1,056 matches
-
nimic În afară de răsuflarea greoaie, Înecată, gîfÎită, a bărbatului buhăit, fața albă de șobolan din spatele lui, cu colții de șobolan dezgoliți de groază și licărirea stinsă, albăstruie a oțelului otrăvit. Din nou, sufletul plin de ură și teamă al lașului, plăcerea lașului de a ucide Într-un anumit fel - crima care nu-i pune În primejdie viața - de data aceasta Înarmat cu un pistol, Îmbrăcat În kaki, călare pe calul autorității sale, ca În acest caz. Trei băieți, salariați ai companiei proprietare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Unii șopteau c-ai fost împușcat sau răpit de gărzile de pază. Bineînțeles că nu am crezut. Dacă ar fi fost așa, ne-am fi plîns. Zvonul acela a făcut mult bine adunării, zise Odin vesel. O șleahtă întreagă de lași cu gura mare s-au temut să scoată o vorbă în timpul dezbaterii pe energie. Cretini nenorociți! Știi, zise Powys, nu mă tem să recunosc că și eu eram îngrijorat. Aceste inși din gardă sînt clienți urîți, și se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
materializau. Grosvenor se târî peste două rânduri de scaune și sări spre platformă cea mai de jos a tabloului de comandă. Văzându-l că se apropie, Kent încetă să tragă și-l întâmpină, cu un glas mânios: - Ce cauți aici, lașule?! Grosvenor îi dădu un pumn zdravăn, care-l trânti la pământ, iar armă îi zbură din mână. Când sări pe platforma următoare, îl văzu pe Kent târându-se spre armă. Convins că voia să tragă în el, Grosvenor se grăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
afară se opriră de parcă ar fi fost paralizați. Aproape că nu-și dădea seama ce se întâmplă. Pentru el exista numai fata. Mișcându-și imperceptibil mușchii buzelor, aceasta strigă indignată: - Dar este de-a dreptul scandalos! Adică suntem atât de lași! E oare posibil ca spiritul libertății să poată supraviețui numai printr-o crimă murdară și prin încălcarea grosolană a drepturilor individului? Eu zic că nu! Domnul McAllister trebuie să se bucure de protecția tratamentului hipnotic. Cu siguranță că o întârziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
te-ntreb încă o dată, îl auzi pe Omar, nu te face acum că nu știi să-mi răspunzi: mama ta se întâlnea cu un amant? Ai simțit în viața ei alt bărbat și de când? — Și dacă am simțit, ce? Dezertorule laș! Și în viața ta simt femei - începu să răcnească -, ori chiar îți închipui că banii tăi pot să cumpere adevărul, tăcerea, așteptările ei și singurătățile mele de copil fără tată? — Hai, Armin, că devii patetic, îl întrerupse Omar, ai să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
putea să ne lipsească o mână și lumea lot va roi în jurul nostru. Ai să mă înțelegi mai tîrziu..." Se uită surprinsă în jur. Șerbănică nu-și ridica privirea din covor. Lacrimile i se uscaseră lăsând dâre mate, lipicioase." Un laș! Un laș de când îl știu..." În ochii albaștri i se aprinse o văpaie. Gândul țâșni pe neașteptate de undeva din străfunduri. În fața ochilor îi juca fața inginerului: "Aș vrea să nu i se întîmple nimic băiatului acela". Își făcu treabă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ne lipsească o mână și lumea lot va roi în jurul nostru. Ai să mă înțelegi mai tîrziu..." Se uită surprinsă în jur. Șerbănică nu-și ridica privirea din covor. Lacrimile i se uscaseră lăsând dâre mate, lipicioase." Un laș! Un laș de când îl știu..." În ochii albaștri i se aprinse o văpaie. Gândul țâșni pe neașteptate de undeva din străfunduri. În fața ochilor îi juca fața inginerului: "Aș vrea să nu i se întîmple nimic băiatului acela". Își făcu treabă lângă bufet
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Au înnebunit? * În ultima clipă, viră reflex ca și cum nu și-ar fi putut stăpâni mâinile. Șerbănică veni peste el bolborosind speriat: ― Ce-a fost asta? ― Fără demonstrații, scrâșni Raul Ionescu. Ne-am înțeles? Ioniță Dragu își înghiți lacrimile: Sînt un laș! Un laș mizerabil". Mașinile goneau lăsând în urmă ogrăzi pustii, mușcate râzând rural pe perdele croșetate, birturi fără mușterii, cu firma strâmbă, o basma albastră răsărită de după niște uluci. Pe o cutie poștală, o cioară croncănea Scuturîndu-și penele ude. * Avionul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
