4,444 matches
-
roz în care cresc ca într-o oază copaci logaritmici, straturi de radicali mov sub matricea hermafrodită a unei lumini solare cu mister lunar. Fie aceste curbe, străzi, linii, blocuri, punctate de ochii ferestrelor; grădinile, mulțimea de ființe furnicând prin labirinturile vieții, căutând prin ecuația existențială, prin care parantezele muzicale cuprind mulțimea vidă în șir monoton, satisfăcând inegalitățile, iar rezultatul teoremelor lui Lebesgue să tindă spre voracitatea acestei mulțimi. Deci, conform înaltei gândiri pline de lumină, funcția are valori repetabile, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
autohton..., de elitele intelectuale ale ț...rii. Jurnalul Național 26 aprilie, 2005 Dup... referendumuri F...r... o reform... a Statului providențial (așa cum se încearc... de mai mulți ani în ț...rile scandinave, cu rezultate notabile) nu exist... o ieșire din labirint. Rezultatele referendumurilor din Franța și Olanda exprim... adâncimea unor curente în...untrul țesuturilor social-economice din aceste ț...ri, care nu sunt de dat... recent... (vezi volumul meu Pariul României, Editura Compania, București, 2004). Este evident... greșeală de calcul a lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
german face tot mai greu fâț... drepturilor sociale ale unei populații care îmb...trânește. F...r... o reform... a Statului providențial (așa cum se încearc... de mai mulți ani în ț...rile scandinave, cu rezultate notabile) nu exist... o ieșire din labirint. Cu alte cuvinte, contractul social dintre Stat și cet...țean trebuie rescris; aceasta este cea mai mare provocare pentru statele vest-europene, pentru Uniune, în anii ce vin. Aceast... exigent... cap...ț... și mai mult relief dup... l...rgirea Uniunii din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
a lungul anilor. Cartea sa - Recitiri din literatura română, Ardealul, Târgu Mureș, 2007 - este o culegere de recapitulări și uneori reinterpretări critice, scrise într-un limbaj accesibil. Dorința autorului de a spune explicit esențialul, de a nu se rătăci în labirintul unor ipoteze critice sofisticate duce însă adeseori la cu totul altceva și anume la emiterea unor judecăți simpliste, de o banalitate dezolantă. „Opera poetului nostru național - explică solemn și plicticos Ionel Popa - e saturată de gânduri, idei, meditații referitoare la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a seu inghinal, vieți neînțărcate... Moartea are 12 țâțe, omule, despre ce sete te plângi? Strada, o haită de lupi ce urlă a foame, nu a stele; de-a lungul și de-a latul iluziilor, se trece ca printr-un labirint de carton, din fiecare ungher rânjește fericirea, iapă știrbă în herghelia lui Dumnezeu. Luna, curvă bătrână, resuscitează felinarele. Se exfoliază strada cu picioarele desfăcute spre cer. Picioare subțiri cu mers legănat ca de trestie, suliță și frânghie până mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
între receptori. Notează, domnule rezident! Ce belești ochii în tavan? De la mine înveți carte într-o zi cât într-o lună de facultate! se adresa terapeutul spre un copilandru uscățiv și plin de pistrui. Petru cel biologic era precum un labirint deschis: observare, percepție, interpretare, prelucrarea imaginilor toate funcționau într-un tonus al conștientului asumat; mai adânc însă, acolo unde nu se înțeleg ochii între ei, acolo unde inima se rupe în două părți inegale și fiecare parte râvnește același trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lumina candelei desena umbre de sfinți pe covoare, pendulul bătea ora două. Petru, nedumerit, privea timpul stalactită în barba lui Dumnezeu. 62. Genia, viața îmi este o continuă fugă, mi-e frică sa dau ochii de cel ce sunt. (Concretul, labirint fluid, rece, lipsit de substanță; concretul, precum o casă ce nu știe pulsul cerului. Plouă doar peste acoperișuri străine, se desfac norii în cochilii părăsite de melci, sfântul Ilie inundă numai corăbiile cu venele tăiate.) Concretul îmi numără vertebrele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
seu rânced; lacul dosea noaptea cu tot cu stele în burțile scoicilor; fântâna neîncepută slobozea zorii; cea mai limpede naștere se întâmpla în vârful cumpenei; prevestind parcă o ultimă dispersie a îngerilor, așchiile de clopot descompuneau sunetele în hău. Pompierii au fotografiat labirintul cu timpanele sparte, arhimandritul Ioan a semnat procesul-verbal, obștea a cules până în ziuă fâșii carbonizate de sfinți. Martirii fotografiilor arse resuscitau memoria cenușii. Pe valea Bârgăului, vântul sufla a uitare. Ambulanțele au sosit primele. Tocmai de la Beclean se auzeau țipetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
