1,942 matches
-
Est) constituie probabil grupul cel mai sudat și mai sistematic din colectivul Centrului. Dimpotrivă, colaborările cu cercetătorii din Est sunt mai curând ocazionale, iar Europa de Sud-Est este practic absența. Prezenta poloneză este cea care constituie, și aici, o excepție, lacunele din partea franceză fiind suplinite În parte prin prezența cercetătorilor și doctoranzilor germani, recrutați cu finanțare germană: doi din patru cercetători lucrează pe teme legate de Est, dintre care una privind Polonia (Michael Esch, asupra istoriei sociale și culturale a imigranților
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
un fenomen rar. Universitatea nu mai dispune de mijloacele, chiar restrânse, de care dispunea până de curând, pentru achiziționarea de cărți și pentru abonamente la revistele științifice. Doar bursele acordate de Bancă Mondială au putut să colmateze În parte anumite lacune ale bibliotecilor (interviu cu Andrei Corbea-Hoișie). «Cred că problema centrală /a internaționalizării/ este capacitatea de deprindere și aplicare pe teren românesc: multe din cele ce se Învață /an străinătate/ sunt inutilizabile, căci sistemul /românesc/ nu este pregătit, din motive esențial
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
scurt timp după conceperea lor, călugărul Isaia de la Slatina. Pornind de la această însemnare, P. P. Panaitescu a demonstrat că varianta datează din jurul anului 1561, de pe vremea lui Alexandru Lăpușneanu. De mai mică întindere decât Letopisețul de la Bistrița, cronica prezintă unele lacune, dar și evenimente care nu au fost consemnate acolo. Episodul luptei din Codrii Cosminului împotriva polonezilor lipsește aici, la fel amănuntele despre domnia lui Bogdan III. În schimb, sunt furnizate date despre adunarea de la Direptate și despre a doua luptă
LETOPISEŢUL DE LA PUTNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287789_a_289118]
-
gesturi, semne și semnale despre cum trebuie înțeles, interpretat mesajul verbal sau nonverbal transmis. Altfel spus, aproape întotdeauna un mesaj este însoțit de un metamesaj. Dată fiind deci complexitatea comunicării (verbală, nonverbală, mesaj, metamesaj), pot apărea o serie de blocaje, lacune și erori în procesul desfășurării ei și, prin urmare, grave neînțelegeri în grupul familial. Intervenția în modul de comunicare din familie reprezintă un punct forte al psihoterapiei; - comunicarea și, în genere, interacțiunea în familie depind de procesele cognitive ce operează
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
interpersonal și grupal. Astfel, la nivel individual, cel mai semnificativ este statutul sociometric, adică numărul total de alegeri și respingeri. Dar, tot la acest nivel, o serie de indici rezultați din raportul alegeri/respingeri percepute, cum ar fi cel al lacunelor sau iluziilor perceptive, pot fi utilizați în conturarea unui tablou al personalității individului. La nivel interindividual, se identifică diferite genuri de diade sociometrice, plasate pe un continuum, începând de la cea perfect armonică - se așteaptă (percep) să se aleagă reciproc și
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
alcătuise o listă de erezii, iar în prologul scrierii sale spusese că, după această listă, ar fi vrut să explice în ce anume ar consta atitudinea ereticului, însă apoi nu mai oferise această explicație. Primasius a vrut să completeze această lacună scriind, așa cum ne spune Isidor de Sevilia, un tratat Despre erezii, în trei cărți, în care explică tot ceea ce Augustin nu apucase să expună la vremea sa: în prima carte arată ce anume îl determină pe un creștin să devină
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Teodoret lectorul, însă ulterior l-a însărcinat pe Epifanie să traducă operele celor trei istorici și a făcut el însuși o compilație pe baza materialului pus la dispoziție de Epifanie. A rezultat o operă în douăsprezece cărți care, în ciuda lacunelor și a pasajelor redactate în grabă, a avut o importanță fundamentală pentru cultura medievală. Alte scrieri ale lui Cassiodor compuse la Vivarium sînt opere originale, chiar dacă și ele sînt dovada unei mentalități de compilator și nu a unei capacități de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
spune el însuși, educația sa a fost serioasă, însă unilaterală: a studiat Scriptura, dar nu cunoștea mare lucru din operele patristice; Orosius, Sulpicius Severus și Prudentius îi erau mai familiari decît Ieronim sau Augustin. Mai tîrziu, a încercat să umple lacunele din educația sa recurgînd și la cultura clasică, însă cunoștințele sale sînt mai ales indirecte și se limitează la scriitorii mai cunoscuți, ca Horațiu, Vergiliu sau Sallustius. a) Opera istorică Opera sa cea mai importantă este Istoria francilor (Historia Francorum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
