pe masa lui de lucru, Tolstoi nu și-a scris epopeea În chip de spiriduș strecurat În coafura Annei Karenina și purtat de ea pretutindeni
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aici, pentru ca imaginea femeii să devină memo rabilă, nu e nevoie de timp, ci doar de viteza luminii. De parte de mine intenția de a lăsa să se Înțeleagă că orice companie agreabilă de sex opus generează În percepția mea lăuntrică Încarnări ale eternului feminin În floare. Pot să stau liniștit de vorbă cu o distinsă doamnă În vîrstă, pot să nutresc pentru dumneaei toată simpatia și admirația, că nu e nici un pericol ca adierea vreunei emoții erotice să mă atingă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
frână pentru dobândirea virtuților înalte? Nu frumusețea Elenei a întunecat mințile războinicilor antici, făcându-i pe ahei să se învrăjbească împotriva troienilor? Gândind în așa fel, se-nțelege lesne de unde i se trăgea lui Marius descumpănirea și tot conflictul lui lăuntric, pendulând nehotărât între minte și inimă, între rațiune și simțire. „Într-adevăr, nu îmi este bine deloc, se frământa el deseori. Ceva mă afectează vizibil, știu. Eu o iubesc, dar parcă, totuși... Hotărât lucru: nici chiar eu nu știu ce vreau! Deocamdată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
privea biruirea lui doar ca pe o amăgire amară și cu neputință de îndurat. Răscrucea pe care o avea în fața lui era cum nu se poate mai clară: s-aleagă ori stima lumii și grozăvia din sufletul său, ori împlinirea lăuntrică și ocara lumii - nu știa. Alteori, dimpotrivă, își spunea că totul este doar o chestiune de atitudine, iar faptul că fetița îl tulbură până la 1 Dragostea este aceeași pentru toți (în limba latină). 58 Rareș Tiron disperare, nu are, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
el își vedea înzestrarea literară ca fiindu-i de acum o parte constantă a eului său. „Am să scriu o carte și am s-o dedic anonimului din mine!, își spunea acesta. Numai așa, aș putea eu mulțumi talentului meu lăuntric, ce-mi conduce adesea condeiul cu atâta siguranță și avânt!” Iar aceasta fu adeziunea supremă, pe care o făcu el față de sine însuși și de la care simțea că nu se mai poate nicidecum abate, până când nu va izbuti a o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
văzu lumina fericită a tiparului. Deschizând-o, pe prima pagină cititorul putea vedea limpede aceste sincere cuvinte, venite direct din partea autorului: Tot ceea ce stă scris în continuare a fost realizat sub imperiul unor sentimente grele de apăsare și de constrângere lăuntrică, în împrejurări dintre cele mai vitrege. În istorisirea mea, am încercat, cu truda condeiului - această sculă frățească a oricărui scriitor -, să întrețes întâmplări între oameni obișnuiți, ca mine și ca tine. Și nu poți refuza unora dintre ei admirația și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
rebele roiau în sufletul său, simțăminte ce le încerca, din ce în ce mai des, eroina povestirii mele. O luptă tot mai dârză și mai zgomotoasă se ducea în ființa ei întreagă, iar aceste gânduri nu însemnau altceva, decât opera vulcanică a unui foc lăuntric și nestăpânit. Așa se întâmplă câteodată-n oameni: spiritul lor începe să se agite și să turbeze, în semn de revoltă pentru păcatele groaznice ale unei vieții duse greșit. Se știe că o veche vorbă de duh este de părere
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nefaste fu ucigătoare pentru dânsa; o vreme, ea nici nu mai știu ce să creadă; pentru câteva clipe, sărmana chiar crezu că totul este doar o glumă proastă. Ea stătu complet adâncită într-o atât de uriașă stare de încremenire lăuntrică, încât aproape că și simțurile sale refuzară s-o mai asculte până la capăt. Iată, ei bine, care a și fost motivul pentru care dânsa nu auzise dintru început clipa intrării repezite în casă Istorisiri nesănătoase fericirii 181 a lui Șerban
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lui Rareș Tiron conduc invariabil într-o singură direcție: lumea interioară. Victor, personajul principal din Loc predestinat, consemnează ironic la final: „Nu m am despărțit niciodată de nimeni, nici din cei ce au murit...” Într-adevăr, abordând în permanență trăirea lăuntrică a personajelor sale, autorul recurge adesea la formula narativă a monologului interior, utilizând-o cu o deosebită abilitate și naturalețe, până la dedublarea majorității personajelor lui. În Experiență aparte, pe care criticul literar Theodor Codreanu o consideră a fi „cea mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]