suportat de un cuplu numai pentru că are un copil în grijă. Înainte de toate, este o politică destinată să păstreze bunăstarea, independent de efectele sale demografice eventuale induse, fie că sunt malthusianiste sau anti-malthusianiste. Înțelegem cu ușurință că într-un asemenea labirint, se impune un efort de clarificare, cu atât mai mult cu cât taxonomiile adaptate unei țări ca Franța nu sunt reproductibile în mod automat în alte țări, inclusiv în cele din Uniunea Europeană, și că preferințele politice în favoarea familiilor sunt foarte
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
de măsuri sociale. Canalele principale ale acestor politici, indirect legate de prezența copiilor, se întâlnesc în domeniul transporturilor, în cel al locuințelor sau chiar în planul general al luptei contra sărăciei și excluziunii. Pentru a pune puțină ordine în acest labirint de măsuri, o metodă constă în stabilirea unor cercuri concentrice: în centru figurează prestațiile familiale stricto sensu; măsurile sunt apoi din ce în ce mai puțin legate de prezența copiilor, când te îndepărtezi de centrul țintei (Graficul 4). Printre prestațiile familiale, se numără în
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
al lor unde se Înregistrează cărți / te pui la microfon și le citești cu voce tare“. Vine vorba În Epistolar tot de citit și de ascultat, pe alocuri și de scris În regimul absenței vederii. Dar se intră și În labirintul imaginației orbilor și al felului lor de a visa, se urcă În acest turn al sensurilor lui Babel și se iese pe scara de incendiu. Apoi, nu m-am putut stăpîni să nu scriu romanul Demonul confesiunii, foarte probabil primul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și flancată de blocuri de zece etaje. Candidata aștepta rezultatele și dădea o mînă de ajutor la schimbarea la față a casei. Tot cu „dumneavoastră“, cu „domnul Radu“ uneori, alteori cu „domnul Sergiu“, mi se adresa și de la sol, din labirintul ăla de mobile dislocate și Împrăștiate pe te miri unde. Avea un fel nemaiîntîlnit de a Înviora tot ce atingea, Împrospăta ceea ce Întreprindea prin plăcerea de a aspira totul În poveste: de la examenele susținute la cărțile negăsite, de la Înghețata cumpărată
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Toader Toaibă - mi-a Întins el o mână cât două de-ale mele. ― Petrică Staniște - m-am prezentat eu, Întinzându-i mâna... Tata Toader privea la Petrică cu chip plin de lumină și zâmbet cald. Ceilalți din jur, pierduți În labirintul povestirii cu har nemaipomenit a lui Petrică, au răsuflat ușurați parcă... ― Chiar așa s-au petrecut faptele, tată Toadere? - a Întrebat profesorul Hliboceanu. ― Ei. Le mai Înflorești și Petrică. Așa-s eu. La mini mai mult face treaba decât vorba
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Cred că asta aș fi vrut de la căsnicia noastră: să fie capabilă, măcar uneori, de acorduri magice. Din păcate, se pare că eram prezenți, în ultimul timp, la spectacolul unei simfonii terminate, obosite rău, zămislite de doi autori rătăciți în labirintul clipei: Andra și Z, o pictoriță și-un violonist... La vârsta teribilismului vârstă la care credeam că mă voi căsători cu un făt-frumos care mă va admira mereu pe piedestalul pe care avea să mă așeze eram și mai masochistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
prin lectură, imaginația, îmbogățindu-se în chip extraordinar, începe să pulseze puternic de posibilități nesfârșite; și până și pentru cei care iubesc atât de mult științele exacte - cărora le admit, fără ezitare, așa cum se cuvine, importanța -, când se pierd în labirintul complicatelor și fără de capăt socoteli, literatura, prin sensibilitatea penelului ei artistic, îi va desface din încordare și le va alina afectuos deziluziile. În acest punct, însă, oarecum obosit și cu gura uscată, Osvald făcu o scurtă pauză, ca să-și tragă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fizică și socială, pe menținerea unui climat macroeconomic stabil și pe stabilirea obiectivelor de dezvoltare comune cu sectorul privat, pe baza cărora se vor derula toate politicile și programele guvernamentale"2. Măsuri se impun, în continuare, pentru simplificarea reglementărilor, a labirintului de controale și a sistemelor protecționiste și pentru introducerea de reguli, instituții, politici care să sprijine piețele eficiente și să îmbunătățească distribuția. În ultimii zece ani, rolul Statului în politica economică a suferit transformări dramatice. Încă nu există un model
