2,010 matches
-
la nevastă‑sa în bucătărie, tace paralizat de frică. Unde‑i portofelul. Luați‑l, e în buzunarul interior al hainei, viața mi‑e mai dragă, o prefer banilor. E cel mai scump lucru de pe lume. Patru contra unu e o lașitate, am să povestesc asta acasă, și soției și șefului, dar am să spun că au fost șase contra unu. Au. Portofelul gros e confiscat, iar călătorul bine hrănit e pălmuit, călcat în picioare, amenințat, înjurat, scuipat și umilit în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cu ea o partidă de sex extraordinară după ce luaserăm ecstasy. Akemi reprezenta ceva căruia mă Împotriveam fără să-mi dau seama. Era exact opusul lui Keiko Kataoka, aș putea spune că reprezenta pentru mine ceva ce mă trăgea Înapoi, acea lașitate născută din sărăcie. O voce din adâncul meu mă avertiza Însă să uit de Keiko Kataoka și să mă Întorc la serviciu. Nu e Încă prea târziu, poți să o suni acum și să-i dai Înapoi banii și biletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dialectice și pline de viclenie a interlocutorului lor, apărut pe scenă în veșmintele sale cele mai frumoase, dacă servesc doar la a-l face să râdă sau să zâmbească pe spectator, pe cititorul dialogului, dacă oscilează între absență - identificabilă cu lașitatea, cu refuzul de a lupta - și imbecilitatea crasă, incapacitatea intelectuală, cum să acordăm mai mult timp examinării cazului lor? -4Un pamflet în costum de scenă. Philebos pare un pamflet îmbrăcat în costum de scenă. Și nimic altceva. Pentru că tezele cirenaice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
descrie grandoarea acestei îmbrățișări. Și niciodată nu voi putea descrie prăbușirea mea într-o cumplită și agonică suferință... Ești singur în fața durerii. Amăgirea e zadarnică. Fariseii vor încerca să se scuze, să invoce timpul pentru a se ascunde de propria lașitate. Existența este o căutare continuă care cere un preț mult prea mare. Oare drumul către fericire trebuie să-ți transforme sufletul într-o rană fără de leac? Nu pot să înțeleg! Viscolul s-a oprit și ningea liniștit peste toate ca și cum
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
portret. V. Popovici îi face un autoportret spiritual pigmentat cu pesimismul unui om superior, saturat de urâciunea din preajmă, mărturisind „Cred în puterea gândului așa cum cred în mine însumi” sau „Urăsc inepția, cinismul, machiavelismul, minciuna, adulațiunea, îngenuncherea, umilința, fariseismul, trădarea, lașitatea, sclavia, nimicnicia, într-un cuvânt, Răul Universal care ne pândește pe la colțuri cu pohta lui insațiabilă de a ne sfâia antropofagic”. Răspunsul M. Cozma este sugerat concesiv în titlul cap. „Oricum suntem mediocri” unde face interpretări semantice ale cuvântului „mediocru
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
biblie, că-l va iubi și cinsti până la moarte, sau erai lihnit de foame și nimeni nu se uita la tine, nici ca la un amărât de păduche. Fii cinstit măcar cu tine și recunoaște, nu ai dat dovadă de lașitate? Ai tăcut și ți-a convenit că aveai mâncare și băutură, trai bun, femeie la pat, nu?... iar proasta te te slujea, numai să-ți facă pe plac. În câteva luni de zile ai redevenit din nou om ca toată lumea
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
a vrut s-o prindă de mână. Din acel moment n-a mai auzit glasul Leanei, dar s-a hotărât: „Cum se face ziuă, merg la preot și mă spovedesc. Îi voi mărturisi totul: crima pe care am comis-o, lașitatea mea de-a trăi în păcat și fără demnitate...” O lumină molatecă i s-a aprins în fața ochilor, iar Costică pădurarul, pe care-l omorâse cu baioneta de la armă, l-a văzut în vatra acoperită de un fum înecăcios, cum
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
că am. ce am făcut cu mine? cui m-am risipit toată? De undeva , dintr-un rând de poveste o fărâmă din mine scâncește , parcă a implorare. cine să mă smulgă din elucubrațiile mele ? rădăcinile îmi sunt bine înfipte în lașitate. nu mai vreau să simt nimic Referință Bibliografică: Fugă / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 242, Anul I, 30 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
FUGĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361501_a_362830]
-
Prăjitura la care apelai să nu ți se pună noaptea poștă la degete, hârtia aprinsă petrecută printre degetele de la picioare și din cauza căreia te trezeai urlând de durere și de spaimă spre amuzamentul plin de răutate al celorlalți, pe care lașitatea de care erau conștienți, îi împingea să se arate viteji numai când se aflau în grup. Aceeași prăjitură pe care trebuia să o pui la bătaie pentru meditații la mate ca să salvezi o corigență. Tributul datorat celui mai tare era
PRĂJITURA DE DUMINICĂ (PRIMA PARTE) de ION UNTARU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363794_a_365123]
-
