1,533 matches
-
e păcat, zău, e păcat să piară-n flăcări, mistuiți, Mai bine să se încălzească, printre tăciuni abia mocniți. Și tac fiindcă-mi este teamă de viitor, de ce-o să fie, Și-aș vrea să-nchid gândul și vorba sub lacăte, într-o chilie Ce are bolta din regrete și pardoseala din speranță Iar prin pereți se scurg doar vise, și ușa n-are nici o clanță. Dar de-oi vorbi cândva, odată, nu vei mai ști să mă oprești Iar glasul
ȘI IARĂȘI TAC. DAR DE-OI VORBI... de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340147_a_341476]
-
plăcere și admirație, dar după un sărut nevinovat pe obraz îi respinse cu eleganță ca nu cumva vreunul să sufere. Cu zâmbetul pe buze se scuza de fiecare dată că nu este pregătită pentru măritiș, inima fiindu-i ferecată cu lacăte mari de către un zmeu de pe un tărâm necunoscut. Cu un surâs serafic îi îndemna să privească în jur, căci cu siguranță vor descoperi făpturi gingașe care abia așteaptă alintările lor. Astfel, majoritatea cavalerilor din compania sa își găsiră perechea potrivită
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
-ne de mână, zâmbitori să așteptăm răsăritul și să ne prindă mereu împreună târziu în noapte închiderea pleoapelor. Nu vă temeți de zâmbet, el este doar o primăvară a sufletului care nu se mai sfârșește, el este cheia care închide lacătul tristeții, el este litera A a alfabetului fericirii, când îl vedeți faceți-i loc în casa voastră, puneți-l busuioc la icoana. Nu vă temeți de zâmbet, el face parte din voi, pe când tristețile sunt doar ademenitoarele umbre ale morții
SĂ TRECEM PRIN VIAȚĂ ZÂMBIND de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377339_a_378668]
-
-ne de mână, zâmbitori să asteptăm răsăritul și să ne prindă mereu împreună târziu în noapte închiderea pleoapelor. Nu va temeți de zâmbet, el este doar o primăvara a sufletului care nu se mai sfarsește, el este cheia care închide lacătul tristeții, el este litera A a alfabetului fericirii, cand îl vedeți faceți-i loc în casa voastră, puneți-l busuioc la icoană. Nu vă temeți de zambet, el face parte din voi, pe când tristețile sunt doar ademenitoarele umbre ale morții
SĂ TRECEM PRIN VIAȚĂ ZÂMBIND de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377413_a_378742]
-
-ne de mână, zâmbitori să așteptăm răsăritul și să ne prindă mereu împreună târziu în noapte închiderea pleoapelor. Nu vă temeți de zâmbet, el este doar o primăvară a sufletului care nu se mai sfârșește, el este cheia care închide lacătul tristeții, el este litera A a alfabetului fericirii, când îl vedeți faceți-i loc în casa voastră, puneți-l busuioc la icoana. Nu vă temeți de zâmbet, el face parte din voi, ... Citește mai mult Să trecem prin viață zâmbindSă
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
viață ținându-ne de mână,zâmbitori să așteptăm răsăritul și să ne prindămereu împreună târziu în noapte închiderea pleoapelor.Nu vă temeți de zâmbet, el este doar o primăvară a sufletuluicare nu se mai sfârșește,el este cheia care închide lacătul tristeții,el este litera A a alfabetului fericirii,când îl vedeți faceți-i loc în casa voastră,puneți-l busuioc la icoană. Nu vă temeți de zâmbet,el face parte din voi,... XI. LA REVEDERE, GRĂDINIȚĂ!, de Valeria Iacob Tamâș
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
-ne de mână, zâmbitori să așteptăm răsăritul și să ne prindă mereu împreună târziu în noapte închiderea pleoapelor. Nu vă temeți de zâmbet, el este doar o primăvară a sufletului care nu se mai sfârșește, el este cheia care închide lacătul tristeții, el este litera A a alfabetului fericirii, când îl vedeți faceți-i loc în casa voastră, puneți-l busuioc la icoana. Nu vă temeți de zâmbet, el face parte din voi, ... Citește mai mult Să trecem prin viață zâmbindSă
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
ținându-ne de mână,zâmbitori să așteptăm răsăritulși să ne prindă mereu împreună târziu în noapte închiderea pleoapelor.Nu vă temeți de zâmbet,el este doar o primăvară a sufletului care nu se mai sfârșește,el este cheia care închide lacătul tristeții,el este litera A a alfabetului fericirii,când îl vedeți faceți-i loc în casa voastră,puneți-l busuioc la icoană. Nu vă temeți de zâmbet, el face parte din voi,... XX. ÎNTR-O ZI AM SĂ MĂ PREFAC
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