În ultima clipă, viră reflex ca și cum nu și-ar fi putut stăpâni mâinile. Șerbănică veni peste el bolborosind speriat: ― Ce-a fost asta? ― Fără demonstrații, scrâșni Raul Ionescu. Ne-am înțeles? Ioniță Dragu își înghiți lacrimile: Sînt un laș! Un laș mizerabil". Mașinile goneau lăsând în urmă ogrăzi pustii, mușcate râzând rural pe perdele croșetate, birturi fără mușterii, cu firma strâmbă, o basma albastră răsărită de după niște uluci. Pe o cutie poștală, o cioară croncănea Scuturîndu-și penele ude. * Avionul cu o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
decembrie este perioada în care se fac abonamentele. Cunoscând soarta lui Panaitescu, ați expediat suma întreagă Doinei Popovici pentru a îndeplini ea oficiul. ― Cel puțin de astă dată, spuse moale Vâlcu, nu am greșit. Chiar dumneavoastră m-ați informat la lași despre sinuciderea lui. ― Fără îndoială, dar asta s-a întîmplat pe data de 11 decembrie. Panaitescu a murit pe 8, iar dumneavoastră ați expediat mandatul pe 10 seara. Poșta a confirmat-o. " Și cu asta basta" răsuflă Azimioară gîndindu-se la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
SĂ CREADĂ CĂ AU VREO ACUZAȚIE SERIOASĂ ÎMPOTRIVA LUI. ZISE EL ȘI GLASUL ÎI SUNĂ ASPRU CHIAR LUI \ DECI SÎNT CU CINCI LA SUTĂ MAI VITEAZĂ DECÎT AR TREBUI SĂ FIU. NU CRED. BRAVURA E CHESTIE DE ÎMPREJURĂRI. ȘI UN LAȘ DEVINE LEU DACĂ E STIMULAT CORESPUNZĂTOR. ÎN CIUDA VOINȚEI LUI, GLASUL ÎI DEVENI TOT MAI PUTERNIC. O PARTE DIN ÎNFLĂCĂRAREA CONVINGERILOR LUI, PRECUM ȘI TEMERILE LUI SUMBRE, I-L FĂCURĂ MAI PROFUND: \ VOI, ACEȘTIA, ÎI REPEZI EL, NU PĂREȚI SĂ FIȚI CONȘTIENȚI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
o frapase niciodată existența unei adevărate bariere a fricii între ea și ofițerii și funcționarii ei, chiar și cei cu rangurile cele mai înalte. Deodată rămase uluită de acest aspect. Se închipui singură pe lume, slujită de niște proști și lași care aveau să se întoarcă împotriva ei dacă vreodată acea forță intangibilă care crea o ierarhie era supusă unor lovituri destul de puternice. "Șobolani!" gîndi ea într-o furie arzătoare. "Șobolani fricoși și afurisiți!" ÎNTR-UN TÎRZIU IZBUCNI ÎNTR-UN ADEVĂRAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mă culc. În felul acesta, nemaiavând nici un refugiu, viața mă lăsa singur cu existența mea adevărată pe care o vedeam, acum, până în cele mai mizerabile amănunte. M-a încercat chiar gândul sinuciderii și dacă n-aș fi fost atât de laș în fața morții poate aș fi făcut-o; dar cu moartea n-am reușit niciodată să mă comport cum mă comportasem cu tata în copilărie; ea m-a paralizat, m-a înfricoșat, m-a redus la tăcere. Nu-mi mai rămânea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
explicat că undeva se dezlănțuise o furtună ieșită din comun. Cumplită. Cei doi piloți care zâmbeau atât de fotogenic refuzaseră să facă zborul. Le era frică. Nu îndrăzneau. Singura speranță rămâneam eu, "deși abia v-ați întors, domnule". Am murmurat: "Lașii". Și m-am îndreptat spre avion. "Vă mulțumim, domnule, vă mulțumim. Sînteți un adevărat erou", nu mai contenea funcționarul. Altădată l-am revăzut pe judecătorul care m-a trimis la închisoare. Lângă el, în boxă, ascultând actul de acuzare, se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca să păstreze, în miezul neliniștii lor, impresia că era vorba de un accident fără îndoială supărător, dar la urma urmelor temporar. Astfel continuau să circule pe străzi și să se așeze la mese pe terasele cafenelelor. În ansamblu, nu erau lași, schimbau între ei mai multe glume decât tânguiri și aveau aerul că acceptă cu bună dispoziție niște inconveniente evident trecătoare. Aparențele erau salvate. Totuși, către sfârșitul lunii și aproximativ în săptămâna de rugăciuni de care va fi vorba mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lege - nu mai exista lege acum - sau de vreo pedeapsă baathistă, ci pentru că îi era rușine. Ce-a luat el de la Muzeul Național în afară de o bucată de argilă? Voia să-l blesteme pe Dumnezeu că l-a făcut atât de laș. Ca întotdeauna, a fost prea slab, ferindu-se de pericol și lăsându-i pe ceilalți să treacă peste el în drumul spre glorie. La fel se întâmpla și pe terenul de fotbal, unde Salam nu se lansa niciodată în atac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lumii acest lucru. Că va fi cel