Radu al României declara: „Pe cât România trăiește în prezentul ei drame de identitate și accidente în exercitarea libertăților, pe atât este mai însemnată consolidarea tinerei generații de lideri români, cei pe urmerii cărora se va așeza România greșelilor, obtuzităților și lașităților generației noastre”. În toate administrațiile de după decembrie 1989 s-a furat și s-a vândut cu toptanul aproape tot, ridicându-se miza la vânzarea istoriei. Românii, curând, vor începe reînvățarea istoriei, vor reașeza distanță și zid între bine și rău
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI. REAŞEZAREA ÎN COEXISTENŢĂ A CONŞTIINŢELOR INDIVIDUALE ŞI NAŢIONALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363840_a_365169]
-
Ele nu trebuie ajutate? Domnule Varujan, Domnule Manolescu, nu vi se pare că forțați logica și insultați adevărul? Memoriul este semnat de câțiva scriitori importanți din această țară, printre ei - i-am citat deja - N. Breban și Augustin Buzura. Din lașitate, din teamă, din șiretenie politicianistă, din diplomație politicească evitați să-i numiți. Mă agresați pe mine, pentru că nu am unde să vă răspund repede, nici cum să vă periclitez pozițiile politice pe care le dețineți. Frumos, nu? Curajoși intelectuali, bravi
OCHIUL MAGIC MINTE DE ÎNGHEAŢĂ APELE de EUGEN SIMION în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363034_a_364363]
-
În crosul nostru după fericire avem nevoie de curaj. În exces, până la uitarea de sine, curajul poate duce la neființă, spunea filozoful german Arthur Schopenhauer. Deci, în viață, pe lângă curaj, avem nevoie și de prudență, iar „o prudență exagerată înseamnă lașitate”. Scriitorul, filozoful român Emil Cioran, despre care jurnalistul elvețian Francois Bondy spunea că a fost de o „sinceritate și luciditate frapantă”, considera că „viața este suportabilă numai pentru că nu mergem până la capăt”. Gândea că prin moarte suntem absolviți de alte
FERICIRE VS. NEFERICIRE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 998 din 24 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363264_a_364593]
-
peisajele pictate de ea, uneori sugerând un non sens, alteori o luptă durută dintre bine și rău, o dorință neîmplinită, o victorie a frumosului, a existenței sau a speranței. Durerile acestei poete a penelului sunt provocate de nedreptatea, răutatea, perfidia, lașitatea, josnicia unor oameni. Este vorba, de fapt, despre permanenta luptă a pictoriței cu sine însăși și cu lumea care nu e cum trebuie, lumea, viața, care sunt atât de frumoase și nu de puține ori atât de urâțite de noi
PICTORIŢA LIANA SAXONE HORODI, ÎNTRECÂNDU-SE PE SINE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363286_a_364615]
-
Radu al României declara: „Pe cât România trăiește în prezentul ei drame de identitate și accidente în exercitarea libertăților, pe atât este mai însemnată consolidarea tinerei generații de lideri români, cei pe urmerii cărora se va așeza România greșelilor, obtuzităților și lașităților generației noastre”. În toate administrațiile de după decembrie 1989 s-a furat și s-a vândut cu toptanul aproape tot, ridicându-se miza la vânzarea istoriei. Românii, curând, vor începe reînvățarea istoriei, vor reașeza distanță și zid între bine și rău
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363391_a_364720]
-
vremii. Deosebirea dintre noi era că pe ea o furase viața, păcătuise, era să se omoare când iubitul a părăsit-o aflând că va avea un copil. De atunci, prinzând neîncrederea în bărbați, constatându-le ușurința, ca să nu le spună lașitatea lor, nu a mai vrut să audă de un alt prieten. În zadar îi vorbeam eu de „Făt Frumosul" din poveste ca nu mai dorea să audă de iubire. Apoi, o altă prietenă, mi se plângea că nu știe ce
DE VORBĂ CU MINE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361131_a_362460]
-
vorbele lui Mircea Eliade Mi se întâmplă uneori să mă simt „străin” de mine însumi și atunci mă simt pe deplin fericit. Să fie aceasta un simptom al transfigurării spre încarnarea supraomului lui Frederich Nietzsche sau simptomul unui confort al lașității?! Mă gândesc cu profundă amărăciune și consternare: ne lipsește un partid de cultură care să dăruie alegătorilor carte, gratuit să scoată „Manualul de ataraxie”, pentru a se înlocui gustul citirii plăcerii banilor cu gustul citirii plăcerii cuvintelor; ideologia acestui partid
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
toată viața mea introspecția azurului pentru a se căuta cineva măcar să-l zgârie. Abia atunci vom fi siguri că am început să facem ceva pentru a scăpa de Mediocritate, pentru a ieși din Agonia aceluiași neant unde stăm scufundați scafandri lașității aproape de un veac. Viața mea O groapă de jăratec e viața mea, toți ce s-au plecat să sufle, s-au evaporat în aburi de chemare pentru a mă găsi... și au sărit doar scântei de tăcere, nu au putut