Valeria Iacob Tamâș, publicat în Ediția nr. 1113 din 17 ianuarie 2014. Ești raiul meu femeie și Dumnezeu o știe, Doar el a pus în tine ațița gingășie; El te-a ales altar să fii plăcerii, Ești cheia fericirii și lacătul durerii Ți-e trupul tău pe viață dăltuit Potir să-i fie bărbatului iubit, Te-a înzestrat cu darul frumuseții Și sfanțul hâr, de-a fi sămânță vieții. Alese însușiri ți-a dăruit podoaba Bărbatului iubit să-i fii o
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
De-alegi să fii podoaba sau o uzata haină. Citește mai mult Ești raiul meu femeie și Dumnezeu o știe,Doar el a pus în tine ațița gingășie; El te-a ales altar să fii plăcerii,Esti cheia fericirii și lacătul dureriiți-e trupul tău pe viață dăltuitPotir să-i fie bărbatului iubit,Te-a înzestrat cu darul frumusețiiși sfanțul hâr, de-a fi sămânță vietii.Alese însușiri ți-a dăruit podoaba Bărbatului iubit să-i fii o viață dragăși-a mai lăsat
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
ceilalți Călușari, sorbind cu nesaț din tainele și legămintele lor. N-a fost nevoie să i se ceară tăcere despre ce auzise. Nu! Privirea băiatului parcă le spunea că-nchide totul într-o tainiță fără fund și fără cheie pentru lacătul greu. * Și-au venit Rusaliile! După răcoarea zilei de sfârșit de Florar, s-a dat zvon în pragul înserării... Vătaful i-a adunat pe toți, alipindu-l și pe băiat alaiului. Tot într-un zbor înflorit și-n strigături cu
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
Umbrele mănâncă din secunde Ca să piară-mprospătatul nou, Singur mie doar îmi pot răspunde Căci pierdui și urma de ecou. Caut un cuvânt care să spere Numai nu o lege de bigot Degetele-mi pipăie-ntuneric - Altceva ca să găsesc nu pot. Lacăte mă latră din belciuge, Geme-ncet un zvon bisericesc - O lumină mică mi-ar ajunge Ca să pot cu ochii să-i vorbesc. Noaptea însă numai se îngroașă De tăișu-i rece mic m-am strâns, Nu răsună plânsete din fașă, Din
PĂȘIND PRIN GHETSIMANI de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377675_a_379004]
-
trebui să știe toată lumea! În timp ce Ionuț golea cu poftă farfuria, Laura abia gustă și asta de dragul fiului său. Avea un nod în gât, îi venea mereu să plângă, să urle, să-și descătușeze sufletul închis atâta amar de vreme cu lacătul neputinței. Se frământa căutând soluții, ce să facă, unde să se ducă? Nu avea nici măcar bani de drum, Nicolae era tare zgârcit și rar îi dădea și ei vreun leu de buzunar. Cui să ceară? Doamne, cum s-a putut
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378305_a_379634]
-
ai fost, mai degrabă, ispită. Iubirea mea moare odată cu tine Căci eu mi-am croit un drum lateral. Fugind de rutină credeam că e bine Dar tu m-ai ”lucrat” în mod genial. La visul avut demult i-am pus lacăt Și cheia ascunsă-i pe după idei. Când tu mi-ai vorbit odată, în treacăt - C-atuncea când pleci și dragoste iei ! Se-aude, în zare, un tren rătăcit (de mine, de tine și noi deopotivă). Dar văd că tu pleci
UN TREN FĂRĂ GARĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378325_a_379654]
-
decât în tine, firește, Inima-mi ticăia într-un ceas de catran. Goală de tine, am plâns pe umăr de noapte Dar zâmbet pe buze dimineață mi-a pus, Mi-ai trimis iubire pe mesageri de stele Către altă viață, lacătul mi l-ai deschis. Am pășit pe ea, paradoxal, e atât de nouă Și veche în același timp, Sunt tot eu dar nu mai plouă Cu maci de durere pe-al meu câmp. Acum a înflorit heliotropic a soarelui-floare Iar
PEISAJ HELIOTROPIC de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378480_a_379809]
-
măcar de companie... Își revenea imediat, înăbușind totul, convinsă că doar ea, numai ea se putea ajuta. Își zicea de o viață că-i mai bine așa, solitară... Cu asemenea gânduri își încheie ultimele ceasuri de veghe ale nopții aceleia. Lacătul greoi făcu un sunet dureros când Mira îl anină de belciugele porții dintre ziua de ieri și ce avea să urmeze... Referință Bibliografică: Romanul LEGĂTURA DE CHEI - CAPITOLUL 9 / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1829, Anul VI
CAPITOLUL 9 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378602_a_379931]
-
și profitabilă prin forțe distructive. Doar că națiunea română nu începe și nu se termină cu cei ce-au rătăcit calea de a se îndrepta. Triumful minții ascuțite regăsește libertatea chiar acolo unde sună lanțuri, rațiunea chiar acolo unde scrâșnesc lacăte pe ușile minții, dreptatea chiar acolo unde-s croite serpentine în legi. Colosalei defăimări a prof. univ. dr. Monica Pop nu-i poate răspunde clemența. Josniciei nu-i poți întoarce o tăcere nobilă. Cu atât mai mult atunci când este vorba