un comentariu complet și continuu al evangheliei (prima se referă la Luca 2, 1). Din textul grec au rămas numai fragmente catenare și trei omilii complete, care au o tradiție manuscrisă proprie (omiliile 3, 4, 51). S-a păstrat (cu lacune limitate) o traducere siriacă cuprinzînd 156 de omilii, destul de servilă, efectuată în secolul al VI-lea sau al VII-lea. Polemica explicită cu Nestorie impune anul 429 ca terminus post quem, poate chiar 430 dacă, așa cum a propus A. Rücker
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
omilii în unele manuscrise și în edițiile vechi. Epistolele sînt numerotate 1-2 și 4-30, iar manuscrisele semnalează în diverse moduri absența celei de-a treia omilii; încă din secolul al XVII-lea s-a dovedit însă că nu există nici o lacună, chiar dacă, din rațiuni practice, se păstrează în continuare numerotarea tradițională. Epistolele se referă la anii 414-442. Chiril devine patriarh la 17 octombrie 412; cum epistolele sărbătorești erau citite în general de Bobotează și, ca atare, erau pregătite și trimise cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
studiilor sale la Alexandria și Berit, precum și ceea ce putea găsi în documentele care îi erau accesibile. Narațiunea e amplă, interesantă, cu deosebire atunci cînd prezintă evenimentele din Egipt și Palestina, în timp ce partea consacrată celorlalte regiuni ale imperiului e plină de lacune și mai săracă. Perioada istorică de care se ocupă Zaharia e limitată: se întinde din 450 pînă în 491, anul morții împăratului Zenon. Probabil că scriitorul începuse să lucreze la puțină vreme după ce se stabilise la Constantinopol; înclinația sa către
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu excepția cîtorva citate și a unui extras din Chestiuni legate de cărțile Regilor și Paralipomena a lui Teodoret; - Despre Isaia sau, mai exact, o Epitomă a diferitelor exegeze propuse pentru profetul Isaia, destul de întinsă, care are însă în partea centrală lacune mari și însemnate. Ca structură, este analoagă celei despre Octateuh, pentru că nu conține numele autorilor diferitelor exegeze din care au fost luate pasajele compilate. Acest Catenar se bazează pe trei comentarii: pe cel al lui Chiril al Alexandriei, care ne-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
adevărurile psihologice și științifice predominante în epoca respectivă. O bună parte a lucrării Principii de filosofia literaturei și a artei este rezervată istoriei esteticii - cea dintâi încercare de acest fel care a apărut la noi. Deși sumară și cu multe lacune, expunerea surprinde uneori esențialul sistemelor discutate. SCRIERI: Principii de filosofia literaturei și a artei. Încercare de estetică literară și artistică, Iași, 1898. Repere bibliografice: Ioan Pop-Florantin, Frumusețea liniară și frumusețea omului, Iași, 1897, 73-79; N. Vaschide, „Principii de filosofia literaturei
LEONARDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287778_a_289107]
-
oricărei judecăți nepărtinitoare, adunate în Fragmente critice (I-IV, 1997-2000). La o nouă lectură, Scriitori români de azi rezistă în bună măsură, mai ales în capitolele consacrate prozatorilor, cu mai multe rezerve posibile la sectorul liricii și, firește, cu unele lacune (unele determinate de interdicțiile epocii când a apărut). Sunt însă capitole integral solide, cu judecăți valabile esteticește și cu inegalabile calități portretistice, cu efecte excelente din scurte reconstituiri biografice ori dintr-o anecdotică exploatată în manieră lovinesciană. Frapante prin pitorescul
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
acest domeniu. Raportându‑ne la acestea, vom putea stabili ulterior, cu mai multă ușurință, granițele propriei arii de cercetare. În cea de‑a doua secțiune, vom aminti pe scurt principalele lucrări existente începând cu Wilhelm Bousset (1895), reliefând meritele și lacunele fiecăreia în parte. Lucrările și articolele prezentate în această secțiune au o legătură oarecum indirectă cu subiectul propriu‑zis al cercetării noastre; ele au însă sensul și importanța lor. Înainte de a ne ocupa de subiectul propus, am simțit nevoia să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
spațiu, sunt extrem de solide. Este totuși exagerat ca datele unui text din secolul al VI‑lea d.Cr., de exemplu, să fie invocate ca dovezi ale existenței unei tradiții anticristologice precreștine! Pe de altă parte, colecția de texte prezentată are importante lacune. Lipsesc de aici, dintre scrierile intertestamentare: 1 Enoh, Cartea Jubileelor, Martiriul lui Isaia, Testamentul lui Moise, toate descoperite câteva decenii după publicarea lucrării lui Bousset. Din perioada cuprinsă între anii 30 și 300, lipsesc Epistola lui Barnaba, Apocalipsa lui Avraam
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
german. Aceasta însă nu înseamnă că toate numele citate de Jenks pot fi trimise într‑o imaginară boxă a „acuzaților”. În 1901, M. Friedländer publică Der Antichrist, în care folosește abundent literatura apocaliptică intertestamentară, compensând în acest sens una dintre lacunele - scuzabile, după cum am văzut - ale cărții lui Bousset. Cu toate acestea, „problema Anticristului” este secundară pentru Friedländer. Intenția sa principală este de a pune în evidență originile gnostico‑apocaliptice ale sectei eretice a minimilor. În rest, contribuția sa nu a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