mai glorios moment al frontului naționalist! Kishon se întreba dacă acest vechi prieten nu delira. Dar mai întâi trebuie să-i spunem lui Kobi, spunea Guttman. —Kobi? —Prim-ministrul. —Ai fumat din hașișul lașului de fiu-tău? Nu, nu, insista Guttman, era perfect lucid. Când Kishon l-a întrebat unde era acum tăblița, Guttman a început să respire greu, spunând că a stabilit o întâlnire cu cineva la Geneva. Că va fi în siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mie de dolari americani de la tatăl meu, care este plin de îndoieli (ca de obicei) în legătură cu întregul proiect. Ignatius, te-am menajat destul până acum în corespondența noastră. Nu-mi mai scrie decât dacă te-ai implicat. Nu pot suferi lașii. M. Mincoff P.S. Scrie de asemenea dacă accepți să joci rolul proprietarului. — Am să-i arăt eu gaiței ăsteia, mormăi Ignatius, arzând programul mototolit la focul de sub tocăniță. Patru Levy Pants ocupa două corpuri de clădire contopite într-o unitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
odată pentru totdeauna. — Ce vrei să spui? Un test de paternitate. — Lisa. Nu începe cu asta. — Nu încep. Termin. Nu o face. Promite-mi că n-o vei face. Haide. Tata e mort, mama e necăjită, promite-mi. Ești un laș nenorocit, știi? În momentul acela, Tom văzu că Lisa era gata să izbucnească în lacrimi. O cuprinse cu brațul și ea începu să plângă. O ținu în brațe, simțind cum tot corpul i se cutremura. — Îmi pare rău, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
uita la capetele tăiate ale prietenilor mei și pentru că, fiind încă în viață, pot încă respira și mă pot încă bucura de bătăile inimii mele. Pentru că sunt un bastard, fiu bastard cu tată bastard, ultimul dintr-un lung șir de lași fără valaore, iar faptul că știu asta nu schimbă nimic. Voi mânca și voi dormi și-i voi scrie o scrisoare tatălui meu și poate că într-o bună zi mă voi însura. Chiar uitându-mă la capetele astea murate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dacă nu făcuse totuși o prostie. A fost oare înțelept să vină aici singur fără să-i fi informat măcar pe cei de la birou despre ceea ce avea de gând să facă? Se imagina afară, fugind, ei da, fugind ca un laș departe de locul acesta. De asemenea, nu se putea opri să nu-și imagineze și alte lucruri: un cuțit venind din întuneric și înfingându-se direct în stomacul său. Deja vedea cu ochii minții o figură înaintând din întuneric, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și dumneata. M-am dovedit în stare de cele mai greu imaginabile crime și mă urăsc mai mult decât te-am urât vreodată pe dumneata. Nu pot să mai trăiesc cu persoana care am devenit. Sunt un criminal și un laș. Mă voi arunca în fața unei troici în galop. E singurul mod demn pentru un rus ca să se sinucidă. Voi fi liber de dumneata și dumneata vei fi liber de mine. Dar nu ar fi trebuit să o bați? Cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
așa ceva! ă Ar fi trebuit să îl omor. Ăsta era planul al doilea. Acela era singurl motiv pentru care mai eram în viață. Dar nu am fost în stare nici de asta. Virginski își lăsă capul să cadă. Sunt un laș. ă Nu. ă Ba da. Ar fi trebuit să îl omor. Iar când mi-am dat seama că nu pot face așa ceva, ar fi trebuit să mă sinucid. Ea... Virginski se opri și își cuprinse fața în mâini. ă Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mă culc. În felul acesta, nemaiavând nici un refugiu, viața mă lăsa singur cu existența mea adevărată pe care o vedeam, acum, până în cele mai mizerabile amănunte. M-a încercat chiar gândul sinuciderii și dacă n-aș fi fost atât de laș în fața morții poate aș fi făcut-o; dar cu moartea n-am reușit niciodată să mă comport cum mă comportasem cu tata în copilărie; ea m-a paralizat, m-a înfricoșat, m-a redus la tăcere. Nu-mi mai rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
erou. Aș merge până acolo Încât să-mi dau viața, dar nu și pe aceea a soției mele și a copiilor. Am cerut să fiu transferat. Iar pe urmă m-am dus și le-am spus tuturor că sunt un laș, că fac pe mine de frică. Iar acum v-o spun și dumneavoastră, și celor care ne ascultă. Mi-am distrus cariera, mi-am pierdut stima față de mine Însumi, spus răspicat Îmi dau seama că sunt un om lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]