PĂTIMITORII PENUMBREI ŞI NEVEDERII, CĂTRE PROF. UNIV. DR. MONICA POP de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378812_a_380141]
-
cuvânt tăcut cu aripialbece-i așteptat de multă vremede Îngerul cu penealbastre.... XIV. PRIMĂVARĂ ATINSĂ DE FALS, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2219 din 27 ianuarie 2017. M-ai păcălit cu primăvara ta falsă dosită-n universul închis cu lacătele tăcerii, iar eu, pasărea naivității am ieșit din cuibul inimii zburând spre ramura-momeală așezată în calea speranțelor din odaia suflării, mi-am așezat deoparte aripile devenind femeie, cu mâini calde și privire-așteptare, ofrandă cu atingere de mătase și dorință ascunsă
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
ce-a durut Pe limba-aceea dulce ce ai băgat-o-n teacă Iubirea-i nervul sacru ciupit în relaxare Din care țășnesc norii și aripi faci din ei Strănut mai e în tine, în pântecul ce are O strălucire-țipăt, un lacăt prins în chei Referință Bibliografică: Iubirea / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1967, Anul VI, 20 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
IUBIREA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379035_a_380364]
-
în acest anotimp pierdut între gânduri aproape / vor veni legănat căprioarele cu scrisori de la țară pe pleoape" (Permanență). Elanul purităților arzător sfioase i se opune somnia blagiană, precum o organică încifrare: " Sufletele voastre /țâșnind în piept/ pe veci să rămână / lacăte adânci peste somn" (Recunoștință). E de remarcat câtă emoție țâșnește din versurile acestui meșteșug simplu, comparabil, în legăturile sale cu lumea din jur și cu sine, cu pictura naivă. Voluntar ori involuntar (n-are importanță decât efectul), sufletul creatorului se
GHEORGHE GRIGURCU, PREFAŢĂ LA CARTEA STRIGĂT DIN COPILĂRIE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379919_a_381248]
-
1412 din 12 noiembrie 2014. te-ai întrecut, toamnă, cu gluma, nu-mi mai spui la revedere și pleci lăsând în urmă bruma pe care nimeni nu mi-o cere. voiam să te invit la vals, nu să-mi pui lacăt pe buze și să dansăm ultimul dans pe-un covor țesut din frunze... îți faci valiza și grăbită îmi lași pe cap copacii goi. mă lași cu inima zdrobită și cu vinul în butoi!? pășind, ca o prințesă acră, pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
bună doar de melițat) Citește mai mult te-ai întrecut, toamnă, cu gluma,nu-mi mai spui la revedereși pleci lăsând în urmă brumape care nimeni nu mi-o cere.voiam să te invit la vals,nu să-mi pui lacăt pe buzeși să dansăm ultimul danspe-un covor țesut din frunze...îți faci valiza și grăbităîmi lași pe cap copacii goi.mă lași cu inima zdrobităși cu vinul în butoi!?pășind, ca o prințesă acră,pe frunzele ce le-ai uscatși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
Poate mai plec până-n sat, la Breaza, pe la magazin. Da' tu ai cheia ta... intri și ieși când vrei... Și iată-mă ajuns la Observator. Eram fericit de parcă ajunsesem la porțile Raiului! Totul îmi părea familiar și captivant! Am descuiat lacătele mari și ruginite ale mansardei în care trebuia să se afle lunetele. Intrând și rotindu-mi privirile, am putut observa că de grinzile ei atârnau o mulțime de pânze de păianjen. Am început să ating toate lucrurile de pe acolo, să
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
faci plodu’ și nu mai avem ce discuta. Gata! - Bine, gata va fi, dacă zici... Da' vezi și tu, să nu mai faci tărăboi ca acum o lună-două... Ce vrei, să te bage ăștia la zdup că nu-ți pui lacăt la gură? a adus vorba Ioana de necazul care abia trecuse și-l cam încrâncenase pe Vasile destul de rău. Se încurajase auzind cuvintele lui blânde. Nu îndrăznise până atunci să-i zică ceva și, văzându-l acum cu privirea în
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
partidu' ăsta care... - Vasile, știi ce? Să taci, auzi? Să taci! Să nu mai vorbești de politică. Ai uitat prin câte ai trecut, omule? Ce vrei? Să faci pușcărie și să ne nenorocești pe toți? Asta vrei?... Pune-ți, naibii, lacăt la gură și lasă partidu', lasă Ceaușescu, lasă tot! Auzi tu la mine? s-a rățoit femeia la bărbatul său, care o privea contrariat pe sub sprâncene, mirat că-i vorbește atât de speriată. „Ce-o fi cu muierea asta, Doamne
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]