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Pareto ar fi ocolite. Toate aceste discuții pun în evidență dificultățile de selectare și de aplicare a unui criteriu potrivit, cuantificabil, pentru evaluarea rolului guvernului în economie și aprecierea prestației sale. Măsuri se impun în continuare pentru simplificarea reglementărilor, a labirintului de controale și a sistemelor protecționiste și introducerea de reguli, instituții, politici care să sprijine piețele eficiente și să îmbunătățească distribuția. În ultimii zece ani, rolul Statului în politica economică a suferit transformări dramatice. Încă nu există un model teoretic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a greșit. Mai rămâne doar de presupus că, asemenea lui G., nici alții nu au îndrăznit să facă publică suprema lor înstrăinare. Dar, probabil, lucrul acesta nu se va ști cu precizie multă vreme. Ori niciodată. PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA LABIRINTUL DE STICLĂ Cândva, exista un labirint din sticlă. Cât un oraș. Cât o țară. Nu se știe precis. De asemenea, nu se știe cine l-a construit, când și de ce; despre acest fabulos edificiu nu au răzbit, până azi, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
presupus că, asemenea lui G., nici alții nu au îndrăznit să facă publică suprema lor înstrăinare. Dar, probabil, lucrul acesta nu se va ști cu precizie multă vreme. Ori niciodată. PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA LABIRINTUL DE STICLĂ Cândva, exista un labirint din sticlă. Cât un oraș. Cât o țară. Nu se știe precis. De asemenea, nu se știe cine l-a construit, când și de ce; despre acest fabulos edificiu nu au răzbit, până azi, decât vorbe răzlețe. Totul e deformat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
până azi, decât vorbe răzlețe. Totul e deformat de timp și de oralitate. Povestea de față nu își propune să reconstituie o istorie - ar fi imposibil -, ci doar să dea, pe cât posibil, un sens logic lucrurilor. A existat, cândva, un labirint de sticlă, din care nimeni, odată intrat, nu a izbutit cu nici un chip să mai iasă. Au încercat unii, asemenea lui Teseu, să deruleze un fir roșu, care să le arate calea de întoarcere, dar, de fiecare dată, acesta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
încercat unii, asemenea lui Teseu, să deruleze un fir roșu, care să le arate calea de întoarcere, dar, de fiecare dată, acesta se dovedea prea scurt. Sau îl reteza cineva, bănuiți fiind rătăciții care simțeau că nu vor părăsi nicicând labirintul. Se iscau dispute la care, în unele zone periferice ale construcției, cei de afară asistau neputincioși. Sticla era groasă, nu putea fi sfărâmată cu una, cu două; câțiva inși înarmați cu târnăcoape ar fi reușit, dar o asemenea încercare, potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
se ridica de-o palmă, edificiul aproape că nici nu putea fi privit, parcă era din foc, și doar în amurg se contura mai clar, când flacăra prindea să scadă, lăsând loc unui jăratic imens. De-a lungul timpului, în labirintul de sticlă intraseră zeci, sute de mii de oameni, cetăți întregi. Popoare. Ce se petrecuse cu atâta suflare? Se povestea că totuși, în urmă cu multe veacuri, un bătrân, aproape sfârșit, izbutise să iasă. Ceva ambiguu, neconfirmat de cronica perpetuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
multe veacuri, un bătrân, aproape sfârșit, izbutise să iasă. Ceva ambiguu, neconfirmat de cronica perpetuă a cetății. Dacă unul reușise - socotind că așa au stat lucrurile -, de ce nu ar găsi calea cea bună și alții? Locuitorii cetății erau atrași de labirint cu o forță peste puterile lor. Între ispită și teamă, cea dintâi era dominantă. Probabil că încrederea celor care intrau era întărită de faptul că, undeva, la capătul unui coridor neștiut, ar exista încă o ieșire. Sau chiar mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
boare de aer. Curent. Erau șiruri nesfârșite de oameni ce așteptau la rând pentru a se convinge. Întindeau mâinile spre interior, bâjbâind în văzduh, stăteau cu chipurile încremenite pentru a sesiza orice adiere, ascultau. Și, totodată, cei ce pătrundeau în labirint strigau, chiar de la primii pași, celor de afară: „Da, este aer suficient! Se simte cum circulă! În mod sigur, mai există cel puțin o ieșire!” „Să pipăiți tot timpul pereții!” îi încurajau cei rămași. „Undeva trebuie să dați de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
aveau, la cingătoare, burduful plin! Poate cei văzuți furaseră apa noilor veniți; în situații excepționale, se poate întâmpla și așa ceva. Dar de ce, atunci, nu furaseră și sacii cu merinde?!) Cam atât puteau să afle, în chip nemijlocit, locuitorii cetății despre labirintul de sticlă. De aceea, apariția înțelepților și a cititorilor în stele era totdeauna bine-venită. Nopți de-a rândul, astrologii, cu ochii țintă pe cer, încercau să deslușească, măcar în parte, cele ce se petreceau dedesubt, în labirint. Vorbeau mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]