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
Însângerează,/ Mamă vitează?// Sub candelă buzele tale arse pentru cine cuvântă,/ Măicuță suavă și sfântă?/ După tata, după feciori, după nepoți,/ După care din toți? (Ion Paragină, „Mama”, p. 454). Un alt motiv de tristețe, care înmulțește suferința întemnițaților este lașitatea și conformismul celor „liberi”, fiind prin aceasta complici la realizarea nedreptății: Lângă zidul cetății aștepta gloată multă./ Unii ne-au dus crucile,/ Atunci când nu le-am mai putut duce./ Mai târziu tot ei ne-au bătut piroanele/ Și ne-au
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
la această activitate; Adevărul a preferat să nu se ascundă: “De ce să mă ascund, dacă până la urmă tot voi fi descoperit?” Aroganță a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul că ideea nu-i aparținuse), iar Lașitatea a preferat să nu îndrăznească. Unu, doi, trei, a început Nebunia să numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca întotdeauna, s-a culcat în spatele celei mai apropiate pietre. Credință s-a înălțat spre cer, iar Invidia
O LUNA A DRAGOSTEI de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364096_a_365425]
-
de-acasă, Ori de la servici pe-ascuns, Când pământul ni se lasă Sub picioare-adânc străpuns... Nu salvăm țara cu ghionturi Care cum să dea-napoi, Când din negre orizonturi Moartea vine peste noi... Nu salvăm țara cu frica Și cu lașitatea-n piept, Și pierzând-o pe nimica Prin tăcerea drept accept. Nu salvăm țara la coadă Să dăm dările la fisc, Sau la bănci ori stând grămadă Pe la moaște, fără risc... Nu salvăm țara cu-o floare La morminte de
NU SALVĂM ŢARA CU... ŢARA (MANIFEST) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363124_a_364453]
-
privind înapoi, poți înțelege că într-o singură clipă de întunecare a minții, se poate întâmpla să-ți faci viața praf și pulbere. Cu alte cuvinte, să cunoști eșecuri, căderi, pierderi, derapaje în urma unui singur moment de neatenție, de prostie, lașitate, lăcomie sau inconștiență. Și ar mai fi de adăugat o întrebare referitoare la zicala cu care am început: „Ce te faci dacă darul vine cu un noroc spart în fund și mintea cea de pe urmă e cu găuri negre și
MINTEA CEA DE PE URMĂ de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368355_a_369684]
-
lumea aceasta, socotind că binele și mântuirea se află exclusiv în puterile omenești. Semnele acesteia sunt: "cel stăpânit de o astfel de cunoștință oarbă nu poate scăpa de lipsa de curaj, de întristare și deznădejde, de frica de draci, de lașitatea față de oameni, de spaima întreținută de boli, de zvonurile despre tâlhari, de veștile și știrile despre moartea unora sau altora, de grija de boli, de teama sărăciei, de lipsa celor de trebuință, de frica morții, de frica suferinței și de
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
fie pe măsură. Și iată, alt paradox: picturile, aquarelele, desenele lui erau de mici dimensiuni, majoritatea chiar miniaturi. Chiar și eroul principal al lucrărilor lui era un omuleț, de regulă aflat în mijlocul naturii, gata oricând să dea piept cu nedreptatea, lașitatea, nepăsarea, lăcomia, ignoranta, necinstea... Harry cel mare se auto-identifica cu omul cel mic, care de fapt, ne reprezenta pe toți, în situațiile cele mai diferite. Talentul lui era spontan și surprinzător. Umorul fin era o componentă firească a desenului, ironia
OMUL CARE CAUTĂ FERICIREA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367617_a_368946]
-
și inevitabil vor apare tot felul de comentarii, mai cu seamă critice și nu întotdeauna constructive... Dar, până la urmă, orice lucru săvârșit în această viață, pe acest pământ, presupune efort, jertfă și sacrificiu... Așadar, important este să ne asumăm, fără lașitate și viclenie, toate cele spuse, scrise ori făcute de către fiecare dintre noi, fie protagoniștii acestei cărți fie oricare altul și alții, căci cu toții suntem pelerini pe fața acestui pământ și, iată, ne-am oprit, în aceste zile și vremuri, la
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA A II A de STELIAN GOMB [Corola-blog/BlogPost/367586_a_368915]
-
dăltuiesc în marmura lui cronos, reabilitatrea cuvenită, asigurarea că numele acestui mare băcăuan - pictorul român Nicu Enea - va rămâne încrustat, așa cum se cuvine, pe firmamentul istoriei artelor plastice. Căci, trebuie să recunoaștem că dincolo de politici, mâncătorii colegiale, ticăloșii, frici, dogme, lașități și alte farafastlâcuri josnice și omenești, au fost și lipsa de noroc a artistului, precum și absența unor abilității de culise care, din păcate, au acționat destructiv, dur și decisiv, și în privința soartei acestui mare suflet curat de artist al penelului
ELIBERAREA DE PREJUDECĂŢI de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1670 din 28 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367703_a_369032]