eshatologice din literatura apocaliptică (4Ezr. 5,6; 11; Urcarea la cer a lui Moise 8, 1‑2; pasaje din Oracolele sibiline). Ernst consacră numai câteva pagini literaturii iudaice a Noului Testament și neglijează complet manuscrisele de la Qumran. Totuși, aceste mici lacune nu afectează cu nimic rezultatele cercetării sale. În fine, în 1993, St. Heid publică teza sa de doctorat, susținută cu doi ani înainte la Facultatea de teologie catolică din Bonn, Chiliasmus und Antichrist‑Mythos. Eine frühchristliche Kontroverse um das Heilige
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
secolului XX, într‑un manuscris din Vatican, Ottobonianus Latinus 3288, pe care l‑a publicat în 1916 în CSEL 49. Textul propus de manuscris cuprinde prefața lui Ieronim, dar păstrează finalul milenarist al comentariului original. Din nefericire, Ottobonianus prezintă numeroase lacune, ceea ce face obligatorie consultarea familiei manuscriselor tradiției lui Ieronim. Ediția propusă de M. Dulaey pornește de la confruntarea celor două tradiții, una creată de Victorin, cealaltă de Ieronim. Înainte de a aborda secțiunea anticristologică propriu‑zisă, este important să spunem câteva cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai ales confruntarea decisivă dintre Isus și diavol, în care cel din urmă este învins, toate acestea dispar dintr‑o singură mișcare, în cazul predicatorului nostru. Biografia monstrului eshatologic devine, în această omilie, extrem de sumară, aproape schematică, am putea spune. Lacuna imensă pe care catehetul o creează în „dosarul de lucru” evitând citatele din Apocalipsă se află, în opinia noastră, la originea doctrinei care susține întruparea diavolului în Anticrist. Tradiția inaugurată de Irineu și fidel continuată de Hipolit vede în confruntarea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
său, dar numai cu prețul unui „nonsens teologic”, a unei semnificative devieri de ordin dogmatic. Cu alte cuvinte, biografia tiranului eshatologic este salvată grație unei reveniri la vechiul registru mitologic, primejdios de echivoc. Cum se produce această alunecare, acest derapaj? Lacuna majoră a materialului de care dispune Chiril se află, după cum am spus, în biografia pământească a personajului. Predicatorul se vede obligat să abstractizeze, mai bine zis, să remitizeze figura adversarului eshatologic, apropiind‑o până la identificare de figura tradițională a îngerului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
abstractizeze, mai bine zis, să remitizeze figura adversarului eshatologic, apropiind‑o până la identificare de figura tradițională a îngerului răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Cel de‑al doilea impuls în procesul de „demonizare” cvasitotală a Anticristului își are originea într‑o altă lacună semnificativă: episodul confruntării dintre Cristos și diavol nu se regăsește în dosar. Judecata nu poate avea loc câtă vreme diavolul nu este învins și aruncat în „iezerul de foc și de pucioasă”, ca să reluăm termenii consacrați de Apocalipsă. Cea de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cea mai bună ediție este cea întocmită odinioară de Origen „cu ajutorul asteriscurilor și a obelelor”, pentru a marca lipsurile și adaosurile în raport cu textul ebraic (ibidem). Ieronim însă va recurge și la versiunile lui Aquila și Symmachos, atât pentru a completa lacunele, cât și pentru a clarifica locurile obscure. În privința metodei sale de lucru, Ieronim declară că va proceda ca și în cazul celor doisprezece profeți: nu va cita toate versetele, ci se va opri asupra punctelor problematice, „pentru ca întinderea și numărul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
august 20 deni, leatul 7092. Și au făcut biserica ce iaste în cetatea Târgoviștii. Și au tăiat pre Mihăilă dvornicul, Dobromir banul și pre Gonțea paharnicul. Și au pus birul curții foarte mare și gorștină de oi [...]57”. Trecând peste lacunele (Moise Vodă l-a ucis nu numai pe vornicul Neagoe din Periș - însurat cu Caplea, fata lui Vlad Vodă Călugărul; cu Caplea, Neagoe i-a avut pe Maria [din care vor coborî boierii Rudeni], pe Caplea, pe Stana, pe Neagoe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
era (hrisoavele furnizează des asemenea detalii) există mai multe explicații. Pe cea privind celibatul unor bărbați trebuie să o privim cu suspiciune, o suspiciune întemeiată pe codul mintal al Medievalității. Lipsa numelui poate avea alte felurite pricini. Deseori reprezintă o lacună în informație. Nici chiar atunci când absentează știrile despre copii (sau urmași mai îndepărtați) - știri care ne ajută să presupunem existența unei neveste -, nu trebuie să ajungem la concluzia inexistenței partenerei. Căci poate să fi fost vorba de nefertilitate sau de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]